Treburi incalcite ma suie aseara in intercity Bacau-Bucuresti. De cand n-am mai mers cu trenul..?!!!
Ma sui intr-un tren extrem de elegant si curat. Am bilet la clasa a doua si dupa starea vagonului sunt convinsa ca am nimerit la clasa 1. Verific biletul si intreb inca 2-3 persoane. Nu, n-am gresit, aici e locul meu.
Ma asez. Lume putina in vagon. Avem canapele confortabile, lumina, masuta lunga pentru laptop, prize, aer conditionat, afisaj electronic. Sunt in Romania? Da, cu siguranta sunt. Si apoi, am facut eu multe trasee Alton-Londra , cu ani in urma, in trenuri murdare….Nici trenurile daneze nu sunt mereu impecabile… Asta ca sa moara si capra vecinului. ☺
Ma instalez, imi scot cartea si sunt gata sa ma scufund in lectura pentru urmatoarele 5 ore.
Dar…telefoanele mobile incep sa sune.
O mamaie sportiva raspunde cu hotarare la telefon. Pentru urmatoarele 30 de minute intreg vagonul afla ca vine de la Iasi si merge spre Brasov cu escala de cateva ore la Bucuresti. Deducem din conversatie ca vorbeste cu fiica. Umbla femeia prin tara sa refaca traseul educational al fiicei care are nevoie de foi matricole, adeverinte, diplome, traduse, legalizate, cu apostila…Auzim, fara sa vrem, cat a costat fiecare document, taxa legala plus atentia pentru urgenta, cate documente mai trebuie stranse, cu cine trebuie sa mai ia legatura, ce mai trebuie tradus, care este diferenta dintre legalizare si supralegalizare….
Mamaie termina conversatia si pentru urmatoarele 10 minute ne bucuram de liniste.
Alt telefon. O doamna in etate, cu coc supradimensionat si bluza cu dantela si sclipici raspunde la telefon. Urmatoarele 40 de minute ne sunt asigurate.
Doamna se ocupa cu vanzarea de produse cosmetice si medicamente de la o firma ce vinde doar prin curieri. Explica semidocta interlocutoarei cum se trateaza cancerul cu vitamina C, cate si ce medicamente ia pentru mancarimea pe care o are, cu ce o trateaza pe o pacienta de-a ei ce sufera de transpiratie abundenta…
Suntem si noi multumiti, la unison cu doamna, ca vanzarile ii merg bine, ca pacientii ei nu sunt afectati de criza economica si ca exista medicamente ce se vand ca painea calda.
Apoi, conversatia se muta catre Luchi, fiul doamnei. Ei bine, Luchi s-a decis! Nu mai da la medicina la Iasi ci la drept la Bucuresti. Doamna e multumita nevoie mare. Ca doar i-a explicat lui Luchi: “Ce sa faci cu medicina? La medicina trebuie sa inveti foarte mult!”, “trebuie sa te porti frumos cu pacientii…”, si la urma urmei “mai las-o dracului de Moldova si mai trage-te si tu la sud!”. “ Pai, unde sta presedintele tarii? Nu la Bucuresti? Unde sunt toate congresele? Nu la Bucuresti?”. Iata ca sfaturile doamnei l-au atins pe Luchi unde trebuie si i-a venit mintea la cap. Si semn ca mama a gandit totul pana la detaliu, baiatul stie ca dupa absolvire isi deschide cabinet, isi face clientela.
Se termina conversatia si doamna ia la rand cateva nume din agenda telefonica si incepe sa spuna iar si iar povestea lui Luchi.
Dupa vreo doua ore ni s-a acrit.
O alta mamaie cu basma, cu care eu impart canapeaua, vorbeste si ea cu nepotii la telefon. Trebuie sa vina sa o ia de la gara. Ii cam suna din fiecare gara sa le spuna unde a ajuns.
In fundul vagonului, spre usa, trei barbati tineri se injura prieteneste.
Controlorul trece din cand in cand sa ne intrebe daca suntem bine si daca nu vrem sa ne inchida aerul conditionat.
Ajung spre miez de noapte la Bucuresti cu capul plin de povestea lui Luchi, a medicamentelor miraculoase, apostilelor si nepotilor.
Writing Your Dissertation. Some Guidelines for University Students. Daniel Chandler. Page Contents. Proposing a topic; Rationale and theoretical framework dissertation writing service Dissertation Writing Help provides custom dissertation writing help and an dissertation search engine for college students.
Be it a college term paper, college essay or school paper, forget all the worries because we are there to help you out in these testing times of academic life. college papers at affordable prices. Essayontime.com is an custom essay service you can rely custom papers on. with certified writers: Term Paper, Research Paper, Essay
In primul rand, bine ai venit aici!
Apoi, referitor la telefoane, noi romanii parem ca suntem cam nevorbiti, ca oricat de mare ar fi saracia generala, poporul nostru vorbeste continuu la telefon (si cred ca mai face ceva, merge obligatoriu la mare, oricate sacrificii ar insemna asta).
