Cum ştim?

Cum ştim când este pentru totdeauna? Am recunoscut mereu că m-am măritat târziu, la 35 de ani, când nimeni nu mai credea că o să fac vreodată pereche (vorba cântecului). Ani de zile mi-am purtat cu mine singurătăţile, tristeţile, întrebările, făcând rabat de la toate principiile mele în încercarea disperată de a fi iubită măcar odată. Eram tânără, drăguţă, volubilă dar bântuită de boala fetei care nu e niciodată suficient de frumoasă, suficient de inteligentă, suficient de bogată… şi de aceea nu are noroc.

Când am rupt pisica şi am plecat în drumul meu intiţiatic (precum eroul de bildungsroman),  pentru prima oară peste hotare, în Anglia, şi mi-am luat soarta în mâini, m-am deschis la cap, dar mai ales la suflet, mi-am relaxat complexele şi m-am lăsat modelată de toţi oamenii pe care i-am întâlnit pe parcursul acelui an, la 28 de ani, viaţa mea s-a schimbat.

M-am întors în ţară conştientă de cine sunt, ce sunt, ce pot, dar mai ales ce vreau. Atunci viaţa mea amoroasă a înflorit şi cădeau în năvoadele mele, neîntinse măcar, peşti fel de fel, care mai rataţi, care mai blazaţi, mai egocentrici, mai indecişi…Cu toţii mi-au aratat ce nu vreau să am, ce nu-mi trebuie, ce nu trebuie sa fac.

Bărbaţii ăştia intrau şi ieşeau din viaţa mea cu viteza cometei, fără să lase în urma lor nicio lacrimă. Eram doar încântată că mi-am luat poşeta la timp şi am plecat înţelegând mai mult din natura umană.

Când l-am întâlnit pe soţul meu eram încă neobosită în căutările mele şi nu l-am vrut pentru că nu corespundea profilului din capul meu la niciun capitol: vârstă, ocupaţie, posesiuni…

Perseverenţa lui, jocurile nebănuite ale sorţii, au făcut ca în cele din urmă să accept cererea lui în căsătorie. Fără îndoială, îl iubeam.

M-am întrebat atunci cum ştiu că el este Acela? Cum ştiu că undeva acolo nu este altul mai falnic şi mai frumos ? Mi-am întrebat toate prietenele căsătorite sau cele încercate de relaţii matusalemice şi am primit răspunsuri fel de fel. Cel mai bun răspuns l-am primit de la prietena mea, Oana, emigrată în Canada: “nu ştim niciodată, eu şi acum mă mai întreb”.

Am înţeles că trebuie să rişti. Am înţeles că dacă te trezeşti dimineaţa cu dor de el, dacă îi cauţi peste zi privirea sau măcar vocea, atunci s-ar putea să fie el. Trebuie doar să rişti.

 Acum, în prag de aniversare a  5 ani de la căsătorie, mă întreb cum ştim dacă asta a fost tot? Cum ştim dacă mai e iubire? Mă enervez de o mie de ori pe zi din lucruri mărunte, mă cert, singură, dintr-o serie de alte o mie de motive, m-am simţit trădată de vreo două ori, m-am simţit ignorată de alte câteva ori, l-am iertat de prea puţine ori, l-am dispreţuit odată pentru slăbiciunea sa, l-am alungat în mintea mea de mai multe ori… Şi totuşi, când îmi spun asta a fost tot, nu pot să întorc capul, nu pot să plec. Mai râd încă la glumele lui, îi mai simt mâna caldă pe mâna mea, alerg cu dor la sfârşitul zilei, tânjesc după timpul nostru, mai avem bucurii mărunte, deşi tot mai rare, mai sunt cuvinte de rostit…

Cum ştim când trebuie să plecăm şi cum ştim când trebuie să rămânem?

Am împlinit 4 ani

Sunt cel mai fericit băieţel din lume! Mami spune că sunt cel mai puternic, cel mai frumos, cel mai deştept şi cel mai cuminte.

Am împlinit 4 ani şi am “fufat” în două torturi, unul la grădi, alături de colegii mei, şi unul acasă, împreună cu cel mai bun prieten al meu, Tudor.

Am primit foarte multe cadouri, deşi eu nu văd încă legătura între cadouri şi ziua mea, toată lumea mi-a cântat “la mulţi ani!” iar  eu am fost în centrul atenţiei.

Eu o iubesc pe mami, deşi uneori mă pedepseşte şi în ultima vreme mă duce cam des la doctor, după care plânge ore în şir.

