„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Morţii vii.

de

cosciuge

Dacă eşti grav  bolnav în România aflată într-o permanentă criză economică şi politică, în România inutilelor campanii electorale , a scandalurilor cu iz de DNA şi poliţie secretă, nu ai mari şanse să te vindeci.

 Iar dacă boala ta e una ce nu se poate trata în România şi ai nevoie de finanţare de la Guvern, încercând să beneficiezi de prevederile Ordinului 50, şi crezi că dacă ai nervii ascutiţi până la maxim şi eşti gata să descâlceşti hăţişurile birocratice, vei izbândii, poţi să renunţi de acum.

 Într-ascuns, grăbit şi tâmp, în vremuri tulburi, un ministru interimar introduce criterii noi pentru selecţia pacienţilor ce necesită tratamente în străinătate. Astfel, prin Ordinul de ministru 1.532/2009, se stabileşte că dacă ai vârsta peste 60 de ani, punctajul tău este zero. Ai muncit destul, ai plătit taxe, ai sădit un pom, ai crescut un om,  ai votat, de-acum gata. Pentru Guvernul României eşti un mort încă viu.

 Suntem în România Uniunii Europene, în România globalizată, în România fără paşaport, în România NATO, în Romania fără Dumnezeu. Ne trimitem părinţii şi bunicii în groapă doar pentru că şi-au permis luxul să se îmbolnăvească de cancer sau leucemii după 60 de ani şi nu înainte.

 O asociatie, Salvează Vieţi, despre care eu am mai scris aici, a decis să dea în judecată Ministerul Sănătăţii pentru încălcarea drepturilor omului, pentru discriminare, pentru nerespectarea dreptului cetăţeanului român la sănătate şi implicit la viaţă.

 Trezit din somn, în ultima clipă, Colegiul Medicilor decide să conteste şi el infamul ordin al ministrului interimar Adriean Videanu.

 În seara asta, pe TVR 2, la “Ora de ştiri”, preşedinta asociaţiei, Carmen Uscatu, intră în dezbatere cu  dl Cristian Anton Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.

 http://www.stiriong.ro/pagini/salveaza-vieti-contesta-ordinul-minist.php

Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • din pacate abia acum am vazut postarea ta. ora de stiri a trecut. dar va sustin demersul. daca este nevoie de ceva si pot sa fac, sa-mi spui, te rog.
    mi se pare absolut infiorator.

    pisica 17 noiembrie 2009 11:48 PM Răspunde
    • E coplesitor. La emisiune, secretarul de stat sustinea senin ca nu exist nicio persoana de peste 60 de ani care sa-si fi depus dosarul si deci nu exista discriminare. frumoasa logica!

      anemari 18 noiembrie 2009 12:00 AM Răspunde
  • eu sint muta, dupa ce am citit de doua ori postul tau… unde sint romanii? unde e Romania?
    eu nu inteleg… cum se fac legile? cine le corecteaza? cine le supervizeaza? cine le voteaza?
    care este exact „fisa de post” a unui ministru? dar a unui secretar de stat? trebuie sa stii sa scrii si sa citesti romaneste pentru ocuparea unui post de ministru?

    iana 18 noiembrie 2009 12:21 AM Răspunde
    • Nu, Iana, ca sa fii ministru trebuie sa pupi mana celui ce-ti ofera postul, in rest nici om nu trebuie sa fii. Asa arata lucrurile acum.

