Oamenii buni se întâlnesc pe 6 decembrie.

Iubesc oamenii, am spus asta de foarte multe ori. Îi iubesc atât de mult încât nu am niciodată cu mine plasă de siguranță. Vibrez cu toată ființa la gânduri bune,
idei înălțătoare și cauze umanitare. Iubesc oamenii așa cum sunt ei. Dar cel mai mult îi iubesc atunci când își unesc forțele pentru ca să facă ceva bun.

Andreea Sorescu, de la Asociația Învingem Autismul, vrea să integreze 23 de copiii cu autism. Nu și-a propus să salveze lumea pentru că nu poate. Dar și-a propus să înceapă salvarea lumii cu cei 23 de copii. Pentru că integrarea costă
bani, Andreea a decis să-i strângă într-un cadru festiv pe 6 Decembrie, împreună cu Moș Nicolae. Nuami Dinescu, un alt om bun, s-a alăturat Andreei și va prezida seara specială.

Karaoke,vin bun, plăcinte gustoase, o serie de servicii pentru care puteți licita, toate vă așteaptă dacă doriți să vă alăturați grupului de oameni buni care încep salvarea lumii cu 23 de copii.

Vă aștept pe 6 decembrie la ora 18:00 în Club Fabrica de pe strada 11 Iunie nr. 5o.

Morţii vii.

Dacă eşti grav  bolnav în România aflată într-o permanentă criză economică şi politică, în România inutilelor campanii electorale , a scandalurilor cu iz de DNA şi poliţie secretă, nu ai mari şanse să te vindeci.

 Iar dacă boala ta e una ce nu se poate trata în România şi ai nevoie de finanţare de la Guvern, încercând să beneficiezi de prevederile Ordinului 50, şi crezi că dacă ai nervii ascutiţi până la maxim şi eşti gata să descâlceşti hăţişurile birocratice, vei izbândii, poţi să renunţi de acum.

 Într-ascuns, grăbit şi tâmp, în vremuri tulburi, un ministru interimar introduce criterii noi pentru selecţia pacienţilor ce necesită tratamente în străinătate. Astfel, prin Ordinul de ministru 1.532/2009, se stabileşte că dacă ai vârsta peste 60 de ani, punctajul tău este zero. Ai muncit destul, ai plătit taxe, ai sădit un pom, ai crescut un om,  ai votat, de-acum gata. Pentru Guvernul României eşti un mort încă viu.

 Suntem în România Uniunii Europene, în România globalizată, în România fără paşaport, în România NATO, în Romania fără Dumnezeu. Ne trimitem părinţii şi bunicii în groapă doar pentru că şi-au permis luxul să se îmbolnăvească de cancer sau leucemii după 60 de ani şi nu înainte.

 O asociatie, Salvează Vieţi, despre care eu am mai scris aici, a decis să dea în judecată Ministerul Sănătăţii pentru încălcarea drepturilor omului, pentru discriminare, pentru nerespectarea dreptului cetăţeanului român la sănătate şi implicit la viaţă.

 Trezit din somn, în ultima clipă, Colegiul Medicilor decide să conteste şi el infamul ordin al ministrului interimar Adriean Videanu.

 În seara asta, pe TVR 2, la “Ora de ştiri”, preşedinta asociaţiei, Carmen Uscatu, intră în dezbatere cu  dl Cristian Anton Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.

 http://www.stiriong.ro/pagini/salveaza-vieti-contesta-ordinul-minist.php

Dau timp …cumpar ore!

Alerg! Pun muraturi, Emi vrea in brate si invat sa curat gogosari cu baiatul in carca; mestec in oala, mesteresc un pilaf cu pui; sortez rufele pentru masina de spalat si tin pe-un picior copilul…. S-a plictisit. Batem din palme si radem nebuneste in timp ce calculez in minte ca mai am niste emailuri la care nu am raspuns, au ramas niste plati neefectuate, trebuie sa postez pe blog, a mai venit un caz la asociatie, trebuie sa organizez intalnirea cu voluntarii, nu am vorbit cu profesorul meu coordonator de teza de doctorat, de la Washington mi se propune o noua provocare pentru luna martie, prietenii imi cer decizii privind Mos Craciun (unde, la ce ora, ce oferta), sefa imi cere in sedinta sa comunic planurile de vacanta de iarna, o amica imi cere o intalnire, sotul imi aduce aminte ca ii e dor de mine, eu imi aduc aminte ca imi este dor de mine.

 Cu o mana tarasc copilul la troilebuz, cu alta tastez pe BB un raspuns urgent. Autobuzul sta in trafic, baiatul se plictiseste; inventez un joc; scriu un sms; preiau un apel pe un alt telefon; transpir ca un porc; baiatul scanceste;  m-am grabit si am raspuns gresit la un email si cineva ma admonesteaza; oftez, un alt email de la Washington imi aduce aminte de un deadline, am intarziat cu o luna, inghit in sec;  imi iau adio in gand de la cariera, incropesc o scuza si ma gandesc cum sa rezolv problema;  pregatesc baia copilului, iar transpir ca un porc, baiatul plange si schimba bratele la fiecare cinci minute, cand la mama, cand la tata; ridic tonul la tata pentru ca incurajeaza rasfatul absurd, copilul ofteaza, eu scap o lacrima.

 E ora 22:00. Am hranit familia, spalat vase, spalat si leganat copilul, pregatit hainele de maine pentru „vici”, ma asez sa creionez agenda de maine si sa modific prioritatile. Unde o sa inghesui eu toate astea maine si cum o sa ajung pana la ora 18:00 din Primaverii in Cotroceni cu mijloacele de transport in comun (nu conduc si nici nu as avea ce)? 

Uff, si trebuie sa fac maine o prezentare studentilor de master la 17:30, la 18:00 aveam o intalnire la asociatie si am promis cuiva o lista de contacte.

 Strange din dinti ca poti!