Jurnal de 4 ani.

Mă cheamă Emi şi am 4 ani. Mie îmi place să mă joc, să mă joc şi iar să mă joc. Câteodată îi pun pe mami şi pe tati să-mi mănânce buricul pentru că sunt gâdilicios şi mă amuză. La desene vreau mai mult dar mami zice că nu-mi dă voie doamna doctor.

De când mă scol şi până mă culc mami şi tati mă zoresc de colo colo cu “n-avem timp”. Hai trezeste-te că n-avem timp, întârziem la gradiniţă.  Hai lasă joaca pentru că n-avem timp, întârziem la serviciu. Hai mai repede pentru că mami n-are timp, trebuie să ajungă acasă ca să gătească…

Eu nu înţeleg unde e timpul şi de ce nu cumpărăm.

Mami e mereu obosită şi o doare ceva. Uneori o doare capul dar se joacă ceva la calculator, unde eu nu am niciodată voie să pun mâna. Nu înţeleg de ce se joacă până târziu dacă o doare capul.

Alteori o dor ochii şi-i curg lacrimi din ei, dar ea zice că e o răceală şi o să-i treacă.

Uneori  nu ştiu ce o doare că ţipă la tata. Dar ieri, când a ţipat la tati, mi-a venit ideea să o cert şi i-am spus „De ce ţipi la tati meu că el te iubeşte?” Mami nu a mai ţipat la tati dar a început să plângă şi m-a pupat. Tati a dat mâna cu mine şi mi-a spus că sunt deştept. Nu ştiu de ce, dar cred că am vindecat-o pe mami.

Când o să fiu mare cred că o să ma fac doctor. Mami spune că doctorul e un prieten care te ajută când îţi este rău. Cred că-mi place să fiu un prieten.