fbpx
„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Fila de calendar

de

fila de calendar

 Sunt atâtea zile în calendar! Majoritatea lor nu înseamnă nimic pentru mine, sunt doar zile ce trec în fugă, zile pe care le alung uneori, zile pe care le dilat sau contract alteori, în funcţie de trenurile care vin şi pleacă din viaţa mea…

 Anul trecut 17 martie nu a însemnat nimic pentru mine. Anul ăsta 17 martie nu înseamnă nimic pentru voi.

 Anul ăsta pe 17 martie ne expiră autorizaţiile de părinţi adoptatori. Asta înseamnă refacerea dosarului cu adeverinţe de venit, caracterizări de la locul de muncă… Care venit şi care loc de muncă? Soţul meu este şomer.

 Şi totuşi, anul ăsta pe 17 martie suntem citaţi de către judecătoria sectorului 5 în procesul de adopţie. Pe 17 martie vom spune “DA” şi Emi o să fie al nostru pentru totdeauna.

 Câte alte zile din calendar nu înseamnă nimic pentru mine dar sunt vitale pentru voi?

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • Anemari sa fie intr-un ceas bun si sa va aduca numai bucurii si fericire!
    N-am stiut niciodata cat e de complicat acest proces de adoptie si te admir enorm pentru curajul si determinarea pe care o ai. M-am lovit de sistemul birocratic romanesc si ma gandesc cu groaza prin ce ai trecut si totusi esti vesela si zambitare si ai putere . Felicitari!

    Sa stii ca 17 Martie e St. Patrick!… pe aici se sarbatoreste cu parade si lumea merge prin pub-uri irlandeze…
    Poate Sf. Patrick cu trifoiul lui cu patru foi verde ca primavara care se rasfata si nu mai vine o data sa va poarte noroc mult!

    Cu toata dragostea mea pentru o fiinta ca tine sa aveti un „drum bun” !

    CristinaC 9 martie 2010 11:30 PM Răspunde
    • Cristina C, nu spunem hop pana….Va tin la curent.

      anemari 10 martie 2010 8:05 AM Răspunde
  • Anemari, sint alaturi de voi… si de Sf Patrick! 🙂
    Felicitari! vrem poze.
    V-am zarit in poze la nunta Alicei.

    iana 10 martie 2010 12:35 AM Răspunde
    • Iana, trimit poze pe email. La cununia lui Alice am fost doar cu Razvan. Pe Emi l-am lasat la sora mea. El este inca in perioada in care are nevoie de structura: ora de masa, ora de somn, joaca…
      Ar fi fost obositor pentru el, plus ca era frig afara.

      anemari 10 martie 2010 8:04 AM Răspunde
  • Sa va ajute Dumnezeu ca data de 17 martie sa fie pentru voi o izbanda !

    Marina 10 martie 2010 3:39 PM Răspunde
    • Marina, multumesc! Eu doresc doar sa se termine.

      anemari 10 martie 2010 4:37 PM Răspunde
  • Sa fie intr-un ceas bun! Sa dea dumnezeu sa ne bucuram si sa avem aceleasi emotii la majoratul copiilor nostri…si la alte momente importante dn viata lor. Noi ne-am trezit ca la data la care trebuia sa ne pezentam la tribunal caci expirasera cele 90 de zile de la incuvintare abia incepeau cei de la Directia de protectie a copilului sa faca monitorizarile, asa ca vor mai trece inca 90 de zile. Am depus hartiile pentru indemnizatia de crestere a copilului si alocatie din 9 noiembrie…si nimic. Mi s-a spus ca ii voi primi..alocatia din ianuarie iar banii pentru indemnizatia de crestere a copilului din 19 decembrie caci atunci Tribunalul de la Brasov a pus stampila de nerecurenta. Eu astept..si sentinta de adoptie definitiva..si banii ce mi se cuvin (ca sa am ce contesta)…..bine ca Denis e cu noi, vesel, legat de noi, afectuos.
    Sa fie intr-un ceas bun!

    Mara 10 martie 2010 5:06 PM Răspunde
    • Mara, recunosc ca avem o relatie foarte buna cu asistenta sociala care se ocupa de cazul nostru. Am facut monitorizarile, vizitele la domiciliu, vizita la psihologul institutiei si la pediatrul infantil la timp. Dupa aceea ni s-a intocmit dosarul, s-a depus la departamentul juridic (unde a mai stat o luna), pentru ca mai apoi sa fie depus la judecatorie si sa primim o data pentru citatie.

