„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Simplu

de

Îmi  cer iertare pentru tăcerea lungă. Mi-am acordat răgaz să mă întorc la lucrurile simple,  să ascult iarba cum creşte, să sorb din cafea vreo 2 ore meditând, să râd cu poftă de cuvintele inventate de Emi (meşche, minic..), să mă joc, să lenevesc şi să mă bibilesc

 astea sunt pentru IepurasMi-am adus aminte că viaţa este simplă sau că aşa ar trebui să fie. Mi-am adus aminte că nu am puterea să rezolv toate problemele lumii, că dacă îţi închizi mobilul şi refuzi să deschizi calculatorul lumea nu se sfârşeşte.

 Am vopsit ouă cu degeţelele şi ne-am mânjit pe faţa şi pe mânuţe până la cot, am pregatit casa pentru Paşti, am pândit uşa în aşteptarea iepurasului, am mers la biserica să luăm lumină, ne-am rugat la Doamne Doamne şi la Îngeraş, am aprins lumânări în cimitir, am împărţit mâncare împachetată cu migală oamenilor nevoiaşi şi ne-am jucat până nu am mai putut să stăm în picioare.

Cristos a înviat!

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • Adevarat a Inviat!
    Bine ai facut , Anemari. Asa ar trebui sa fie viata, simpla, fara nici o complicatie, doar cu rasete de copii veseli si zglobii….dar noi oamenii, stapanii universului, trebuie sa complicam totul , nu mai avem timp de noi de copii de bunici, de parinti, totul a devenit o lupta contra cronometru…ce pacat!!! Viata trece si cu ce ne alegem? banii vin si se duc, niciodata nu o sa ajunga vine batranetea (daca ajungem la ea) si ne intrebam unde au zburat anii aceia frumosi??!!!
    Iti doresc o Primavara frumoasa, o Vara fierbinte , cu multe raze de soare si rasete in familia ta frumoasa!

    Claudia 7 aprilie 2010 3:44 PM Răspunde
    • Claudia, multumesc frumos pentru urari. Sper sa nu uitam si ramanem la simplu.

      anemari 8 aprilie 2010 6:39 AM Răspunde
  • Frumos…si atat de simplu… Uneori e greu sa gasesti momentele acestea…alergam prea mult…dar cand ne oprim si ne uitam in ochii lor ne dam seama ca chiar se merita sa lasi totul deoparte…

    O seara frumoasa!

    alex 7 aprilie 2010 4:27 PM Răspunde
    • Alex, multumesc!
      Emi nu a invatat inca despre competitie asa ca isi ofera bicicleta oricarui prichindel o cere, imparte mancarea, iar cand cere copiilor sa se joace cu el si este refuzat nu se supara si nici nu pare emotional afectat (nu acelasi lucru putem spune despre mama lui). As vrea sa traiesc atat de simplu.

      anemari 8 aprilie 2010 6:46 AM Răspunde
  • Adevarat a Inviat!
    peste doua saptamini voi face acelasi lucru!! abia astept… deja visez cafeaua aia sorbita in doua ore si joaca pina la epuizare!

    iana 7 aprilie 2010 7:26 PM Răspunde
    • Iana, intri in concediu? Sa-ti priasca!

      anemari 8 aprilie 2010 6:44 AM Răspunde
  • Adevarat a inviat!!! Anemari, ai scris asa frumos ca m-ai facut sa visez la copilarie, la vara, la iarba verde…la un concediu lipsit de griji in care nu m-as plictisi stand degeaba si nefacand nimic 🙂

    Adnya 8 aprilie 2010 1:29 PM Răspunde
  • Simplu, frumos, linistit, Anemari. Asa ar trebui sa traim cu totii, dar ne bagam in vartejul cotidian si s-a dus naibii tot.
    Cand te-am citit mi-ai adus o stare buna, imi place sa simt cum ma cuprinde relaxarea, sa constientizez ca sunt vie….si asa m-am simtit dupa multe din articolele scrise de tine.
    Desi unele sunt aparent triste, mereu mi-ai dat impresia ca e in tine un licar care spera in mai bine, care ne indruma sa traim frumos.
    Emi e un copil frumos, istet si norocos! Sa fie sanatos si deja are niste atuuri cu care poate cuceri lumea. 🙂
    Adevarat a Inviat!

    Anca 8 aprilie 2010 1:33 PM Răspunde
  • Draga mea,
    intru in concediu fiindca imi intra bunicii in concediu… vor sa se intoarca in Romania pentru o luna. Asa ca raminem noi, parintii, cu Ana acasa… dar de-bia astept. desi stiu ca nu va fi prea usor.

    iana 8 aprilie 2010 6:10 PM Răspunde
    • O luna cu Ana! Suna asa de bine ca ar trebui sa ne spui si noua povestea asta dupa aceea. 🙂

      anemari 8 aprilie 2010 7:16 PM Răspunde
  • Adevarat a inviat ! Asteptam postarea asta .Sa stii Ane, ca, desi traiesc la tara , contrar aparentelor , viata nu mai e asa de simpla cum mi-as dori.Imi pare rau ca te contrazic ,dar vezi si tu ca ,aceste ”oaze de simplitate ”(?) trebuie sa le programam si apoi sa renuntam repede la ele , pentru a merge mai departe.Ma bucur ca ati avut sarbatori frumoase ,ca a venit iepurasul,ca ati facut atatea lucruri bune….Uite , mi-ai adus aminte ca eu am uitat de matusa Maria – o vecina ,careia-i dadeam cate ceva de sarbatori .Ce-i drept ,nici pentru mine nu prea am avut timp.Sarbatoarea aceasta a coincis cu ziua de nastere a fiicei mele (a implinit 20 de ani) si, daca nu te superi as vrea sa-i spun LA MULTI ANI si pe aceasta cale .

