Când eram eu adolescentă viaţa era mai uşoară. Aveam doar telefoane fixe, cei care aveam, adrese poştale sau căsuţe la postrestant. Memoria era încercată de alte provocări, cum ar fi crearea Partidului Comunist Român, Cogresele partidului şi alte torturi impuse de sistemul educaţional comunist. Maşina de scris nu cerea nici user şi nici parolă, decât o vizită periodică la organe.
Astăzi suntem moderni, ne deplasăm cu viteză supersonică şi ne impărţim viaţa între pin-ul cardului de debit/credit, user-ul de la computer, email, blog, pagina de facebook, precum şi parolele ce deschid lăcaşurile menţionate. Un calvar!
Săptămâna trecută computerul de la serviciu a murit neanunţat şi iremediabil. Asta mi-a dat timp şi prilej de meditaţie. În primul rând nu mai pot accesa internet bankingul pentru că trebuie să îmi setez iar certificatul de acces, motiv pentru care trebuie să îmi aduc aminte nişte cifre. La revedere! Am pornit cu piciorul la spinare către bancă.
Apoi, aveam salvate în my favorites o serie de pagini de web cu parole şi user cu tot. Adio! Am una bucată email personal, o altă adresa la asociaţia unde sunt voluntar, una la şcoala doctorală, pe pagina facultăţii, una la revistă (pe care o deschid foarte rar, din păcate), şi una pentru job. Toate au user şi password.
Vreo trei zile am ignorat problema şi am crezut că se poate şi fără (am BB şi emailurile de serviciu le vedeam aşa). Dar mi-am amintit brusc cum era să ratez un examen astă vară, la şcoala doctorală, pentru că nu mi-am deschis emailul şi nu am văzut că trebuia să depun o cerere la o anume dată. Am umblat cu săru-mâna şi s-a rezolvat, dar am avut ceva emoţii. Apoi, am primit un sms de la asociaţie, prin care o colegă mă întreba dacă particip la un eveniment, cică detaliile erau în email. După aceea, altcineva m-a admonestat că mi-a trimis nişte documente pe emailul personal…
Miercuri am avut nevoie să scot bani de pe cardul de credit pentru că joi urma să-mi operez băiatul de polipi şi trebuia să pregătesc, în bună tradiţie românească, nişte plicuri. Acum să te văd eu de unde scoţi pin-ul!
Joi noapte, dupa 1.30 AM, m-am luptat cu o pagină online unde erau uploaded nişte documente, pe care eu trebuia să le citesc şi prelucrez, dar la care aveam acces numai cu user şi password. Aţi ghicit, acestea se aflau într-un email trimis de colegii de la IT. Aşa că am căutat emailul ca să găsesc accesul.
Mai am un blog personal şi unul la revistă, un cont pe facebook, sunt înregistrată pe Linkedln şi am un cont pe Hi5. Doamne, cine să ţină minte toate astea?
Între timp, computerul a fost la „doctor” de unde se va întoarce mâine cu Microsoft reinstalat şi tabula rasa. 🙂
Eu trebuie să iau o decizie, tot luni de dimineaţa, şi să decid de câte dintre drăciile astea de usere şi password-uri am nevoie. Nu de alta, dar dacă moare iar calculatorul?
Cum am găsit drumul către voi? 🙂 Am un desktop acasă, un laptop şi un notebook. Fiecare are ceva informaţii dar nu pe fiecare se află aceeasi informaţie. Pentru că-mi petrec timpul mai mult la birou, evident că informaţia completă era acolo. Uff!!!
Iti urez sa te descurci in final. Poate un singur username ( sau cat mai putine) si aceeasi parola pe peste tot ar fi o solutie.
Apoi…intr-un folder pe un e-mail accesibil on line le insirui pe toate si mai pui acolo si toate telefoanle importante pe care de altfel le ai stocate in telefon ( si acela poate sa „dispara” la un moment dat). Problema e ce faci daca ai o pana de curent generala,cum am avut noi acum cativa ani si care a durat doua zile….
