fbpx
„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Buturuga mică răstoarnă carul mare.

de

Scriam în anul școlar trecut  despre Comitetul de părinți pe grădiniță și anunțam atunci cu entuziasm câte lucruri vreau să fac și ce anume ar fi de corectat.

http://anemari.revistatango.ro/2010/10/comitetul-de-parinti/

Fără să-mi propun, aveam să deschid cutia Pandorei și să ajung în final să mă lupt singură, fără să am măcar un singur părinte de partea mea, cu un consiliu de administratie, cu un consiliul educativ, cabinetul medical și o mulțime de documente ilegal întocmite.

Teatrul săptămânal din grădiniță, la un preț piperat, era de fapt livrat pe baza unui contract cu o Asociatie, contract care nu stipula nimic în privința  costurilor. Întrebând eu pe ce bază ni se cer nouă, părinților, 6 Ron la fiecare reprezentație din moment ce contractual Asociatia respectiva nu solicită nici un ban…am stârnit valuri de reproșuri și indignare. Totuși, contractul respectiv stipula faptul că respectiva Asociatie donează grădiniței o sumă de bani. Întrebând destinația banilor mi s-a spus că s-au facut xeroxuri pentru documentele necesare grădiniței (pentru că fișele de lucru de la grupă le fotocopiam noi părinții).

Am mai întrebat apoi ce  firmă  livrează opționalele grădiniței și pe baza căror competențe (era vorba, evident, despre fiica doamnei directoare, Traducător Autorizat care angajase în condiții incerte niște tineri ), care este destinația banilor din fondul  grădiniței și dacă există aprobarea comitetului de părinți pentru cheltuirea banilor, destinația procentului donat de firma de opționale grădiniței, de ce firma soțului doamnei directoare oferă opționalele de sport…

 

Am formulat TOATE întrebările incomode. La întâlnirea față în față cu  doamna directoare Bărbăcioru,  aceasta  s-a scuzat pentru micile nerespectări ale legii, motivând că sunt foarte ocupați cu programa școalară, consfătuirile…etc.

În spatele ușilor închise însă, dna directoare s-a înconjurat de mămici  îndatoritoare și slugarnice cu care a convocat o ședință a comitetului de părinți pe grădiniță, unde s-au adunat câteva gospodine neinformate și m-au aștepat cu toții gata de atac.

Am fost insultată și hulită în fața întregului personal didactic din grădiniță. Eu singură am ținut piept  țipetelor a vreo 15 femei nevricoase care, în afară de curajul de a pune la îndoială  onestitatea faptelor doamnei directoare, nu aveau alte reproșuri pentru mine. Nu le deranja faptul că banii lor sunt folosiți la exclusiv  bunul plac al doamnei directoare, nu conta faptul că de la opționalul de engleză copii se întorceau transpirați leoarcă de cât alergau și se zbenguiau, semn că nu făceau nimic, că la orele de dans copiii își spărgeau capetele, că meniul zilnic nu era afișat dimineața pentru că doamna asistentă insista că nu se poate așa ceva  iar solicitarea mea este aberantă….și câte și mai câte. Fuseseră aduse pentru ca să mă jignească și să mă intimideze.

 

Am plecat tristă de la faimoasa ședință și fără speranțe în viitorul țării, în special pentru că mămicile respective erau cu mult mai tinere decât mine și, teoretic, neatinse de microbul comunismului. Dar am sfârșit prin a fi mai îndârjită ca oricând și hotărâtă să nu mă opresc aici.

 

Am reclamat ilegalitățile la Inspectoratul Școlar Al Muncipiului București, la Ministerul Educației, la Primăria de Sector (pentru că reprezentanți ai primăriei sunt membri în consiliul de administrației), la Inspectoratul Școlar de sector….Nici nu mai știu pe unde am depus reclamații. Am semnat totul în nume propriu deși avocații și ONG-urile consultate mi-au spus că nu am sorți de izbândă de una singură, că as avea o altă greutate dacă ar semna mai mulți părinți.

Părinții s-au ascuns în spatele joburilor, în spatele greutăților financiare și a temerii că le vor fi persecutați copiii. Deși le spunem copiilor că adevărul învinge întotdeauna, că nu ai voie să minți și să furi, prea puțini suntem pregătiți să arătăm asta și prin puterea exemplului.

 

În noul an școlar, după 20 de ani de funcție de conducere, după ce-și construise un adevărat imperiu cu contracte de servicii către toți membrii familiei, doamna directoare Bărbăcioru este schimbată din funcție. Surprinsă și nedumerită este nevoită să părăsească fotoliul directorial.