    camellia 8 aprilie 2010 6:55 PM Răspunde
    • Camellia, sa-ti traiasca fetita. La multi ani! Spun fetita pentru ca va ramane toata viata fetita ta oricati ani ar implini.

      anemari 8 aprilie 2010 7:15 PM Răspunde
  • Buna ziua…intamplarea a facut sa dau peste acest blog intr-o perioada in care chiar am nevoie de asa ceva….Imi doresc sa adopt un copil…de fapt ne dorim sa adoptam un copil…si suntem trei in asta….eu, sotul si fiul nostru….doar ca nu stiu de unde sa incep si cum si de unde sa incep sa caut si ce ….stiu ce vreau…un baietel de 5-6 ani….Un sfat ceva …ceva…un ajutor…va rog

    Alina 9 aprilie 2010 10:30 AM Răspunde
    • Alina, bine ai venit aici. Iti raspund pe email la intrebarea ta. Nu de alta, dar e un raspuns mai lung. 🙂

      anemari 9 aprilie 2010 10:50 AM Răspunde
  • Ane Mari,

    m-am gindit la tine azi si la acel „declarat nerambursabil” pe care l-ai ales cindva.
    M-am gindit la tine, pentru ca am citit in Daily Mail articolul asta (din pacate sper sa mai fie on line, cind primesti emailul meu : nu l-am putut copia, pentru ca nu-ti stiam tie emailul, deci am revenit sa-ti trimit linkul pe blog :

    http://www.dailymail.co.uk/news/worldnews/article-1264744/American-sends-adopted-Russian-boy-behavioural-problems.html

    Carla 9 aprilie 2010 4:31 PM Răspunde
  • Adevarat a Inviat !
    Ane, eu am ajuns la concluzia ca lucrurile simple sunt cel mai greu de realizat/obtinut. Copiii au insa darul de a vedea totul simplu, ce bine ar fi daca am ramane ca ei.
    Te inteleg cu „competitia”, si eu am avut aceleasi sentimente in parcurile din Romania (nu vreau sa dau cu pietre, e doar o constatare), insa aici este foarte mult influenta parintilor, copiii sunt de mici „indoctrinati”. Sa-ti mai zic si de soacra mea care venita aici la noi pazea cu strasnicie jucariile lui V si toti parintii din parc isi dadeau coate (cu care suntem vecini si cu care impartim jucariile in fiecare zi, dupa cum vor copiii sa se joace de nu mai stim care a cui e).
    Si noi am avut un Paste de vis, patru zile cu soare si 25 de grade ziua, asteptam sa creasca palmierii in Canada :)) si in afara de cozonaci si oua nu m-am stresat cu nimic, doar am stat si ne-am bucurat alaturi de copii, asa cum numai ei stiu sa o faca.
    Multe imbratisari lui Emi !

    Diana 10 aprilie 2010 4:31 AM Răspunde
    • Diana, ma bucur pentru soarele vostru. In rest, oamenii sunt oameni peste tot, adica diferiti, cu educatii diferite, cu povesti si trecuturi care mai de care fericite sau terifiante.

      Noi am gasit, la noi in Rahova, parinti care gandesc ca noi, asa ca avem si prieteni de parc. Cred ca trebuie sa am puterea de a-l lasa pe Emi sa experimenteze si de unul singur, chiar daca asta inseamna sa cada sau sa-l doara. .

      anemari 10 aprilie 2010 9:59 AM Răspunde
  • Pai da asta e esential Ane, sa-i dai aripi cum se zice ! Stai sa vezi ce o sa doara cand il palmuiesc fetele si el sta si se uita in ochii tai nedumerit si incurcat ce a gresit. Cel putin noi suntem la faza asta, doar la gradinita ce mai are prieteni baieti (si de acolo vine zgariat, cu vanatai dar la astea cred ca contribuie in mod egal :)), restul prietenilor nostri au fete, si sunt asa de „infipte” parca ma vad pe mine in copilarie :))

    Sunt sigura ca se gasesc si astfel de copii, asa cum si aici poti gasi opusul, stiu cum e, fiecare padure … Dar cand vii intr-un loc strain, fara jucariile de acasa, fara prietenii tai si toata lumea iti intoarce spatele (si jucariile) fara motiv, doare; mai mult pe mine ca mama, ca el doar ramane nedumerit si se adapteaza, caci asta e o mare calitate a copiilor, se adapteaza destul de usor situatiilor.

    A, si voiam sa-ti scriu ca si noi ne amuzam cu vocabularul lui V. Noi zicem ca e din cauza ca nu ne aude decat pe noi vorbind romaneste dar e si incapatanat, sustine ca noi gresim 🙂 Ca regula, la el, toate verbele la trecut adauga terminatia -at e bine cand zice mancat, plouat, dar cand baga cate un ningat, lingat, gemat (asta e cel mai tare, in loc de merge zice geme care la trecut e gemat :)) suntem terminati de ras. Si la pluralul substantivelor iar e frumos, la toate le pune -e la sfarsit (vaqe pentru vaci, groape pentru gropi).
    Sunt sigura ca la vara se vor intelege, poate scot si o carte de gramatica impreuna 🙂

    Diana 12 aprilie 2010 5:19 AM Răspunde
  • Buna Anne!

    Sunt fosta ta eleva de la IOR. Poate ma mai tii minte….. as vrea sa ne intalnim. Imi e dor de tine

    alina 15 februarie 2011 1:34 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title