Success !
CristinaC, crezi ca eu nu m-am gandit? Banca imi cere sa-mi update parola ptr internet banking la fiecare 3 luni, jobul sa-mi update parola de email la fiecare 2 luni… Cum sa mai tii pasul?
Draga Anne,
Ti-am mai zis ca citesc cu drag blogul tau si in urma acestei postari n-am fost cuminte si am dat pe google si am gasit (cred, sper) celalat blog despre care povesteai. Si mi s-au oprit ochii asupra acestei postari http://anne-desprenimic.blogspot.com/2009/01/delivery-din-tomberon-i-mncare-de-lux.html . Nici nu aveti idee in cate firme de catering se intampla astfel de cazuri. Eu acum mai am putin si termin scoala de bucatari (ca am renuntat la facultate intretimp – stii ca iti povesteam de profesorii care ne trateaza ca pe niste gunoaie) si am ajuns la al treilea loc de practica. Din ce am vazut in anumite bucatarii mi s-a intors stomacul pe dos si am grija sa avertizez pe toti care-i stiu sa nu mai consume mancare decat din locurile pe care le stiu foarte bine. Mi s-a parut ciudat ca ziceai ca si mancarea era scumpa, dar bucataria sub orice critica. Unde am facut eu orele de practica, ma refer la locurile cu pretentii, era de o curatenie sclipitoare, iar patronii erau cu ochii pe noi si se implicau si ei foarte mult pentru a tine totul la un nivel cat mai inalt. Daca vrei, iti pot recomanda o firma de catering curata si cu servicii de calitate.
Ioana_m, acela este blogul. Cum de ai citit tu tocmai postarea care m-a adus in pragul unui proces de calomnie cu respectiva firma? 🙂 Am fost chiar acuzata ca am fost angajata de concurenta. Partea cea mai funny a fost cand postarea a inceput sa circule ca mass email si la un moment dat a ajuns si la mine. 🙂
Anemari, te inteleg perfect…traim intr-o epoca prea „electronica” si uneori e greu sa tinem pasul… Eu am incercat sa imi pun, pe cat posibil, aceeasi parola la diferitele adrese de e-mail- ceea ce este deosebit de util…
Desi ma laud cu o memorie mai ceva ca a unui elefant care se respecta, mie mi s-a intamplat rusinea sa uit numarul pinului cardului de credit. Ba mai mult, cand bancomatul nu mi-a mai returnat cardul am sunat la relatii cu clientii, am facut urat, fiind ferm convinsa ca nu eu sunt de vina…abia cand am ajuns acasa si am gasit pinul real….am vazut, ca o data in viata (sac!) mai gresesc si eu…:):)
Dragele mele, sa nu radeti de mine dar eu am 2 username si 2 password pe care le folosesc pt adrese de mail, bloguri, facebook, adresa de la servici. Le combin intre ele si daca se intampla sa uit, incerc pana nimeresc. Probabilitatea incercarilor nu e prea mare asa ca rezultatul il obtin repede. E bine , e rau….nu stiu. Pt mine functioneaza! Ce sa fac daca imbatranesc la 37 de ani si ma lasa memoria??Iar codul pin pt cardul de credit, il mai am ”notat” si in telefonul mobil, metoda furata de la sotul meu care incurca mai mereu codul pin de la cartea de credit cu codul de la interfon!
Buna Anemarie,
Am citit postarea ta …draga mea pt ca acelasi lucru mi s-a inimplat si mie la job, iti dau un sfat instaleaza-ti pe un calc bun care stii ca nu o sa moara in curind un program care se numeste 1password, acesta iti retine automat toate pasw si tu tre sa tii minte numai una, cea cu care deschizi acest program.Merge si pe Mac si pe Windows. E super programul…salutari din Bruxelles, Andrea