Acum meniul zilnic al copiilor este afișat zilnic la ora 8:00 la avizier de către aceeași asistenă medicală.

Rând pe rând, doamnele educatoare își cer scuze pentru faimoasa ședință în care eu am fost jignită și hulită. Rând pe rând, părinții îmi spun că am avut dreptate și mă felicită pentru inițiativă.

 

Eu zâmbesc trist. 

Singura mea bucurie este că pot să-i predau astăzi fiului meu, prin puterea exemplului, minunata lecție a buturgii mici care răstoarnă carul mare.

 carbuturuga

Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • Bravo, sunt mandra de tine.
    Bineinteles ca meniul trebuie afisat. (Asa e si la gradininta fiicei mele).

    Normal mi se pare ca gradinita sa fie/aiba un ong si donatorii sa poata da pentru anumite cauze si sa verifice daca banii s-au cheltuit intr-adevar cum fusesera daruiti.

    Genevieve 13 ianuarie 2012 4:09 PM Răspunde
    • Genevive, ONG-ul de fapt primea bani din care un procent ii „dona gradinitei”. Deci, ii taxa pe parinti ptr serviciile oferite si o suma fixa , provenita deci de la parinti, era „donata” gradinitiei iar doamna directoare gestiona banii fara acordul parintilor platitori. Evident, contractul dintre ONG si asociatie nu stipula nimic in acest sens, totul se facea „la mica intelegere”.

      Anemari 16 ianuarie 2012 11:07 AM Răspunde
    • Da, da javrele alea 15 care tipau la tine inca exista si se perpetueaza; ele si mentalitatea lor.

      Petre 13 mai 2014 9:07 AM Răspunde
  • felicitari!

    si acum ei toti se intreaba… cine naiba o fi asta de a dat-o jos din functie de d-na directoare?
    oare ne-o fi pus si noua vreo vorba rea? ne da si pe noi afara? hahahaha

    iana 13 ianuarie 2012 7:20 PM Răspunde
    • Iana, si eu cred acelasi lucru. Desi e absurd.

      Anemari 16 ianuarie 2012 11:05 AM Răspunde
  • Va felicit pentru felul in care va luptati pentru lucruri care de fapt vi s-ar cuveni de la sine! Din pacate, sunt putini oameni ca dvs., majoritatea sunt lasi, superficiali, lenesi si asteapta sa se rezolve lucrurile de la sine sau se complac in starea in care sunt. Cu atat mai mult cand e vorba de copii la mijloc, ar trebui sa luam ferm atitudine. Mult succes lui Emi la gradinita (e un copil superb si se vede cat ii prieste familia in care a intrat, sa va bucurati de el!) si voua, un an cat mai rodnic!

    Andra Diaconu 13 ianuarie 2012 7:22 PM Răspunde
  • M-au trecut fiori citind articolul asta.
    Felicitari, ma bucur ca exista oameni ca tine, felicitari ca ai luptat cu morile de vant si le-ai invins!

    Corina 13 ianuarie 2012 7:24 PM Răspunde
    • Corina, eu cred ca mai sunt oameni care vor si pot sa se lupte ptr drepturile lor, doar ca nu stiu cum. Eu am vrut sa arat aici cum.

      Anemari 16 ianuarie 2012 11:08 AM Răspunde
  • Bravo!!!!!!!

    Multe din lucrurile pe care le-ai scris sunt normale si ar fi trebuit respectate. Deocamdata noi nu am trecut decat prin particulare dar din toamna o sa ma lupt si eu cu sistemul. Deja imi tremura pielea pt ca stiu ce parinti isi duc copiii acolo si nu as avea cu cine sa ma lupt, dar o sa-mi printez mailul asta si o sa-l recitesc pana ma umplu de curaj.

    Curaj in continuare si ai toata sustinerea mea !

    oana rada 13 ianuarie 2012 8:14 PM Răspunde
    • Oana, eu am nu stiu daca as putea sa o mai iau de la capat si sa trec prin ce am trecut. Nu merita linistea familiei, discutiile contradictorii cu sotul, presiunea asupra copilului. Sincer, nu merita. Daca se putea si altfel, as fi ales o alta cale. Ca efect, epuizata de toate demersurile, m-am retras din Comitetul de parinti si am refuzat orice implicare. Cred ca gradinita a pierdut si mai cred ca si eu am pierdut.