      Unui pacient i s-a amanat 2 ani aprobarea unui dosar pentru a beneficia de un transplant de ficat. Motivatia, data in scris, de catre Ministerul sanatatii a fost „se refuza dosarul pentru ca pe doar se mentioneaza rapid si trebuia sa se mentioneze urgent”. Acum pacientul, ajutat de Salveaza vieti, a dat Minsterul Sanatatii in judecata. Ministerul, ca sa evite astfel de situatii pe viitor, a modificat Ordinul 50 pentru a limita si mai mult accesul la finantarea unor interventii medicale urgente. E criza, asa ca scapa cine poate.

      anemari 18 noiembrie 2009 1:31 AM Răspunde
  • Greatings, anemari.revistatango.ro to GoogleReader!
    Have a nice day
    Dolly

    Dolly 19 noiembrie 2009 6:28 PM Răspunde
  • Buna seara………….legat de post-ul tau nu mai comentez nimic…….
    Vreau numai sa va retin cu ce-am patit eu azi: sunt medic rezident si pe moment lucrez intr-o sectie de pediatrie.Desi azi am fost in concediu fara salar m-am dus la clinica pentru ca….eu inca cred ca juramantul ala facut acum vre-o 3 ani la terminarea facultatii. Aveam internati 6 copii , toti care trebuiau sa ramana internati.Cu toate astea, cand am ajuns la spital am avut surpriza sa constat ca sefa clinicii..”doamna conferentiar X” a dispus ca 4 dintre ei sa plece acasa pe motiv ca nu sunt locuri in clinica si ca personalul e plecat in zilele astea nenorocite fara salar….dar in acelasi timp au fost locuri pentru alti copii care erau programati sau nu erau urgente….nu pot sa va spun cum m-am dus la mamele alea sa le spun ca le las acasa…..nu pot sa va spun cat de umilita m-am simtit pentru faptul ca eu am incercat sa fiu corecta si am incercat sa fiu OM……si ca sistemul asta nenorocit ne omoara…la figurat…dar mai ales la propriu! Si ce-i mai rau…ca eu mi-am facut-o cu mana mea, ca am crezut totusi ca pot sa ajut oameni….

    irina 20 noiembrie 2009 9:26 PM Răspunde
    • Irina, avem nevoie de oameni ca tine la Salveaza vieti. Credem ca putem ajuta nu doar bolnavii, dar si medici ca tine. Te putem ajuta sa te simti utila, implinita. Astept sa ne scrii pe info@salveazavieti.ro si sa devii voluntarul nostru. Cu drag, Anemari-Helen Necsulescu, membru fondator Salveaza vieti.

      anemari 21 noiembrie 2009 7:30 AM Răspunde
  • Irina, stiu ca poate nu conteaza ce scriu acum dar da-mi voie sa te felicit si sa iti spun ca cred in tine ca medic si stiu ca vei avea grija de sarmanii copii ce vor ajunge, din nefericire, la tine.

    Moi 20 noiembrie 2009 11:30 PM Răspunde
    • Moi, ceea ce Irina a explicat este ca nu poate avea grija de acesti copii atata timp cat decizia este la altii. Pana devine si ea conf dr…..trebuie sa inghita umilinte de acest fel si sa sufere pentru tot ceea ce nu poate sau nu este lasata sa faca. Sa nu mai socotim ca un rezident are 2 lei salariu iar spagi nu ia, ptr ca parintii merg cu plicul la medicul sef, conf dr..spanac.

      Platiti prost, umiliti, pusi la colt, pusi la „munca de jos”, rezidentii inghit atatea incat nu e de mirare ca ajunsi sus, unii dintre ei se imunizeaza si devin „calaii ” de astazi.

      Irina, iti inteleg frustrarea, indoielile, neputinta. Te cred si imi pare rau pentru tot ceea ce traiesti.

