„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Good bye, America!

de

Luni, 12 octombrie ne luam la revedere de la ferme si plecam spre Lincoln. Ca sa ma eliberez de sentimentul vinovatiei am sa spun ca experienta fermei nu a fost dramatica, doar friguroasa. Nu imi pare rau de nimic. Cine  ar fi crezut ca imi va fi dat sa ajung in Nebraska, la o ferma in afara Lincoln-ului, al doilea mare oras in stat dupa Omaha?

Am totusi un necaz: am gasit in orasul El Paraisso o comunitate mare de cehi, au chiar cartierul lor intitulat Prague.  Multi dintre ei nu mai vorbesc de mult limba dar isi gatesc bucatele si isi tin cu sfintenie traditiile. Necazul meu este ca romanii nu au ajuns pana aici.

Multumim, fiecare dintre noi, gazdelor noastre care ne conduc la Ceresco Co-op pentru intlalnirea cu fermierii. Aici se face lumina!

Fermierii cei mai vechi din zona ne prezinta grafice, ne explica cum merge la bursa pretul granelor, cum vand astazi productia de la primavara, cum 50 de ani e o varsta frageda pentru un fermier, si cate si mai cate… Aflam ca toti au studii superioare, ca au hobby-uri sofisticate (golf, fotografie, etc), neveste imbracate cu gust si familii reusite.

La finalul intalnirii ni se cere sa facem si noi un pronostic in privinta pretului granelor. Slovacul estimeaza ca o sa creasca pretul din cauza ploii. Peste doua zile aveam sa aflam ca a avut dreptate.

Dupa intalnirea cu fermierii inteleg de ce niciun fermier nu mananca din productia lui,  de ce toate legumele lor vin de la hipermarket. Totul este aici productie de masa.

Spunem frumos multumesc si mergem la Universitatea Nebraska pentru o intalnire cu cercetatorii –profesori ce ne vorbesc despre GMOs ( legume/fructe/grane modificate genetic). Aici se aprinde discutia. Daca America  a facut de mult pace cu GMOs, Europa este foarte departe de acest moment. Cercetatorii ne spun ca exista consens la nivelul lumii stiintifice americano-europene, restul fiind doar politica. Explicatiile tehnice depasesc cunostintele mele, dar retin ca produsele modificate genetic sunt pure si sunt sigure pentru ca se stiu foarte multe lucruri despre ele, sunt testate si paratestate, in timp ce despre asa zisele culturi naturale nu se stie mai nimic. Vizitam laboratoarele in care se testeaza cercetarile axate pe ingineria genetica a plantelor pentru realizarea fotosintezei, astfel incat sa fie rezistente la boli si ierbicide. Suntem impresionati de tehnica, de aparatura, de oameni, de laboratoare, de investitii….In rest, GMOs suna cam infricosator!GMOs 4

Suntem liberi la pranz sa ca mergem in grup la Lazlo’s, zicem noi restaurant unguresc dupa nume. Doar ca probabil ultimul Lazlo care mai aflase despre gulas s-a dus de mult, asa ca ne multumim cu fripturi americanesti si ne amuzam de ideea unui restaurant unguresc fara mancare cu specific.

Dupa pranz vorbim despre sistemul public de educatie cu Asst. Superintendent Lincoln Public Schools, Marlyn Moore. Aflam ca scoala costa, chiar daca este publica, doar ca ea costa mai putin, ca elevii care au performante scolare remarcabile sunt americanii si asiaticii, ca cei ce se descurca cei mai prost sunt americanii nativi (adica indienii), ca exista scoli publice unde engleza este invatata ca a doua limba pentru ca majoritatea elevilor sunt emigranti si au probleme, ca religia este interzisa in scoli, sarbatoarea de Halloween, Thanks Giving sau Craciun devine doar o sarbatoare scolara, ca sa nu existe conotatii religioase si parintii sa nu dea scoala in judecata….

De toate ne minunam!! Ungurul si cu mine facem cor comun si explicam cum a  rezolvat Romania problema cu drepturile minoritatilor si americanii spun ca este imposibil asa ceva la ei: scoala sau universitate in limba spaniola……Sa fim noi mai democratici decat americani?!

Seara ma retrag la hotel si ma bucur de lux, spatiu si singuratate. Mai dau niste telefoane acasa si ma linistesc.

Marti, 13  octombrie, incepem la Senat. Nebraska este singurul stat unicameral, doar cu Senat, fara Camera Reprezentantilor. Ne vedem cu Senatorul Bill  Avery, profesor universitar de stiinte politice si consultant specialist in relatii internationale. Inteleg ca desi lipseste check and balance, e mai simplu sa impui o modificare la nivel legislativ atunci cand trebuie sa o treci doar printr-o singura camera. Ceea ce conteaza aici nu este culoarea politica, ci miza, ce dai si ce primesti in schimbul votului tau in senat.

Urmeaza „Red” state politics  and cultural conservatorism. Ne intalnim cu seful auditului statal Mike Foley. I se spune Holly Foley pentru ca este extrem de conservator. Este catolic, are sase copii si discutia despre avort are o singura decizie posibla pentru el: impotriva. Foley este si politician. Acum este republican, dar candva a fost democrat. Functia pe care o ocupa acum este de functionar public dar intentioneaza sa candideze iar sa devina senator. Pana una alta, verifica si informeaza asupra faptelor de coruptie. Ne explica el ca exista un triunghi format din : nevoie (persona respectiva fie are copiii in scoala, fie partenerul de viata e somer sau cineva din familie este bolnav..oportunitate (acces la finante) si absenta masurilor de verificare (sarcini impartite si cu altcineva, pentru a fi verificat).