      Anemari 16 ianuarie 2012 11:04 AM Răspunde
  • Bravo, felicitari!
    Nici nu vreau sa imi imaginez stresul si toata hartogaraia din spate.
    Daca si-ar creste toti parintii copiii asa…

    Simoniq 13 ianuarie 2012 9:39 PM Răspunde
    • Simoniq, stresul a fost mare si la un moment dat am considerat ca nu merita. Trist este ca eu nu mi-am dorit schimbarea directoare, pentru ca nu asta este solutia, ci mi-am dorit ca ea sa inteleaga ca a gresit si sa corecteze. Asa cum s-a terminat inseamna ca nu mi-am atins obiectivul, ca doamna respectiva nu a inteles nimic.

      Anemari 16 ianuarie 2012 11:02 AM Răspunde
  • Ane, ca de obicei, senzationala!

    Ioana 14 ianuarie 2012 3:56 PM Răspunde
  • Ane, asa este peste tot; parintii ignoranti (care nu cunosc regulamente si legi ) se lasa manipulati doar cu pretul confortului copilului la gradinita.
    Acum, la sarbatori, am ramas masca atunci cand cumnata mea mi-a spus cati bani a dat pentru cadouri la educatoare; mi-a mai spus cat de laudat este nepotelul nostru in fiecare zi … Toate bune si frumoase, dar, la un moment dat, desfacand jocul de remi, am constatat ca acesta nici nu cunostea cifrele pana la cinci… pe langa multe alte lipsuri (desi copilul pare foarte istet).
    Este nevoie de cateva mamici ca tine ca sa se schimbe cate ceva.Felicitari!

    camellia 15 ianuarie 2012 2:14 PM Răspunde
    • Camellia, cred ca doar managerii slabi se inconjoara de oameni care sa-i aprobe, acceptand linguseala. Mai cred, naiv poate, ca exista si manageri/directori puternici care resping un anturaj lingusitor de parinti si actioneaza conform legii.

      Anemari 16 ianuarie 2012 8:06 AM Răspunde
  • felicitari draga mea,cunosc foarte bine situatia.nu vreau sa te sperii dar la scoala e mai rau,se cer atatia bani fara justificare…….am incercat sa schimb cate ceva,nu am reusit f mult dar inca mai sper.asa sunt oamenii,fricosi si duali.inca o data bravo si nu te lasa!si eu incep noul trimestru cu un plan amplu de probleme,sa vedem ca vom reusi

    lumi 16 ianuarie 2012 7:24 AM Răspunde
    • Lumi, mesajul meu este altul: exista legi si parghii legale prin care putem solicita sa ni se respecte drepturile, indiferent despre ce este vorba. Daca actionam legal, putem reusi. Uneori poti sa reusesti chiar si de unul singur.

      Anemari 16 ianuarie 2012 8:05 AM Răspunde
  • Bravo, nu stiu daca ar trebui sa iti spun ca ar fi bine sa ai putina grija sa nu vi se intample ceva, Doamne fereste! Cine stie pana unde se intindea caracatita?
    Oricum, suportam cu totii foarte multe cheltuieli nejustificate, cred ca ne-ar prinde bine o Asociatie a Parintilor care sa lupte impotriva acestor furaciuni. Te-as alege presedinte si ti-as fi alaturi.