      anemari 21 noiembrie 2009 7:36 AM Răspunde
  • Multumesc mult pentru incurajari!! Oameni ca voi ma fac sa cred ca inca pot lucra in tara….niciodata nu mi-am dorit sa plec pentru ca si la noi sunt oameni bolnavi si la noi se face medicina…cine vrea cu adevarat, face! Ma gandesc la plecare numai din punct de vedere financiar, pentru ca efectiv nu ma pot descurca……
    Stiu ca padure fara uscaturi nu este….si eu am colegi de care imi e rusine si ca oameni si ca medici. Si eu am multe lipsuri, dar macar incerc sa vad ce pot sa fac si ce nu.
    De fapt, la noi in tara( in ORICE domeniu) problema e ca tinerii nu sunt lasati sa progreseze, sa invete, sa lucreze….si atunci au doua variante: fie pleaca in stainatate unde sunt pretuiti pentru tineretea, stiinta, dorinta de muca, fie ajung tineri de fitze, de cartier, pierde-vara..etc…
    Si stiti ce e cel mai rau? Ca atunci cand povestesc cuiva chestii ca cea care v-am impartasit-o si voua, mi se spune: ” asta e!” sau ” eh…esti tanara, inca crezi ca poti schimba ceva..” sau” de ce nu pleci capul si faci?” ….si atunci……
    O sa scriu Anemari pe adresa de la fundatie, in una din zilele saptamanii viitoare, cand pe usa clinicii o sa fie pus lacat(teoretic) si o sa-mi savurez zilele de concediu fara salar…:))
    Ce face baietelul tau? Il asteapta pe Mosu’?

    irina 21 noiembrie 2009 3:40 PM Răspunde
    • Irina, Emi este bine. In fiecare zi invata cuvinte noi, intelege concepte noi, pune intrebari, descopera lumea. Eu caut in mine intelesuri si rabdare.
      La Salveaza Vieti poti venii oricand. Avem nevoie de medici voluntari, care sa se uite pe analizele pacientilor si sa ne dea un sfat, avem nevoie de oameni care sa preia cazuri….
      Nu te presez, cand vei simtii nevoia, stii unde sa ne gasesti.

      anemari 21 noiembrie 2009 8:17 PM Răspunde
  • Anemari, am inteles exact si tocmai de aceea o admir pe Irina. Aveti dreptate in ceea ce spuneti dar pentru a face ca ceva sa se miste inspre bine, in orice domeniu, nu numai in cel medical, trebuie sa incurajam orice fapta si activitate pozitiva. Si in meseria mea impostura si neprofesionalismul se afla in functii inalte, decisive. Tocmai de aceea sustin persoane tinere, doritoare de a face bine profesiunea pe care si-au ales-o, aici in Romania. Stiu ca progresul este realizat de asemenea caractere umane. Si pentru acest fapt le felicit si le incurajez. Va doresc sa va bucurati de ceea ce faceti bine, in ciuda piedicilor din cale.

    Moi 22 noiembrie 2009 2:03 AM Răspunde
  • mi se stringe inima si nu va mint… va admir pina la lacrimi. tu Anemari iti dai cred seama ca mie imi trebuie motive serioase sa pling… voi si „salveaza vieti” si altii asemenea ca voi ma emotionati.
    de ce totusi nu gasesc puterea sa cred ca se poate indrepta ceva in Romania??? de ce mi se pare ca oamenii drepti lupta pentru cauze pierdute??? mi-e ciuda pe mine ca mi-am pierdut optimismul, asta e!! eu de cite ori vin in Romania gasesc mai mare jale – si la propriu si la figurat…

    iana 24 noiembrie 2009 1:05 AM Răspunde
    • Iana, nu am sa te mint, nu am sa pretind ca sunt de un optimism incurabil. Cred insa, sincer, ca se poate schimba ceva, putin, nu mult, dar ceva. Pentru acest ceva merita sa lupti. O alta asociatie, MAME, organizeaza acum in decembrie un eveniment ptr a strange fonduri necesare cumpararii unui ecograf pentru Spitalul Fundeni, sectia de copii. Membrii asociatiei lucreaza, ca si noi, voluntar, dupa orele de serviciu. Nimeni din asociatie nu are un copil bolnav, deci nu exista un interes direct in aceasta actiune. Oamenii fac asta pentru ca e necesar.

      anemari 24 noiembrie 2009 12:25 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title