Sunt mizerofoba!
Posted by Anemari on Jul 25, 2010 in Despre mine | 75 comments
Am crescut intr-o familie numeroasa, 4 copii si 3 adulti, intr-o cutie de bloc comunist, cu patru camere si doua rest rooms, cum ar spune americanul. Intimitatea era ceva foarte greu de obtinut iar lucrurile personale, cele pe care nu vrei sa le imparti nici macar cu sora ta, erau aproape o utopie.
Adolescenta a asezat lucrurile in matca lor odata cu conturarea personalitatilor. Asa am inceput sa-mi delimitez spatiul, sa merg la baie ca la camin cu prosopul si gentuta de cosmetice dupa mine. Ideea ca cineva ar putea sa se stearga pe prosopul meu, ar putea sa-mi bea din pahar sau sa-si vare degetele in farfuria mea ma ingrozea suficent de mult incat sa mi se faca rau fizic.
Sunt celebre povestile cu mine turnand o sticla de spirt pe mainile unui baiat care tocmai omorase un gandac, ajutandu-se de un lemn, sau cu mine renuntand la masa de pranz dupa ce o persoana din gasca s-a amuzat infigandu-si furculita in farfuria mea.
Anii nu au atenuat spaimele mele. Ajunsa la casa mea, am organizat totul astfel incat fiecaruia sa-i fie clar care sunt lucrurile lui. Am seturi de prosoape pe culori, de genul ptr el si ea, asa incat confuzia este imposibila. Prosoapele lui Emi sunt toate cu desene si el si le recunoaste fara probleme. Fiecare membru al familiei are coltul lui cu cosmetice si bureti/perii in baie, musafirii primesc la sosire asternuturi si prosoape proaspat spalate care aterizeaza, la plecare, in cosul cu rufe. Nimic neobisnuit, am putea spune.
Si totusi…Am mers in vizita la o colega de serviciu care m-a asigurat ca de abia schimbase prosopul la baie, asa ca sa ma sterg cu incredere pe maini. Am observat cu mirare sonora ca avea doar un prosop in baie, desi existau 3 membrii in familie. Ea mi-a raspuns senina ca toti 3, ea sotul si copilul, folosesc un singur prosop (pentru fata si corp). Mi-am stapanit cu greu reactiile.
La socrii mei sunt mereu invitata sa folosesc cu incredere prosoapele din baie. Soacrei mele nu i-a trecut niciodata prin minte sa scoata prosoape curate ptr noi si se mira sincer ca vin de la Bucuresti cu propriile prosoape.
Ezit cu dibacie sa innoptez pe la prieteni ale caror obiceiuri casnice nu le cunosc in amanunt, nu plec de acasa fara asternuturi si prosoape la mine, sunt mereu socata sa vad, atarnand dizgratioase in cui, prosoape uzate si decolorate sau asternuturi a caror culoare la origine este cu greu identificabila. Am matusi la care evit sa mananc de frica tacamurilor ce poarta urme ale meniului de la ultima vizita, persoane care ma fac sa inventez indigestii de teama manichiurii lor neingrijite cu urme vizibile de murdarie sub unghii. Au gatit cu unghiile alea?
Am cosmaruri cu persoane care rastoarna in cratita resturi de ciorba sau tocana ramase in farfurie pentru ca ele urasc sa risipeasca mancarea. Daca ma servesc si pe mine din cratitile alea? Brrr.!
La birou am cana mea, adusa de acasa, nu incep ziua pana nu imi sterg singura biroul, mouse-ul si tastatura, nu imprumut niciodata nimanui nimic din “echipamentul personal”, ma spal pe maini de zeci de ori…
Nu fac schimb de rujuri cu prietenele, nu imprumut pieptenele, doamne fereste sa-mi ceri putin pudra ca ti-o fac cadou, nu pot sa-ti dau sa bei din sticla mea de apa decat daca ti-o ofer cu totul, nu pot sa musc din marul tau…
Sunt nebuna? Sunt singura purtatoare de astfel de fobii?
Maia, daca se taie unghiutele unui nou nascut, nu inteleg de ce se mira lumea ca vrei sa folosesti o forfecuta noua, nefolosita de nimeni, Bebelusii sunt fragili, nu au inca imunitate, cum se poate sa gandesti ca se poate si altfel?
Eu recunosc ca sunt dusa, ca exagerez, dar chestia cu bebelusii mi se pare de minim bun simt.
Simona, m-am perpelit toata noaptea ” sa spun? sa nu spun?”, dar daca tot mi-am dezvaluit ticnelile, acum marturisesc tot. Am hainele aranjate in dulap pe culori. Inainte sa te iei cu mainile de cap si sa fugi trebui sa iti spun ca exista o explicatie. Dimineata cand trebuie sa fiu eficienta maxim ma imbrac mai repede daca iau panatalonii din sectiunea maron si bluza din sectiunea galben. Si pentru ca am o memorie vizuala buna, cand imi cumpar haine mi le cumpar ca sa le asortez cu ceea ce am deja in sifonier. Inchid ochii si imi vizualizez sifonierul. La fel fac si cu accesoriile.
