Comitetul de părinţi.

Glumesc cu colegi sau oameni aflaţi în aceeaşi etapă a vieţii descriind Comitetul de părinţi (al grădiniţei, şcolii, liceului) ca pe o organizaţie secretă ce plănuieşte să preia conducerea lumii. Până la atingerea obiectivului Comitetul se ocupă cu strângerea fondului clasei, cumpărarea de cadouri cu  diverse ocazii (Crăciun, Paşte, 8 martie), achiziţionarea de materiale/aparatură necesară (imprimantă, hârtie pentru imprimantă, etc) dar şi înregistrarea plângerilor din partea părinţilor.

 Pentru că mie personal nu-mi place reducerea comitetului de părinţi doar la partea administrativă, reactivă şi nu proactivă, am decis să mă implic. Aşa am devenit preşedinta comitetului de părinţi de la grupa mijlocie şi preşedinta comitetului de părinţi pe grădiniţă. În această calitate, conform legii, fac parte din consiliul de administraţie al grădiniţei, consiliul ce semnează contracte cu furnizorii, evaluează personalul nedidactic din grădiniţă (portari, îngrijitoare, bucătărese), ia decizii administrative.

 Ca de obicei, m-am luat în serios şi m-am apucat să cer documentele din spatele contractelor, copii după acte, autorizaţii,  Regulamentul de Ordine interioară, plan operaţional, plan managerial. Am creat un grup de discuţii cu părinţii din comitet, cei care au adresă de email, şi am încercat să trezesc simţul civic şi dorinţa de participare. În afară de critici, nu am primit nici un alt tip de răspuns sau iniţiativă. Problemele sunt multe: igienă, respectarea prevederilor Ministerului Sănătăţii privind raţia alimentară zilnică, interzicerea prăjelilor în cantinele grădiniţelor şi şcolilor, abundenţa dulciurilor şi absenţa fructelor…

 Acum sunt în impas. Exagerez eu sau oamenii s-au obişnuit să se supună, fără să crâcnească, deciziilor manageriale, indiferent de tipul de management?