Comitetul de părinţi.

Glumesc cu colegi sau oameni aflaţi în aceeaşi etapă a vieţii descriind Comitetul de părinţi (al grădiniţei, şcolii, liceului) ca pe o organizaţie secretă ce plănuieşte să preia conducerea lumii. Până la atingerea obiectivului Comitetul se ocupă cu strângerea fondului clasei, cumpărarea de cadouri cu  diverse ocazii (Crăciun, Paşte, 8 martie), achiziţionarea de materiale/aparatură necesară (imprimantă, hârtie pentru imprimantă, etc) dar şi înregistrarea plângerilor din partea părinţilor.

 Pentru că mie personal nu-mi place reducerea comitetului de părinţi doar la partea administrativă, reactivă şi nu proactivă, am decis să mă implic. Aşa am devenit preşedinta comitetului de părinţi de la grupa mijlocie şi preşedinta comitetului de părinţi pe grădiniţă. În această calitate, conform legii, fac parte din consiliul de administraţie al grădiniţei, consiliul ce semnează contracte cu furnizorii, evaluează personalul nedidactic din grădiniţă (portari, îngrijitoare, bucătărese), ia decizii administrative.

 Ca de obicei, m-am luat în serios şi m-am apucat să cer documentele din spatele contractelor, copii după acte, autorizaţii,  Regulamentul de Ordine interioară, plan operaţional, plan managerial. Am creat un grup de discuţii cu părinţii din comitet, cei care au adresă de email, şi am încercat să trezesc simţul civic şi dorinţa de participare. În afară de critici, nu am primit nici un alt tip de răspuns sau iniţiativă. Problemele sunt multe: igienă, respectarea prevederilor Ministerului Sănătăţii privind raţia alimentară zilnică, interzicerea prăjelilor în cantinele grădiniţelor şi şcolilor, abundenţa dulciurilor şi absenţa fructelor…

 Acum sunt în impas. Exagerez eu sau oamenii s-au obişnuit să se supună, fără să crâcnească, deciziilor manageriale, indiferent de tipul de management?

Reject me!

Nu, nu o să scriu despre cum îmi doresc eu să mă respingă oamenii într-o etapa existenţială în care nici eu nu mă mai suport. Nu o să scriu nici despre respingerile care au lăsat, în ani,  urme adânci în epidermă.

O sa scriu despre telefon. Da, urăsc să sun, să mi se răspundă grăbit şi apoi să mi se spună:  „sunt în şedinţă, pot să te sun eu mai târziu?”  Dacă eşti în şedinţă de ce răspunzi la telefon?  Dacă  eşti într-o întâlnire importantă de ce nu ai pus telefonul pe silent?  Dacă spui că mă suni mai târziu de ce nu mai suni niciodată?

 Frustarea mea a atins cote maxime. De aceea,  încep de astăzi campania Reject me! Dacă nu poţi să vorbeşti, nu deschide telefonul dă-mi reject. Dacă nu ai timp să stai un minut pe telefon cu mine, nu răspunde ca să mă amăgeşti că vei suna într-o zi, ştiu că nu o să suni, aşa că Reject me!

A venit toamna! Acoperă-mi mintea cu ceva!

Frigul intră în oase nemilos. Ies păturile din cotloane bine ticluite. Sandalele se întorc pe şifonier să dormiteze în timp ce cizmele se aşează ţanţoşe pe raft.

 Doi bătrâni târăsc îndârjiti două sacoşe de gogonele după ei.

 Au început pelerinajele. Zeci de credincioşi fac nopţi albe în aşteptarea rugilor la moaştele sfinte.

 Se scumpesc alimentele. De fapt, toate se scumpesc. Se înmulţesc grevele. De fapt, nimeni nu mai vrea sa muncească, cu toţii suntem prea prost plătiţi pentru ca să mai merite deranjul. Victimele suntem tot noi, pentru că suntem prestatori şi clienţi în acelaşi timp.

 Singurii chemaţi să-şi facă datoria sunt elevii. Ei trebuie să facă performanţă cu orice preţ. Ce dacă profesorii sunt în grevă?, ei tot trebuie să-şi dea BAC-ul, să meargă la olimpiade, să reprezinte ţara cu succes şi să devină viitorul luminos al patriei.

Îi hrănim cu obida frigului din casă, dispreţul protestatarilor grevişti, lehamitea sistemului, dar le cerem să fie senini, buni, deschişi şi performanţi.

 Harnicul îşi face vara sanie, aşa că cei mai organizaţi îşi fixează în agende Revelionele. Ţara este  în incapacitate de plată dar serviciile s-au scumpit faţă de anul trecut pentru că au crescut standardele. Cine e nebun şi plăteşte?

 Televizorul este din ce în ce mai halucinant. Emisiunile despre împachetări cu nămol, botox, detoxifiere …etc sunt la intersecţia ridicolului cu isteria. Dar faacturile pentru televiziunile prin cablu curg.

 A venit toamna! Acoperă-mi mintea cu ceva!