    Alina 22 ianuarie 2012 8:40 PM Răspunde
  • Draga Anemari, long time no see. Din pacate am ramas datoare cu intalnirea cu cafeaua, stii tu aia din vara. Deci: „daca tu ma mai vrei, eu te vreau”. Oricand!
    Revenim la subiectul tau care e foarte dureros pentru mine, nu neaparat legat de dorinta de a schimba ceva care merge prost intr-o gradinitia , ci , de a schimba ceva car emerge prost intr-o tara intreaga. DIn pacate nu sunt putine lucrurile car emerg prost, ba as putea spune ca toate.
    Of, sunt atatea lucruri pe care le-ai atins si in postarea ta dar si in comentariile ulterioare, incat nici nu pot sa scriu ceea ce am in cap , altfel decat dezlanat.
    Micul exemplu pe care pot sa-l dau acum este legat de faptul ca sunt aratata cu degetul si de personalul gradinitei si de parinti asisjderea cand vreau sa vad cum arata toaletele. Toata lumea se uita crucis si intra in defensiva cand aude de doleanta mea. Eu ma intreb siderata de fiecare data de ce numai pt mine e important aspectul asta? de ce numai eu sunt dornica sa stiu unde face copilul meu pipi? oare nu sunt si alti parinti dornici sa stie ca inca mai exista scoli unde toaletele sunt in curte si parca ti se face pielea gaina sa stii ca copilul tau de 6.7.8 ani iese dezbracat din clasa in camasa, poate la -5 grade, sa faca pipi?
    Nu contenesc sa ma intreb de ce in mintea „sanepidului” banana este scoasa din portia zilnica de fructe a copiilor de gradinita „pt ca ingrasa ( dupa noile norme de alimentatie), doamna”, dar varza cu carnati este permisa , desi copiii de gradinita au si 3 ani. Acea combinatie e benefica pt aparatul digestiv al unui copil.
    Te aprob in ceea ce spui cu buturuga, esti cazul fericit care a rezistat tentatiei de a abandona cand s-a lovit, nu numai de conceptiile directoarei,injuriile parintilor pupincuristi, inertia autoritatile in drept sa schimbe ceva DAR, stii unde m-am lasat eu pagubasa? acolo unde a inceput comentariul sotului care mi-a spus „alta treaba n-ai decat sa te certi cu toat alumea pt ceva ce stii ca nu poti schimba?, asta e sistemul nu il poti schimba de una singura”. Tot timpul te certi cu cineva pt ceva care tie ti se pare corect. Mai bine timpul asta ti l-ai petrece cu copilul care si asa sta putin cu noi”. Ce se intmapla atunci: ma uit vinovata spre copil si imi dau seama ca el/ea ,isi va aduce aminte ca mami nu a fost mare parte a timpului cu el, ca mami avea treaba ( nu conteaza ca 80% din treaba era pt cresterea educatia si bunastarea lui). Copilul nu-mi va multummi peste multi ani ca traieste intr-o societate dreapta si indereptata de mami pt ca societatea va evolua din rau in mai rau, in ciuda micilor noastre victorii impotriva sistemului. Si mai e ceva, copiii din gradinitele de azi si scolile de azi sunt dintre cei care sigur vor studia in strainatate si vor munci in strainatate si ne vor arata cu degetul oricum ca tara s-a dus de rapa din cauza noastra.
    Pe langa satisfactia acestei mici victorii care, ne da forta sa sustinem in continuare si alte batalii, nu mai ramane altceva decat oboseala psihica, frustrarea ca asa cum ai zis, cei care ar putea sa ia atitudine cot la cot cu tine ,dau inapoi de frica, de invidie , atunci cand trebuie sa faca ceva, dar se inghesuie sa te felicite cand ai reusit de una singura pt ca, nu-i asa, sa spui vorbe frumoase unui suflet deja nobil, nu e greu.

    ALina 23 ianuarie 2012 7:57 AM Răspunde
    • Alina, nu-mi dau seama ptr ce pledezi aici. Pentru exemplul bun dat copiilor sau pentru canalizarea energiilor catre ceva masurabil imediat?

      Fiecare trebuie sa faca asa cum simte, in conformitate cu reperele sale. Eu una nu regret nimic si nici nu preget sa o iau de la capat.

      Anemari 23 ianuarie 2012 9:31 AM Răspunde
  • raspunsul tau pt Oana

    „Oana, eu am nu stiu daca as putea sa o mai iau de la capat si sa trec prin ce am trecut. Nu merita linistea familiei, discutiile contradictorii cu sotul, presiunea asupra copilului. Sincer, nu merita. Daca se putea si altfel, as fi ales o alta cale. Ca efect, epuizata de toate demersurile, m-am retras din Comitetul de parinti si am refuzat orice implicare. Cred ca gradinita a pierdut si mai cred ca si eu am pierdut”

    Nu pledez pentru ceva, constatam ca , si in cazul cand ai sorti de izbanda ( ca tine) tot simti ca ai pierdut ceva. AM pastuit raspunsul tau catre Oana ca sa exemplific ceea ce am inteles eu. Sigur ca in postarea ta nu numai asta era de inteles. Am vrut sa accentuez ca eu as fi obosit probabil la jumatatea drumului pt ca, prinsa in hatisul mizeriilor de toata ziua as fi fost in situatia de a lupta cu un sistem prost si bolnav, in conditiile in care cei apropiati mie nu erau neaparat de partea mea. Si zic asta nu pentru ca ar fi fost impotriva mea ci pt ca sunt mai blazati decat mine, asta e, sau sunt atat de obositi de mizeria din jur ca nu mai au puterea mea.
    Cat despre rezultatele masurabile imediat, arata-mi mie cati dintre noi sunt dispusi in ziua de azi sa astepte la nesfarsit un rezultat benefic bazandu-se doar pe ce a zis unul care a trecut prin acest gen de intmaplari care au avut rezolvare. Viata e scurta. Nu vreau sa intelegi ca din cauza timpului nu m-as razboi pt principii sau pt atitudini corecte, dar ca sa nu clachez la mijlocul drumului simt nevoia unei sustineri, cat de mici. Probabil ca eu nu sunt atat de puternica cum esti tu.

