„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Condamnați la Fericire!

de

condamnati la fericireDeși este criză economică, rândurile șomerilor s-au îngroșat și presiunea taxelor a crescut, suntem condamnați să fim fericiți.

Televiziunile ne bombardează cu oferte pretențioase pentru seara de Crăciun sau Revelion, radiourile emit jingles de mai bine de o lună, vitrinele magazinelor ne îmbie cu discounturi amăgitoare, gospodinele scutură casele din încheieturi, scot agoniseala din cămară și te presează să te organizezi întrebând necontenit ce meniuri ai planficat.

Sunt obosită! Nu vreau nimic. Nu i-am scris lui Moș Crăciun și nici nu mi-am cumpărat un cadou (deși cele mai frumoase cadouri primite sunt cele pe care ți le faci singur), nu spăl geamuri și nici nu mai încerc să fac cozonac. Cu cât sunt presată mai mult să fiu fericită pentru că este Crăciunul, cu atât mă simt mai nefericită.

M-au compleșit durerile omenirii, campaniile de strângeri de fonduri pentru cauze umanitare, solicitările de donații, cerșetoria de la colțul străzii, mizeria și sărăcia din mijlocul străzii, presiunea mulțimii gonind după cumpărăturile de ultimă oră,

Doar mie mi se întâmplă asta?

Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • Draga Anemari, si pe mine ma apasa cumva iuresul sarbatorilor…nici eu nu spal geamuri si nu fac cozonac, dar ma duc direct de la birou la tara la parinti. Am sa fiu obosita rupta, numai ca sper sa ma port rezonabil, sa nu am vreo istericala dupa acest an care mi-a fost destul de greu. Si mi-am zis ca vreau sa fiu senina, pt ca m-am saturat de acreala mea vesnica.

    je 23 decembrie 2011 12:16 PM Răspunde
  • Anemari nu ti se intampla nu mai tie. De la an la an parca presiunea pusa pe Craciun e tot mai mare. Cadouri tot mai fabuloase, meniuri tot mai speciale, coafuri, rochite, brizbrizuri si sclipici pe dinafara. Am obosit si eu de atatea pretentii si vreau un Craciun linistit, an de an cer acelasi lucru: liniste. Acum trei ani am inceput o traditie a familiei mele si anume Craciunul in pijama. Copiii au fost foarte bucurosi, am stat pe jos, am baut cacao cu lapte si ne-am uitat la filme cu Craciunul. Nu fac cozonaci si nici piftie dar fac prajitura cu mere pentru ca e preferata noastra. Nu mi-am spalat geamurile iar anul acesta nici macar perdelele dar e curat in casa si miroase a brad. Am hotarat sa nu mai las nebunia din jur sa-mi strice ziua mea de liniste pe care vreau s-o am cu familia mea. Dar e tot mai greu.

    Andra 23 decembrie 2011 2:28 PM Răspunde
  • Ce faceti de sarbatori?

    Toate sarbatorile imi par false si dirijate de nevoi economice si de cutume ciudate. Primim urarea ‘sa ai masa imbelsugata’. Pot sa inteleg daca cineva ne ureaza sa nu ducem lipsa, dar ‘imbelsugat’ suna a Audi sau a BMW cu numar strain+manele la maxim. Dupa care ni se tranteste niste ‘sanatate’, ca cica asta e cheia si lacata. Nimic impotriva. Numai ca nu stiu cum se pupa asta cu ‘imbelsugat’-ul de mai devreme.
    Lasam astea. Sa zicem ca asa sunt urarile noastre traditionale. Bun. Poate ca n-ar fi asa de grotesti daca nu ar fi mieunate pe o voce plangacioasa, plina de ‘iubire, speranta si daruire’, aidoma Craciunului ideal. O voce din care razbate prefacatoria si talentul actoricesc de duzina. Sa fim seriosi, nimeni nu da doi bani pe felul in care ne petrecem sarbatorile de iarna, daca suntem sanatosi sau cu un picior in groapa, daca avem parte de iubire si de speranta sau daca nu cumva nu ne vine sa strangem pe careva de gat si nu ne bate gandul sa o luam pe Karenina de model. Cei carora le pasa le pasa zilnic sau macar saptamanal.

    Curatenie am facut, curatenia generala lunara. Nimic spectaculos. Tovarasele care scobesc de Craciun praful din gaurile prizelor zac in mizerie de la Paste? Cozonaci am sa cumpar, dar am cumparat si saptamana trecuta, pentru ca-mi place sa-i halesc cu lapte cald. Am sa fac si ceva de mancare, doar nu o sa flamanzesc. Insa nu am de gand sa intru in bucatarie la 6 am numai ca sa ies tarandu-ma pe burta, naclaita de sudoare si nemaideslusindu-ma eu pe mine din damful de ale gurii la 6 pm. Sau la 6 PMS, cand deja leru’ nu mai este ler de mult.

