Comitetul de părinţi.

Glumesc cu colegi sau oameni aflaţi în aceeaşi etapă a vieţii descriind Comitetul de părinţi (al grădiniţei, şcolii, liceului) ca pe o organizaţie secretă ce plănuieşte să preia conducerea lumii. Până la atingerea obiectivului Comitetul se ocupă cu strângerea fondului clasei, cumpărarea de cadouri cu  diverse ocazii (Crăciun, Paşte, 8 martie), achiziţionarea de materiale/aparatură necesară (imprimantă, hârtie pentru imprimantă, etc) dar şi înregistrarea plângerilor din partea părinţilor.

 Pentru că mie personal nu-mi place reducerea comitetului de părinţi doar la partea administrativă, reactivă şi nu proactivă, am decis să mă implic. Aşa am devenit preşedinta comitetului de părinţi de la grupa mijlocie şi preşedinta comitetului de părinţi pe grădiniţă. În această calitate, conform legii, fac parte din consiliul de administraţie al grădiniţei, consiliul ce semnează contracte cu furnizorii, evaluează personalul nedidactic din grădiniţă (portari, îngrijitoare, bucătărese), ia decizii administrative.

 Ca de obicei, m-am luat în serios şi m-am apucat să cer documentele din spatele contractelor, copii după acte, autorizaţii,  Regulamentul de Ordine interioară, plan operaţional, plan managerial. Am creat un grup de discuţii cu părinţii din comitet, cei care au adresă de email, şi am încercat să trezesc simţul civic şi dorinţa de participare. În afară de critici, nu am primit nici un alt tip de răspuns sau iniţiativă. Problemele sunt multe: igienă, respectarea prevederilor Ministerului Sănătăţii privind raţia alimentară zilnică, interzicerea prăjelilor în cantinele grădiniţelor şi şcolilor, abundenţa dulciurilor şi absenţa fructelor…

 Acum sunt în impas. Exagerez eu sau oamenii s-au obişnuit să se supună, fără să crâcnească, deciziilor manageriale, indiferent de tipul de management?

Morţii vii.

Dacă eşti grav  bolnav în România aflată într-o permanentă criză economică şi politică, în România inutilelor campanii electorale , a scandalurilor cu iz de DNA şi poliţie secretă, nu ai mari şanse să te vindeci.

 Iar dacă boala ta e una ce nu se poate trata în România şi ai nevoie de finanţare de la Guvern, încercând să beneficiezi de prevederile Ordinului 50, şi crezi că dacă ai nervii ascutiţi până la maxim şi eşti gata să descâlceşti hăţişurile birocratice, vei izbândii, poţi să renunţi de acum.

 Într-ascuns, grăbit şi tâmp, în vremuri tulburi, un ministru interimar introduce criterii noi pentru selecţia pacienţilor ce necesită tratamente în străinătate. Astfel, prin Ordinul de ministru 1.532/2009, se stabileşte că dacă ai vârsta peste 60 de ani, punctajul tău este zero. Ai muncit destul, ai plătit taxe, ai sădit un pom, ai crescut un om,  ai votat, de-acum gata. Pentru Guvernul României eşti un mort încă viu.

 Suntem în România Uniunii Europene, în România globalizată, în România fără paşaport, în România NATO, în Romania fără Dumnezeu. Ne trimitem părinţii şi bunicii în groapă doar pentru că şi-au permis luxul să se îmbolnăvească de cancer sau leucemii după 60 de ani şi nu înainte.

 O asociatie, Salvează Vieţi, despre care eu am mai scris aici, a decis să dea în judecată Ministerul Sănătăţii pentru încălcarea drepturilor omului, pentru discriminare, pentru nerespectarea dreptului cetăţeanului român la sănătate şi implicit la viaţă.

 Trezit din somn, în ultima clipă, Colegiul Medicilor decide să conteste şi el infamul ordin al ministrului interimar Adriean Videanu.

 În seara asta, pe TVR 2, la “Ora de ştiri”, preşedinta asociaţiei, Carmen Uscatu, intră în dezbatere cu  dl Cristian Anton Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.

 http://www.stiriong.ro/pagini/salveaza-vieti-contesta-ordinul-minist.php