      Am vorbit de doua ori saptamanal la telefon cu asistenta sociala pentru a ne asigura ca ne incadram in termene si ca nu se tergiverseaza lucrurile. Dar si asa, au fost lucruri care nu au stat in puterea ei.

      Noi am incercat de doua ori sa depunem actele ptr alocatia lui
      Emi dar ni s-a respins dosarul pe motiv ca nu au primit negatia din Bacau, de unde era Emi inregistrat. Ne-am lasat pagubasi.

      Alti bani nu mai primim pentru ca Emi are peste 2 ani, varsta pana la care se primeste indemnizatia de ingrijire a copilului.

      anemari 10 martie 2010 8:01 PM Răspunde
  • Sa se termine cu bine etapa aceasta de tranzitie si sa fiti ( si oficial) o familie. Iti doresc din tot sufletul sa ai cat mai multe bucurii de la Emi!

    De multe ori, cand mi se intampla ceva deosebit, ma intreb cum e ziua respectiva pentru altii… poate atunci cand eu plang altii au motive de bucurie maxima sau dimpotriva, cand mie viata imi ofera daruri altii sunt extrem de tristi.
    Si de fiecare data cand ma uit la copiii mei imi dau seama cat sunt de norocoasa ca ii am si totul pare mult mai usor!

    bb 10 martie 2010 7:42 PM Răspunde
    • BB, cand sunt copiii sanatosi totul este mai usor. 🙂

      anemari 10 martie 2010 8:17 PM Răspunde
  • La mine dosarul de la Brasov a ajuns abia in februarie la Bucuresti. Si de atunci a inceput monitorizarea.
    Referitor la alocatie..am facut o cerere de a trimite dosarul copilului cu alocatia la Bucuresti, pe care am expediat-o prin email la cei de la Brasov. Cei de la Prestatii Sociale Bucuresti si-au dat seama dupa 3 luni ca trebuie sa fac eu acest lucru.
    Am intrat in concediu de ingrijire copil caci Denis avea 1 si 3 luni cand mi l-au incredintat. Au trecut insa 4 luni de cand suntem pe un singur salariu…si incepe deja sa fie deranjant.
    Toate cele bune.

    Mara 10 martie 2010 9:26 PM Răspunde
    • Mara, mie imi este tot mai clar (m-am intalnit pe parcurs si cu alti parinti in situatia noastra) ca sunt proceduri pe care fiecare functionar le aplica la bunul plac.
      Scapa cine poate.
      Noi scutim statul de cheltuieli masive cu acesti copii (asistenta maternala care il avea pe Emi in grija incasa 1500-1700 lei/luna pentru ingrijire) iar statul ne rasplateste prin sicane fel de fel.

      Sper sa se termine si la tine curand.

      anemari 11 martie 2010 6:19 AM Răspunde
  • Eu nu m-as descurca in toata birocratia asta ,Ane .Cred ca renuntam demult la ideea de a avea un copil ,oricat de mult mi l-as fi dorit .Dar tu , tu esti altfel !Si ti s-a spus de multe ori chiar aici pe blog.Stii care e defectul tau ?Esti prea modesta .Eu stiu ca o sa fie bine .Imi inchipui ca nu se joaca nimeni cu sentimentele unui copil.Cu dragostea si grija de care are parte acum , EMI va fi un om si jumatate !

    camellia 10 martie 2010 10:13 PM Răspunde
    • Camellia, eu am crezut ca nu o sa ma descurc. Tot ceea ce am facut a fost sa-mi impun rabdare, tenacitate si iar rabdare.

      M-au trimis la „balamuc” dupa acte si dovezi, nu mi-am pus intrebari privind legalitatea sau logica actului in sine, m-am supus.

      Cea mai absurda cerinta in tot procesul, mi s-a parut declaratia notariala ca nu am fost niciodata decazuta din drepturi parentale. Pai daca nu am avut copii, cum puteam sa fiu decazuta? Dar nu conteaza, era o hartie necesara la dosar.

      Cu birocratia nu te lupti, te supui. 🙂

      anemari 11 martie 2010 6:17 AM Răspunde
  • Sa fiti sanatosi, fericiti si sa aveti noroc Ane!
    Esti un om minunat!

    Simona Radoi 11 martie 2010 10:46 PM Răspunde
  • …si virgula,…am scapat-o de emotie!

    Simona Radoi 11 martie 2010 10:47 PM Răspunde

Dă-i un răspuns lui anemari Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title