Ca multi vorbesc la telefon sa rezolve strict niste treburi, e de inteles, dar de multe ori mi se intampla sa fiu nevoita sa ascult conversatii interminabile si fara nici un rost…oricat de mult incerc sa fac abstractie si sa nu aud.
Je, ma bucur sa te gasesc aici. Raspund tarziu pentru ca am fost plecata din tara si de pe BB mai greu ma descurc. Da, ai dreptate, suntem nevorbiti.
Mi-a placut mult sa calatoresc cu tine in seara aceasta, sa-ti fiu tovarasa de drum, si ce usor a trecut timpul…
😉 Eu fac zilnic naveta cu trenul asa ca… N-am cum sa nu „compatimesc” dimpreuna cu tine! Bine-ai venit Anemari si spor la postat!
Nu merg des cu trenul in ultima vreme.
Insa traversez traficul bucurestean cu minim doua tramvaie, de minim doua ori pe zi. In jurul meu lumea se cearta, se injura, se impinge, se agita inutil. Am descoperit ca atat cei cauzatori de zgomot, cat si cei deranjati de zgomot sunt la fel de vinovati. Si apelativele curg: „mamaie”, „duduie”, „nesimtitule”, „manelist”, „rocker”, „pusti idiot”, „taranca”, „tigan”, etc.
De dragul celor din tramvai probabil, un vatman zelos a inchis usile in nasul unei femei gravide care alergase vizibil dupa mijlocul de transport pentru ca doamna era de alta etnie. Doua fete acre si simandicoase o comentara pe aceeasi insarcinata ca toarna copii la norma. Probabil se cunosteau de multa vreme pentru ca eu nu mi-as fi permis sa fac afirmatii despre istoricul medical al doamnei altfel.
Soferul unei ambulante cu toate sirenele si semnalele luminoase pornite a fost apostrofat de colegii mei de tramvai pentru ca a ales un traseu aglomerat si impiedica tramvaiul. Mi-am cerut scuze in numele celui care a indraznit sa nu consulte harta RATB inainte de solicita salvarea intr-o zona aglomerata.
Iritat de fundalul sonor care razbatea prin castile unui tanar, un individ ceva mai in etate decat sursa de zgomot a urlat, injurat si bodoganit pana la coborarea maretei sale persoane, acoperind cu multi decibeli firicelul de muzica neplacuta lui.
Oameni duhnind a parfum de orice calitate, stramba din nas cand vad oameni saraci mirosind curat doar a sapun.
O doamna eleganta, care-si plimba copiii obraznici si in continua miscare cu un autobuz foarte aglomerat, a pleznit peste fata o tanara care a indraznit sa-i roage pe micutii de 10-12 ani sa nu mai tropaie pe picioarele ei. „Tineretul din ziua de azi nu mai are rusine, ar trebui batuti toti cu parul” sustinu doamna, uitand ca si progeniturile dansei vor ajunge in acea categorie cat de curand.
Totul ne deranjeaza, ne enerveaza, ne irita. Frustarea si nervii participantilor la viata comuna a drumurilor atinge cote inalte. Surprinzator, facem acelasi traseu in fiecare zi, ne ciocnim aproape de aceiasi oameni, dar nervii nu contenesc. Ma intreb daca doar am devenit teribil de egoisti si ni se pare firesc sa se intample totul conform normelor proprii sau chiar suntem atat de intoleranti. Oricare ar fi motivul, este trist.
Cu bine!
Imi place motto-ul tau, imi place onestitatea indrazneata cu care scrii, te admir pe tine, ca fiinta lucida si inteleapta. Si vreau sa iti fiu alaturi in calatoria aceasta virtuala, asa cum si tu mi-ai fost mereu in calatoriile mele adevarate.
Anemari, bine ai venit in lumea blogurilor noastre si iti multumesc ca ai acceptat sa ne spui povestile tale pline de curaj!
Ma bucur sa fiu cu voi toti aici. Nu imi propun sa povestesc nimic extraordinar. Alice m-a invitat sa impart cu voi maruntele intamplari ale vietii mele si am fost onorata. Ionut, gurul tehnicii , ma ajuta sa gasesc drumul catre voi. Multumesc Ionut! Cat despre cele scrise de mine….. Am folosit un ton lejer, usor umoristic. Nu neg ca se poate sa nu-mi priasca de multe ori mirosurile ( Monica, daca ar fi sapun, ar fi de vis), sa stramb din nas cand oamenii urla in public in telefoanele mobile…., ma regasesc ca parte din grupul celor ce nust mereu political correct. Sunt doar un om, cu bune si cu rele.
imi place, captivant ca intotdeauna 🙂 Buna informatie/reclama trenurilor, poate ma incumet si eu sa vad Romania la vara ;-)…Rasuflu usurata, ca danezii nu sunt asa vorbareti
Cris, danezii tai nu sunt vorbareti, dar vezi…..cu atata liniste nici nu ai cum sa afli daca Luchi merge la drept sau la medicina. 🙂
Imi aduc aminte cu zambetul pe buze de anii studentiei cand mergeam frumos cu trenul acasa..trenul ala minunat de la 5 dimineata in care iarna tremuram de frig vreo jumatate de ora si apoi ma uscam de cald …si de controlorii aceia draguti care ma intrebau: da o fata asa tanara calatoreste singura? ( de parca eram oligofrema si nu nimeream nici trenul nici gara in care trebuia sa cobor)..si de nelipsitii vecini de compartiment care daca nu mancau seminte beau bere…eh ce vremuri….:)))…
Dalila-tua, iti impartasesc nostalgia. Mi-e dor sa mai merg cu nasu’.