Ramanem tot in cladirea Senatului pentru urmatoarea intalnire despre rase si relatiile inter-rasiale, sau mai bine spus: despre indieni.

Ne intalnim cu o doamna de 56 de ani ce arata ca de 30, indianca, am uitat din ce trib, director de programe la departamentul ce se ocupa de integrarea si drepturile indienilor. Asa aflam ca indienii urasc 3 lucruri pe lumea asta: faina alba, zaharul alb si omul alb. Doamna este infocata si neimpacata cu soarta indienilor izgoniti de pe pamanturile lor de omul alb. Multe sunt problemele cu care se confrunta indienii: saracia, doar cei ce au obtinut dreptul de a infiinta cazinouri pe teritoriile lor sunt milionari, bautura si alcoolismul, pe vremuri li se dadea sa bea ca sa semneze hartii prin care renuntau la drepturile lor, absenta educatiei sau nivelul scazut al acesteia si mai ales necunoasterea drepturilor lor. Astazi dezbaterea intre omul alb si indian este sofisticata si preocupa doar cercurile specializate, la masa mare unde se fac si desfac policy-uri nu se vorbeste despre asta, se considera o problema clasata.

mmf 2009 011

Marti seara spunem good bye, Lincoln si eu spun Good Bye, America! Europenii mei isi continua periplul prin alte cateva state pentru urmatoarele trei saptamani. Isi vor incheia aventura in New  York. Oricat de mult imi doresc New York-ul, sunt gata sa merg acasa.

Luam cina la un restaurant luxos impreuna cu gazdele noastre de la ferme, cativa vorbitori, printre care si senatorul, si multumim tuturor. Sfarsim , in stil american, prin a ne multumi si noi unii altora. Amuzant este ca fiecare dintre noi este revendicat de familia care l-a gazduit, ca si cand ar fi copilul din dotare. Ma alatur si eu trend-ului si stau cu „familia mea”.mmf 2009 022

Miercuri, 14 octombrie, plec spre casa.

Good bye, America! Urmeaza sa zbor pentru mai mult de 15 ore, mai multe avioane si cu vreo 3 escale. Cel mai lung zbor, cel de 8h ½ il petrec alaturi de o batrana bolnava si nevrotica ce calatoreste impreuna cu fiul ei. In loc sa o calmeze, fiul o bruscheaza tot drumul si femeia, afro-americana, balmajeste pe limba ei. Tot echipajul e prezent in dreptul randului nostru incercand sa o calmeze, dar  fara succes. Se scuza pe rand ca nu au unde sa ma mute si ma lasa in compania mirosurilor de tot felul, a urletelor si inghiontelilor. La Amsterdam agonia se termina!

Joi, 15 octombrie.  Inca 2h ½ si sunt acasa. La aeroport ma asteapta sotul si fiul meu Emi. Emi are un buchet imens de flori si ma strange in brate.

Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • Bine ai venit acasa!
    Si din partea mea un buchet mare de flori cu dragoste si cu multumiri. Sa-ti traiasca baiatul si sa te bucure. Sa fiti sanatosi si fericiti cu totii.
    Iti multumesc pentru bucata de lume pe care mi-ai aratat-o. Sa scrii mereu. O faci foarte bine.
    Te sarut ! Bine ai venit!

    odetta 20 octombrie 2009 10:31 AM Răspunde
    • Draga mea Odetta, e cea mai frumoasa urare pe care am primit-o vreodata de la o femeie. Multumesc!

      anemari 20 octombrie 2009 11:55 AM Răspunde
  • Bine ai ajuns Ane. Mi s-a intimplat si mie sa stau, pe cursa de 8 ore, linga un domn in virsta care m-a exasperat cu toate bolile de care suferea el, se plingea de personal ca nu ii aduce apa la timp sa isi medicamentele (cei drept inghitea cam multe)… in fine destul de incomod dar a trecut.
    pupa-l pe Emi si astept posturi despre rolul de mamica.

    iana 20 octombrie 2009 6:16 PM Răspunde
  • Asadar faina, zaharul si omul alb… Cu toate trei le dau dreptate.

    amalia 20 octombrie 2009 6:36 PM Răspunde
    • Amalia, daca la 56 de ani o sa arat si eu precum doamna din imagine, atunci ma las si eu de toate 3.

      anemari 20 octombrie 2009 10:09 PM Răspunde
  • Bine ai revenit acasa Anemari ! Ce frumos te-a intampinat familia ta! Va doresc multa fericire.

    Blanca 20 octombrie 2009 10:30 PM Răspunde
    • Blanca, multumim frumos!suntem fericiti. invatam sa avem grija unii de altii.

      anemari 21 octombrie 2009 3:38 PM Răspunde
  • Ane, bine-ai revenit.Sunt incantata ca Emi este al tau, in sfarsit:)
    Ti-am urmarit povestirile de sorginte yankee si te-am gasit sarmanta acolo, intre toti oamenii aia binevoitori care ti-au fost aproape zile bune. Iar eu, care nu am trecut, inca, ”peste balta”, mi-am dorit, din nou, citindu-va pe tine, pe Amalia, pe Simona, sa ajung acolo si sa fac un pic pe turista:)
    Te pup.Maine plec in Polonia, la un curs.Ne regasim dupa weekend.

    Una 20 octombrie 2009 11:26 PM Răspunde
    • Una, succes in Polonia. Mi-a placut la Varsovia, la Cracovia mi-au furat portofelul cu toate actele si cu banii dar tot mi-a placut. Sper sa ai timp sa vizitezi.

      anemari 21 octombrie 2009 3:45 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title