Ca sa nu va ganditi ca am cine stie ce dressing, mentionez ca nu am decat 6 culori in sifonier.
Anemari, te inteleg. Eu n-am hainele pe culori (fiindca eu consider ca le gasesc mai greu asa, daca vreau ceva rosu dintr-un teanc de rosii, trebuie sa le desfac pe toate), in schimb am umerasele pe culori!
Iar sosetele trebuie sa fie neaparat imperecheate, sub forma de cocolos, altfel nu pot sa dorm. Si am vreo suta de perechi. 
Nu ma starni, ca povestesc pana maine.
Simona, 100 de sosete? Wow!! N-am.
EXACT aceleasi obiceiuri le al si eu… Plus,imi place la nebunie sa cumpar lenjerie intima pentru baietel si sot,de culoare alba pentru a putea fi spalata la temperatura ridicata… Si eu plec de fiecare data cu asternuturi dupa mine…Sunt obiceiuri care imi asigura linistea ca ma pot simti bine acolo unde merg…
Mi se pare ca lumea a luat-o razna rau de tot. S-a demonstrat stiintific faptul ca tocmai excesul de igiena a facut ca numarul persoanelor cu alergii grave sa creasca semnificativ. Va oripilez, sunt sigura, spunandu-va ca in Occident (am vazut pe Discovery)unele boli inclusiv alergii se trateaza prin administrarea de oua de viermi care cresc si isi fac treaba in aparatul digestiv al pacientului. Este o chestie extrema, recunosc. Dar intre aceasta extrema si cea a fobiei de microbi este o cale lunga presarata cu tot felul de ciudati. Recunosc, si eu cand fac dus la un hotel imi incalt slapii si niciodata nu merg descult prin camera de hotel. Dar, pe de alta parte, niciodata nu m-am gandit sa-mi sterg clantele cu dezinfectant. Cred ca este vorba despre persoane cu o doaga lipsa in cazul celor cu mizerofobia. De altfel, una este sa fii atent cu spatiile si lucrurile folosite de multi oameni necunoscuti si una este spatiul propriu in care misuni doar tu si ai tai. Cred ca ar trebui sa fim atenti doar la lucrurile esentiale, cu adevarat importante si sa lasam deoparte obsesiile care ne mananca timpul si buna dispozitie. La un moment dat, ajungu sa nu te mai poti bucura de nimic: nici de iarba verde ca e plina de insecte, capuse, serpi, balauri, dragoni, etc, nici de o bere buna (cica se ineaca sobolani in butoaiele lor), nici de o prajitura (daca bucatareasa nu s-a spalat pe maini dupa ce a mers la WC ?!), nici chiar de o opera a unui mare Chef (a pregatit mancarea cu mainile goale, aceleasi maini cu care isi tine …cand face pipi), nici de o locatie splendida (prosoapele astea au fost folosite de sute de turisti naintea mea), si pot continua pana maine. Ce sa mai vorbim de visul oricarei femei de a face dragoste pe plaja, cu valul scaldand trupurile goale (imaginati-va nisipul murdar care intra cine stie unde, apa marii care daca o privesti la microscop e plina de tot felul de lighioane, brrr!) Este absurd, daca ma intrebati pe mine !
1. Hotel de patru stele pe malul Atlanticului. Scena la care am asistat in direct. O angajata face curat in baie: ia un burete si in ordinea pe care v-o descriu spala: WC-ul pe dinauntru, capacul interior, capacul pe dinafara, chiuveta, paharele si cada.
2. Documentar prezentat la TV in Canada, despre ceea ce se intampla intr-un hotel de 5 stele din SUA. Camerele de luat vederi inregistrasera cum, din rautate, invidie si in bataie de joc, se spala interiorul unui WC cu periuta de dinti a clientului.
Alma,
ma intreb doar de ce n-a spalat si cada si apoi paharele.
daca ai sta de vorba cu liceenii say fostii liceeni americani care au lucrat pe la Mc sau pe la Burger King si ti-ar povesti ce faceau cu hamburgerii si cu chiflele… eehheee … viata bate filmul documentar chiar daca acesta din urma e facut de Discovery.
Sunteti foarte normale stimate doamne!
Le am si eu pe ale mele… baietii mei folosesc in feicare zi un lat prosop de corp si sa stiti ca nu stam la hotel cinci stele.. o fii vina mea?
Alma, am o cunostinta care a lucrat la o firma de “cleaninig” la inceputurile ei in Canada. O ajuta pe cea care trebuia sa faca curatenie in case mari frumoase si cu proprietari bogati si ocupati. Mi-a spus ca oricat de greu i-ar fii si oricat de ocupata, ea nu va angaja niciodata pe altcineva sa vina sa faca curatenie… aceaasi carpa/ burete la podele, WC si bucarie… e drept ca pe urma o arunca si nu ducea “microbii” si in alte case… mie mi-a ramas asta bine intiparit in minte si oricat de comod ar fii cu Moly Maid… multumesc nu doresc.
