fbpx
„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Băcănia din vis.

de

vin bunbacanul este la datorie

M-am născut și am crescut în comunism legănată de poveștile bunicii, povești în care ea avea guvernantă unguroaică, tatăl ei era avocat și bunica deținea un magazin de bijuterii. Toate se întâmplau în Turnu Severin, un oraș de provincie unde toată lumea cunoștea pe toată lumea și unde, evident, familia bunicii mele era foarte respectată.

Închideam ochii si o vedeam pe Erzi, vedeam pianul la care exersa bunica, copilă fiind, asistam la orele de franceză, îmi corectam ținuta la masă în timp ce se serveau bucate gustoase, alese cu grijă..

Am crescut ungând  untură pe pâine cu usturoi cât să-mi ajungă pentru o viață. Am crescut într-un apartament supra-populat, într-un cartier mărginaș al Bucureștiului, fără rude la țară, furnizoare de legume și carne, dar am crescut visând frumos la produse proaspete de băcănie, la mirodenii speciale, la un băcan voios și gata de sfadă …

Visele țin de foame. Uneori țin și de tristețe și de urât. Astăzi deschid ochii și visul meu devine realitate. Am găsit o băcănie cu băcan pus pe sfadă, cu mirodenii aromate, cu alimente fine, cu borcane frumos rânduite care te strigă ia-mă acasă!. Am găsit un loc curat care încurajează producția mică, locală, care încurajează mâncatul puțin și sățios dar mai ales sănătos. Am găsit locul de vis din poveste.

Vă chem și pe voi să-l vizitați. Veniți astăzi să degustăm împreună bucate alese, începând cu ora 18:00, pe strada Dionisie Lupu la nr 76, colț cu Jules Michelet, la Băcănia Coco.

Ne așteaptă brânzeturi  de pe Valea Loirei din lapte de capră – Selles sur cher, Pouligny-Saint Pierre, Valancay, Coeur du Berry sau Sainte-Maure de Touraine -, cârnați uscați cu rocquefort, piment d’espelette, alune, picodon, din carne de porc sau mixtă. Ei vor fi acompaniați de baghete proaspete. Iar papilele gustative se vor  bucura de vinurile, albe frantuzești și rosii românești de la crama Bazilescu.

Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • Pofta buna celor care merg sa viziteze bacania! 🙂
    In Toronto sunt mai multe magazine unde poti sa-ti satisfaci genul asta de pofte culinare, toate cu specific european si cu niste delicatese de-ti lasa gura apa; 🙂 iar preferatele mele sunt un magazin romanesc si unul polonez. Cel polonez a fost cumparat de curand de un roman, dar i-a pastrat specificul.

    Victoria West 15 decembrie 2011 2:49 PM Răspunde
  • Ane, mie mi-ar placea sa fiu bacanul… Culori calde, naturale, mobilier vintage, cine nu si-ar dori o asemenea bacanie?
    Sper din tot sufletul sa mearga afacerea, care pare una facuta cu suflet!
    Cand vin la Bucuresti, trebuie sa o vad ! 🙂

    camellia 15 decembrie 2011 4:29 PM Răspunde
    • Camellia, neaparat! Aseara am mers cu voluntarele Salveaza Vieti acolo si a fost o bucurie.

      Anemari 15 decembrie 2011 5:00 PM Răspunde
  • Imi vine sa ma urc in avion!

    amalia 16 decembrie 2011 4:08 PM Răspunde
  • Cat de imbietor arata toate! Yummy… 🙂

    Flavia 18 decembrie 2011 11:14 PM Răspunde
  • Un loc cald, ca un „acasa”, in care doar tu ne puteai duce – pentru ca asa esti si tu – buna si calda. Multumesc!

    MonicaG 19 decembrie 2011 7:03 PM Răspunde
  • Anne,

    arata minunat bacania. Am citit blogg-ul si sunt la curent cu schimbarea directiei, si multi vor spune ca ai curaj pe praful asta dar asta ne-au spus si noua.

    Deviza mea: follow your dream. Asa mi-am gasit dragostea, asa m-am maritat, asa am pornit afacerile. Ideea e ca sunt fericita pentru tine si stiu cat curaj ai.

    Am incercat sa te sun de cateva ori pe nr vechi dar nu reusesc sa dau de tine. Mi-am mai revenit si imi pot organiza mintea si timpul mai bine.

    Vreau sa vorbim…

    Va pup pe toti trei

    Alina

    alina 22 decembrie 2011 6:17 PM Răspunde

Dă-i un răspuns lui alina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title