    Cadouri (mi-)am tot luat, dar unul in plus nu strica niciodata. Nu astept Craciunul ca sa (imi) fac daruri. Sunt oameni care vor spune ca sunt printre norocoase, ca ‘am de unde’. Poate ca am de unde, dar asta pentru ca, la un moment dat, am schimbat ceva. Am refuzat sa mai merg pe acelasi drum de teama ca celelalte sunt infundate.

    Cred ca aceeasi strategie trebuie aplicata Craciunului. Asteptam ziua asta ca sa fim ‘mai buni, mai generosi etc’. Daca nu scrie 25.12 in calendar, am toate scuzele sa fiu o mare scorpie. Dar daca scrie, fuiiii! Gata! Pac! Am invatat sa iert, am invatat sa fac sarmale, am doctorat in generozitate. Asa, peste noapte, scurt pe doi! Pe 25.12 imi pasa, poate si pe 31.12, asa, putin.

    Iertarea asta vine odata cu mirosul de ceapa prins de toate hainele din cuierul de pe hol?

    Sorana 23 decembrie 2011 5:02 PM Răspunde
  • Eu i-am scris lui Mos Craciun sa imi aduca un deal, altceva nu mai vreau in miile astea de kilometri de campie. I-am spus ca am fost cumine si pe chestia asta o sa imi aduca un deal mic. Interesant mi se pare ca a zis ca daca nu eram cuminte imi aducea un munte.
    Anemari, nu stiu ce se intampla anul acesta sau stiu si n-am chef sa sintetizez chiar de Craciun. O sa fie cumva si de Sarbatori.
    Mi-am cumparat filmul „Midnight in Paris” pentru ca , uite, ai ajuns acolo si tu, am ajuns si eu. Si vor mai fi multe lucruri bune (sper) numai sa trecem prin pauza pana la ele.
    Te imbratisez cu drag.

    amalia 23 decembrie 2011 10:00 PM Răspunde
  • E usor absurd sa te fortezi sa fii fericit doar pentru ca asa urla radioul sau telvizorul sau strazile orasului. Nici eu nu astept Craciunul ca sa imi curat casa, o fac frecvent si constant. Dar recunosc ca e altceva de Craciun. E altfel. Dar e altfel in interior. Ca de mancat mananc la fel. Dar sufleteste ma pregatesc de Craciun. Incerc sa fac o introspectie si poate sa schimb ceva. De ce fac asta de Craciun? Nu stiu. O mai fac si cu alte ocazii in timpul anului. Dar Craciunul e special. Si apoi nu poate fi altfel decat special si minunat vazut prin ochii fetitelor mele. Si asta schimba spiritul casei.
    Cred ca putem lasa muraturile sa se acreasca si noi sa ne indulcim putin de Craciun. 🙂
    Ane, esti minunata in tot ce faci. Si ai un baietel superb. Fii fericita! Si daca ai obosit, mai odihneste-te si fii fericita dupa Craciun. Nu conteaza asta.
    Sarbatori frumoase si linistite!

    Ioana 24 decembrie 2011 8:49 AM Răspunde
  • Nu, Ane, nu esti singura… Nu stiu de ce, dar de vreo doi ani sarbatorile nu ma mai bucura. Este al doilea an cand nu-mi permit sa primesc colindatori; ma intreb cati o sa mai numar de acum incolo.
    Am functionat ” pe avarii” toata saptamana.Este unu noaptea si mai sant treburi de facut. Maine am s-o iau de la capat.

    Iti doresc un Craciun cu liniste, lumina si pace!

    camellia 24 decembrie 2011 10:58 PM Răspunde
  • cam pesimista povestea ta de craciun,cred ca esti obosita si vezi numai partea intunecata a vietii.eu am depasit faza cu tristetea de craciun-mama mea a murit de craciun-si nu mai plang.ma bucur pentru fiul meu ca e mare si sanatos,suntem impreuna in germania,chiar daca am crezut ca va fi urat,am adus bunatati de acasa.totul este starea personala de spirit a fiecarui individ.cunosc pe toate dar vine si soarele daca il lasi sa patrunda…….. sanatate si un pic de noroc pentru ca numai sanatate au avut si cei de pe titanic!asta pentru un zambet mic,mic…..

    lumi 26 decembrie 2011 11:00 AM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title