Tati e prietenul meu cel mai bun pentru că face tot ce-i spun eu, mă lasă să-i conduc maşina, mă duce în cârcă şi mă ocroteşte când  mă ceartă mami.

Tudor e primul meu prieten, e vecinul meu, şi se joacă cu mine chiar dacă eu îl mai muşc sau înghiontesc uneori. Eu îmi cer iertare şi-l pup, deşi el urăşte asta, ca să ne împăcăm.

Mami a decretat toata saptămâna ziua mea, aşa ca duminică o sa mai fufu într-un tort la prânz, cu naşul mic, Eric, prietenul meu, şi seara cu prietenii la Mc Donalds.

Uraa!!!

Un weekend cu wonder woman

Pentru oricine se respectă weekendul începe de vineri, nu-i aşa? 

 Vineri

Wonder woman  ajunge acasă la timp pentru întâlnirea cu luna. Încropeşte la repezeală cina pentru familie, pune o maşina de rufe,  zâmbeşte larg, împarte pupici, drăgăleşte în stânga şi-n dreapta, face băiţă puiului de om, îl leagana şi …astfel aduce în casă tăcerea de dinaintea somnului.

Dar, nu! Eroina noastra îşi suflecă gospodăreşte mânecile şi se apucă să strângă câteva jucării rătăcite, calcă nişte hăinuţe pentru nunta la care trebuie să meargă a doua zi, întinde rufele, îşi aplică o mască şi nişte crème epilatoare  în timp ce ţop ţop prin apartament cu pantofii cei noi cărora nu le-a făcut încă rodajul şi cu siguranţă o să o bată mâine.

Zâmbeşte stins către soţ, alege şi pentru ea ceva festiv din şifonier, ceva menit să înlocuiască rochia distrusă de mătuşa croitoreasă şi alungă din gând un oftat sperând că nu o sa fie cea mai urât îmbrăcată meseană.

Sâmbătă:

6:3o Sună ceasul. Wonder woman meştereşte o cafea, pregăteşte două sacoşe, una cu jucării şi una cu hăinuţe, pentru parcarea puiului de om la sora ei, face un duş , aplică machiajul de zi, trezeşte copilul, îl hrăneşte şi ţup la coafor.

10:00 AM wonder woman participă la cununia civilă a unei prietene bune, caută să se faca utilă, împarte zâmbete şi verifică în memorie dacă a bifat tot de pe lista.

12:00 wonder  woman mai pune  o maşină de rufe, spală nişte vase, face ordine în casă şi se demachiază.

14:00  întinde  rufele.

15:00 wonder woman, machiată de seară, îmbrăcată, pleacă spre casa miresei. Pe drum verifică telefonic  starea puiului de om, ascunde o lacrimă de dor în colţul ochiului, răspunde la câteva telefoane, dă direcţii.

18:00 În faţa unui altar amenajat în natura, la Palatul Ştirbei de la Mogoşoaia, wonder woman îşi aduce aminte cu plăcere jurămintele tainei cununiei în faţa lui Dumnezeu.  Ciripitul păsărelelor, dragostea mirilor, slujba religioasă ţinută de un preot cu har o fac să se întoarcă în timp, la ziua cununiei ei. Strânge uşor mâna soţului.

20: 00 Wonder woman se aşează la masă în restaurant după ce s-a facut utilă miresei sau surorii de mireasă cu câteva minuscule trebuşoare. Dansează şi constată că încheieturile i-au ruginit şi că nu mai e ce era odată. Cu obidă îşi propune să schimbe ceva în sensul ăsta într-o zi. Mmm, care zi?

Duminică

3:30 AM wonder woman decide că până aici i-a ajuns carburantul şi e gata să se retragă. Soţul este de acord aşa că purced.

4:30 AM wonder woman se demachiază şi adoarme.

10:00 AM wonder woman se trezeşte, pune de cafea, curaţă cartofi pentru un piure, aşează de-o ciorbă de văcuţă cu borş, verifică telefonic starea puiului de om şi aşteaptă să se trezească soţul.

12:00 wonder woman strânge la piept cu dor puiul de om.

13: serveşte prânzul

14: drăgăleşte puiul de om şi-l adoarme

16: verifică emailuri, scrie emailuri; pregăteşte agenda personală &profesională ptr luni; serveşte o gustare familiei şi parcheaza maşini cu puiul

17: scoate la aer puiul de om

20: hrăneşte puiul de om.

21:00 adoarme puiul de om

22:00 fierbe un ghiveci de legume

23:00 a reuşit să facă un duş şi să-şi aşeze câteva gânduri în ordine. E gata pentru o noua săptămână!