Anemari draga, daca trenul tau era cumplit de galagios, al meu e de obicei mut ca un peste. Dar totusi din cand in cand mai suna si aici cate un telefon si atunci ostilitatile se deruleaza in aproape aceeasi maniera.
Buna! Peste 2 ore am tren…si nu orice tren..Foamea..cine a avut „placerea ” sa-l cunoasca stie despre ce vorbesc…pentru cine nu stie: este celebrul Timisoara -Iasi, care strabate toata Moldova si tot Adrealul. Eu sunt totusi o norocoasa: merg numai 7 ore: Cluj-Suceava …
Dupa ce 6 ani de facultate am mers in vagoane ruginite, mizere, defecte, acum 2 ani s-a intamplat minunea: vagoane noi, cu fotolii tapitate , fara aer conditionat ce-i drept ca suntem doar in accelerat!….Numai ca suntem in Romania: minunea a tinut pana in primavara….cand surpriza: m-am reintors in timp, in aceleasi vagoane mizere, defecte, mirositoare….cat despre interlocutori ..m-am detasat de mult…mai nou inainte de fiecare calatorie fac o vizita in Carturesti…ca alta sansa decat o carte buna si eventual o muzica buna la mp3 player nu am….
Azi o sa fie simplu: ma duc acasa singura…luni o sa fie interesant: ma intorc impreuna cu mama si catelul : tot pe tren! Si pentru ca la noi nu exista o delimitare clara intre locurile oamenilor si ale animalelor..o sa fie interesant…dar asta e…traim in tara tuturor posibilitatilor!
Sa aveti un sfarsit de saptamana frumos!
Irina, sper sa fie bine. Nu avem locuri speciale pentru pets. Dar 7 ore de calatorie cum rezolvati cu baia?
Bine ai venit in lumea virtuala Anemarie! M-a distrat povestea ta si mi-a adus aminte de cei 25 de ani de naveta! Nu existau telefoane mobile,dar nu erai deloc scutit de a auzi retete de prajituri,de cresterea copiilor,de rezumatul meciurilor de football! Auzeai tot felul de povesti,minciuni gogonate,pe care le credeau si cei care le spuneau si cate si mai cate!O lume pestrita cu bune si cu rele!
Ce ma distreaza acum cu noua tehnica,a telefoanelor mobile, e modul in care se vorbeste:tare,f tare,sa auda toata lumea! Am capatat un reflex conditionat: cand aud soneriile personalizate,mai ales cu manele,ma crispez toata si-mi vin in minte niste cuvinte dulci,dulci,dulci….
Multumesc frumos pentru urare! Nu stiu daca s-a inteles, eu nu ma plang, doar constat. Nu-mi propun sa lupt impotriva unor stari de fapt, ci doar sa le semnalez.
Am sa mai scriu despre banalitatile vietii mele.
Ane, vreau sa te salut si eu si sa-ti spun ca ma bucur sa te am aproape. Cat despre tren… ce sa zic… data viitoare ia-ti cuseta! 🙂
Socul asta cu noua imagine a CFR-ului l-am avut si eu cand am mers, de curand, pana la Titu. O prietena face zilnic naveta pe ruta asta, iar eu imi imaginam o calatorie hurducanoasa si murdara… Cand colo, sageata albastra, scaune noi si moi, liniste (bine, era si foarte de dimineata, toti dormitau). Si nu mai aveau nici perdele de-alea care seamana cu materialul gentilor Louis Vuitton (sau invers)…
Alina, multumesc! Stiu! Daca nu-mi convine in tramvai sa-mi iau masina sau sa merg cu taxiul. 🙂
Anemari, o sa te citesc placandu-te mult, mi-e clar.Am parcurs mai multe scriituri de-alea tale azi, deci stiu ce spun!
Uite ca incepem sa avem si trenuri curate, se mai misca lucrurile nu mai suntem chiar ultima trotineta la bariera ..
..din pacate avem prea multe minute gratuite pe telefoanele celulare, simtim nevoia sa ne umplem timpul cumva, mai ales ca mii de minute sunt la oferta, iar un drum cam dureaza!
Mi-a placut mereu, mergand in afara granitelor romanesti faptul ca lumea este mai discreta, multi au telefon mobil, dar vorbesc strictul necesar si discret, cand se gasesc in public.Acasa la el poa’ sa faca fiecare ce-l taie capu’ sau buzunaru’, zic eu.
Sa ne regasim cu bine, mai vin la..rasfoit:)
Aritmata, multumesc frumos. Tot ce imi doresc este sa ramai cu mine. Nu am sa ma straduiesc, am sa fiu doar eu. Sper sa nu te dezamagesc.
Frumos post-ul…am gasit blog-ul pe bing si sigur o sa revin