Mie, apropo de garderoba, cand mi-e cald, imi vine sa tai in fasii hainele groase si sa le pun la gunoi. Eh, dar vine ea, iarna de Chicago… Si, in plus, am cam o jumatate din haine in Romania, deci, ieri, cand am vrut sa imi iau blugii pana la genunchi, am rascolit apartamentu’ si n-am gasit nimic, am zis ca numai la Deva pot sa fie
deh, suflet impartit, dulap impartit, sa nu las sa imi scape ocazia sa subliniez…
IMI CER IERTARE CA RASPUND ASA TARZIU…………… (sunt intre drumuri)………….
TU ESTI O PERSOANA SPECIALA si stiu ca te vei straduii sa-i sadesti lui EMI ce-i mai bun…
Faptul ca se afla langa tine (din punctul meu de vedere) e foarte mult, ….asa incat…..copilul SUNT SIGURA ca primeste TOT CE-I MAI BUN…..vroiam dora sa te stiu pe tine mai relaxata……
ESTI O PERSOANA SPECIALA si energia consumata in trairiri COMUNE nu te incadreaza….Asta am vrut sa spun. Te apreciez, te stimez, ma rog pentru tine, pentru EMI, pentru toata familia voastra, DAR,…… STIU sigur ca Dumnezeu va iubeste………….NIMIC,dar,NIMIC nu-i intamplator…………..
Cele mai bune ganduri si toata aprecierea mea !
Off, Amalia, boala s-a acutizat. Ce facem cu tine?
Iana, ce e cu povestile astea horror!
OMG! Cred ca am nevoie de astea la fiecare masa, ca sa slabesc. 
Draga Elena, nu este nicio dilema. Am declarat singura ca am lipsa la inventar nu una ci mai multe doage.
Anemari,
real life… eu sint casatorita cu astfel de fost angajat la Burger King. Adolescentii sint teribili.. si daca ii angajezi la bucatarie isi manifesta teribilismul acolo.
Iana, ai mancat vreodata la Burger King dupa povestile astea?
Ane, pentru ca n-ai schimbat subiectul – am cunoscut acum multi ani o doamna care cumpara covrigi sau colaci, ii spala in jet de apa si ii steriliza apoi la cuptor. O tin minte tot timpul in fata chiuvetei cu sortul ud leoarca pentru ca deschidea robinetul la maxim. Cred ca de la ea am invatat sa dau painea prin flacara aragazului – mai ales pe cea neambalata.
De acord la povestea cu prosopul, eu pentru fata nici macar nu folosesc prosop pentru ca asa am fost sfatuita de medic pentru ten. Fie prosopul se intrebuinteaza o singura data pentru fata, fie nu se intrebuinteaza deloc. Dar de ce sa nu mananci din aceeasi farfurie cu iubitul? Ce s-ar putea intampla daca ciugulim amandoi dintr-un castron cu alune? Sau daca punem pe un platou toata mancarea si din cand in cand luam de acolo dupa ce am terminat din farfurie?
sunt lucruri pe care trebuie sa le faca toata lumea,dar sincer dak nu dau putina apa din sticla mea cuiva ma crede zgarcita,la fel se intampla si cu mancarea 8-|….asta e!
,nu ca esti mizerofoba 
inseamna k esti foarte curata
Camellia, scriu ceva dar nu e gata, de aceea nu am schimbat subiectul. Sunt in concediu la mare si Emi a vazut pentru prima oara in viata lui marea. E fericit, chiuie in barcuta lui in fata valurilor, nu l-a speriat imensitatea apei si eu sunt fascinata de reactiile lui. Intre timp, ca sa-mi dea o lectie, fara sa stie, evident, de discutiile noastre de pe blog, mananca din porumbul meu, imi fura carnea din ciorbita, cu degetelele, vrea apa doar din sticla mea.
)
Irina, mancam alune din acelasi castron.
Ane, ma bucur foarte mult pentru voi. Este foarte bine ca ai ajuns cu Emi la mare. Concediu placut!!! Vrem pooozeeeeeeeeeeeeeee!
Anemari, eh, mie tocmai oamenii astia cu felurite doage simpatice lipsa la inventar imi plac teribil, dar teribil. Maximizati distractia la mare, va rog frumos!
Nu stiu ce sa faceti cu mine, dar daca va vine vreo idee sa mi-o comunicati, ca o pun imediat in aplicare
Amalia, ai plecat pentru ca ai vrut sa-ti fie mai bine, pentru ca ai vrut sa-ti demonstrezi ca poti. Tie si printesei tale va este mult mai bine acolo decat aici. Eu m-am gandit ca pot sa scriu carti postale zilnice despre cum este Romania de fiecare zi, de luni dimineata cu apele siroind pe tine in tramvaiul aglomerat, despre viata cu ochii in jos ca sa nu cazi intr-o groapa, despre nervi nervi nervi. Ajuta?
Camellia, este o vacanta nesperata pe care nu am programat-o dar care s-a conturat firesc in nefirescul ei. Am sa scriu despre asta.