Sunt mizerofoba!

Am crescut intr-o familie numeroasa, 4 copii si 3 adulti, intr-o cutie de bloc comunist, cu patru camere si doua rest rooms, cum ar spune americanul. Intimitatea era ceva foarte greu de obtinut iar lucrurile personale, cele pe care nu vrei sa le imparti nici macar cu sora ta, erau aproape o utopie.

Adolescenta a asezat lucrurile in matca lor odata cu conturarea personalitatilor. Asa am inceput sa-mi delimitez spatiul, sa merg la baie ca la camin cu prosopul si gentuta de cosmetice dupa mine. Ideea ca cineva ar putea sa se stearga pe prosopul meu, ar putea sa-mi bea din pahar sau sa-si vare degetele in farfuria mea ma ingrozea suficent de mult incat sa mi se faca rau fizic.

Sunt celebre povestile cu mine turnand o sticla de spirt pe mainile unui baiat care tocmai omorase un gandac, ajutandu-se de un lemn, sau cu mine renuntand la masa de pranz dupa ce o persoana din gasca s-a amuzat infigandu-si furculita in farfuria mea.

Anii nu au atenuat spaimele mele. Ajunsa la casa mea, am organizat totul astfel incat fiecaruia sa-i fie clar care sunt lucrurile lui. Am seturi de prosoape pe culori, de genul ptr el si ea, asa incat confuzia este imposibila. Prosoapele lui Emi sunt toate cu desene si el si le recunoaste fara probleme. Fiecare membru al familiei are coltul lui cu cosmetice si bureti/perii in baie, musafirii primesc la sosire asternuturi si prosoape proaspat spalate  care aterizeaza, la plecare, in cosul cu rufe. Nimic neobisnuit, am putea spune.

Si totusi…Am mers in vizita la o colega de serviciu care m-a asigurat ca de abia schimbase prosopul la baie, asa ca sa ma sterg cu incredere pe maini. Am observat cu mirare sonora ca avea doar un prosop in baie, desi existau 3 membrii in familie. Ea  mi-a raspuns senina ca toti 3, ea sotul si copilul, folosesc un singur prosop (pentru fata si corp). Mi-am stapanit cu greu reactiile.

La socrii mei sunt mereu invitata sa folosesc cu incredere prosoapele din baie. Soacrei mele nu i-a trecut niciodata prin minte sa scoata prosoape curate ptr noi si se mira sincer ca vin de la Bucuresti cu propriile prosoape.

Ezit cu dibacie sa innoptez pe la prieteni ale caror obiceiuri casnice nu le cunosc in amanunt, nu plec de acasa fara asternuturi si prosoape la mine, sunt mereu socata sa vad, atarnand dizgratioase in cui, prosoape uzate si decolorate  sau asternuturi a caror culoare la origine este cu greu identificabila. Am matusi la care evit sa mananc de frica tacamurilor ce poarta urme ale meniului de la ultima vizita, persoane care ma fac sa inventez indigestii de teama manichiurii lor neingrijite cu urme vizibile de murdarie sub unghii. Au gatit cu unghiile alea?

Am cosmaruri cu persoane care rastoarna in cratita resturi de ciorba sau tocana ramase in farfurie pentru ca ele urasc sa risipeasca mancarea. Daca ma servesc si pe mine din cratitile alea? Brrr.!

La birou am cana mea, adusa de acasa, nu incep ziua pana nu imi sterg singura biroul, mouse-ul si tastatura, nu imprumut niciodata nimanui nimic din “echipamentul personal”, ma spal pe maini de zeci de ori…

Nu fac schimb de rujuri cu prietenele, nu imprumut pieptenele, doamne fereste sa-mi ceri putin pudra ca ti-o fac cadou, nu pot sa-ti dau sa bei din sticla mea de apa decat daca ti-o ofer cu totul, nu pot sa musc din marul tau…

Sunt nebuna? Sunt singura purtatoare de astfel de fobii?