„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Nu Mă Uita!

de

În weekend-ul ce tocmai a trecut am spus, alături de peste alte 150 de voci, Nu Mă Uita! la Balul caritabil de la Bîrlad, organizat de către Asociația Myosotis.

Mărturisesc că până în septembrie anul acesta nici nu știam că există în România o astfel de organizație care, într-un județ sărac, măcinat de șomaj și cu o rată mare de abandon al copiilor,  sprijină de ani buni un număr important de copii cu diagnostice teribile precum: tetrapareză spastică, autism, sindrom Angelamn, ADHD, retard…

Și nici nu aș fi aflat vreodată dacă nu exista inițiativa URB, cel mai mare angajator din județul Vaslui, care să propună un bal caritabil. Nu sufăr de naivitate și nici inocentă nu sunt, dar am salutat cu tot sufletul această inițiativă pentru că sunt așa de obișnuită să aud despre ONG-uri care bat la ușa companiilor, încât nu mi-a fost dat să aud până acum despre o companie care se decide să angajeze consultanți de la București pentru a organiza un bal caritabil în beneficiul unei comunități.

Pentru că pagina de web a asociației, destul de eliptică,  nu m-a lămurit,  am sunat prin sector, cum spunem noi ONG-iștii, dar nici așa nu am aflat mai multe lucruri.

Numai după ce am purces, cu piciorul la spinare, la Bîrlad și am vizitat centrul de zi al asociației, Casa Esme, am înțeles povestea asociației.

În 1995, aflată într-o călătorie privată prin România, Carol Rose Daniel, cetățean britanic, ajungea să viziteze cămine, centre, ghetoul dar și  Spitalul de Psihiatrie de la Bârlad, secția copiilor diagnosticați cu boli ce păreau pe  atunci incurabile. Copii legați de pat, copii legănându-se, copii prea slabi pentru a se mișca, copii bolnavi și fără speranță, o priveau cu ochi rugători pe Carol și o îndemnau să facă ceva. Impresionată, Carol a promis că se va întoarce. Un copil a privit-o plin de speranță și i-a spus  „Nu mă uita!”. Și Carol nu l-a uitat. S-a pensionat înainte de termen și cu banii  primiți pentru pensionare a înființat Asociația Myosotis, asociația florii de nu-mă-uita. A revenit  în România în 1996 pregătită să schimbe viața micuților bârlădeni.

De atunci, Carol păstorește, din UK, în calitate de Președinte al Asociației, făcând eforturi să o susțină financiar,  activitatea desfășurată de oamenii inimoși din Bârlad, echipa Myosotis.

Astăzi, Asociația Myosotis îl are Director Executiv pe Mihai Popa, un tânăr ce și-a început activitatea în asociație la 14 ani, în calitate de voluntar. De fapt, toți angajații au fost la început voluntari.  

Mesajul cu care eu, bucureșteancă la a treia generație, m-am întors de la Bîrlad este: Există nevoi și la nivelul comunităților mici iar  istoriile mari nu se scriu doar în capitală. Acolo unde există voință se pot întâmpla și minuni. Iar pentru Asociația florii de nu-mă-uita (Myosotis asta înseamnă în limba engleză) toate stelele s-au aliniat.

Kanal D a acceptat să sprijine asociația, trimițându-și vedetele pentru a prezenta balul, Andreea Răducan, sportiva născută la Bărlad,  a donat pentru licitație un volum cu dedicație din „Reversul medaliei”, iar micii antreprenori locali și-au donat serviciile.

În cadrul unui eveniment fără precedent în județul Vaslui, cu fast și eleganță, dar și cu bunătate și mărinimie , Bîrladul a fost în sărbătoare.  Iar o parte din inima mea a rămas la Bîrlad și promit că nu voi uita și mă voi întoarce.

 

Categorii:
Despre viata

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title