    ALina 23 ianuarie 2012 11:06 AM Răspunde
    • Alina, eu vroiam sa spun ca as fi preferat sa nu se schimbe directoarea, pentru ca nu asta mi-a dorit. Mai cred inca ca si adultii gresesc si nu e o rusine sa recunoasca ca au gresit si sa-si doreasca sa indrepte lucrurile. Am fost trista pentru ca lucrurile s-au schimbat prin metode drastice. Cred ca nu mai e nevoie de revolutii pentru schimbare.

      Am obosit si am renuntat la toate planurile mele (facusem rost de sponsorizari si dotasem gradinita cu cateva computere, aveam si alte proiecte in plan). Si da, asta este o pierdere. Dar in situatia in care ma aflam eu era o chestiune de constiinta, imi era imposibil sa inchid ochii la nereguli, fraude si nerespectarea regulamentelor. Aici este dilema: cum ne este mai bine?! Sa trecem peste si sa acceptam cu mahnire ca nimic nu se poate schimba sau sa schimbam lucruri dar sa ramanem mahniti pentru pretul platit?

      Pentru lectia de viata oferita fiului meu, a meritat. Pentru respectarea princiipilor, a meritat. Pretul platit nu a justificat rezultatul, recunosc.

      Nu stim niciodata care ne sunt limitele. In urma cu 5 ani ti-as fi spus ca eu asa balamuc nu fac nici de dragul unui principiu. Astazi descopar ca sunt din ce in ce mai putine lucruri de care ma tem. Un lucru este cert, de autoritati si multimi nu ma tem.

      Dar fiecare dintre noi trebuie sa faca totul pentru a obtine fericirea si multumirea aici pe pamant. Si tu ai aceeasi datorie si-ti doresc cu drag sa le gasesti.

      Anemari 23 ianuarie 2012 1:32 PM Răspunde
    • Alina, vecina mea, da trebuie sa bem cafeaua aia! Trebuie!

      Anemari 23 ianuarie 2012 1:36 PM Răspunde
  • Categoric, sa luam cu asalt cafeaua! promit ca imediat ce vine 1 februarie te apelez si mergem la cafea.

    ALina 24 ianuarie 2012 12:13 PM Răspunde
  • Ane, am incarcat sa te mai sun dar nr de tel pe care il am salvat este cel de la vechiul job. As vrea sa ne vedem. Te pup.

    alina 27 ianuarie 2012 5:57 AM Răspunde
  • Buna, am citit postarea ra si te felicit pentru demersul si rezultatele obtinute.
    Ma confrunt cu o problema similara: nepotelul meu merge la o gradinita de stat din Bucuresti, unde parintilor li se impun minim 2 optionale (inclusiv la grupa mica), teatrul vine cu regularitate o data la 2 saptamani (pret 6 lei) etc. Problema cea mai mare este la optionale. Este inscris la engleza si gimnastica (desi educatoarele fac in fiecare zi cu ei miscare si danseaza). Nu stiu exact ce competente au profesorii care predau aceste optionale, nu se dau chitante in urma achitarii optionalelor, ba mai mult li s-a impus parintilor sa plateasca niste sedinte la care nici nu a participat, copilul stand acasa racit 2 saptamani in luna respectiva!
    Am o mare rugaminte: daca ma poti ajuta cu niste indrumari unde as putea gasi aceste aspecte reglementate. Nu stiu exact care sunt prevederile privind persoanele care pot preda optionale in gradinita (ce competente trebuie sa aiba), cate optionale pot urma grupele mici etc cu atat mai mult cu cat as vrea sa imi inscriu fetita de anul viitor in grupa mica si doresc sa stiu la ce sa ma astept.
    Pana in prezent nu am gasit legea care se refera la aceste aspecte, iar daca imi poti recomanda ce legi sa consult, ti-as ramane recunoscatoare.

    Adriana 29 ianuarie 2012 5:16 PM Răspunde

Dă-i un răspuns lui Anemari Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title