Pentru oricine se respectă weekendul începe de vineri, nu-i aşa?
Vineri
Wonder woman ajunge acasă la timp pentru întâlnirea cu luna. Încropeşte la repezeală cina pentru familie, pune o maşina de rufe, zâmbeşte larg, împarte pupici, drăgăleşte în stânga şi-n dreapta, face băiţă puiului de om, îl leagana şi …astfel aduce în casă tăcerea de dinaintea somnului.
Dar, nu! Eroina noastra îşi suflecă gospodăreşte mânecile şi se apucă să strângă câteva jucării rătăcite, calcă nişte hăinuţe pentru nunta la care trebuie să meargă a doua zi, întinde rufele, îşi aplică o mască şi nişte crème epilatoare în timp ce ţop ţop prin apartament cu pantofii cei noi cărora nu le-a făcut încă rodajul şi cu siguranţă o să o bată mâine.
Zâmbeşte stins către soţ, alege şi pentru ea ceva festiv din şifonier, ceva menit să înlocuiască rochia distrusă de mătuşa croitoreasă şi alungă din gând un oftat sperând că nu o sa fie cea mai urât îmbrăcată meseană.
Sâmbătă:
6:3o Sună ceasul. Wonder woman meştereşte o cafea, pregăteşte două sacoşe, una cu jucării şi una cu hăinuţe, pentru parcarea puiului de om la sora ei, face un duş , aplică machiajul de zi, trezeşte copilul, îl hrăneşte şi ţup la coafor.
10:00 AM wonder woman participă la cununia civilă a unei prietene bune, caută să se faca utilă, împarte zâmbete şi verifică în memorie dacă a bifat tot de pe lista.
12:00 wonder woman mai pune o maşină de rufe, spală nişte vase, face ordine în casă şi se demachiază.
14:00 întinde rufele.
15:00 wonder woman, machiată de seară, îmbrăcată, pleacă spre casa miresei. Pe drum verifică telefonic starea puiului de om, ascunde o lacrimă de dor în colţul ochiului, răspunde la câteva telefoane, dă direcţii.
18:00 În faţa unui altar amenajat în natura, la Palatul Ştirbei de la Mogoşoaia, wonder woman îşi aduce aminte cu plăcere jurămintele tainei cununiei în faţa lui Dumnezeu. Ciripitul păsărelelor, dragostea mirilor, slujba religioasă ţinută de un preot cu har o fac să se întoarcă în timp, la ziua cununiei ei. Strânge uşor mâna soţului.
20: 00 Wonder woman se aşează la masă în restaurant după ce s-a facut utilă miresei sau surorii de mireasă cu câteva minuscule trebuşoare. Dansează şi constată că încheieturile i-au ruginit şi că nu mai e ce era odată. Cu obidă îşi propune să schimbe ceva în sensul ăsta într-o zi. Mmm, care zi?
Duminică
3:30 AM wonder woman decide că până aici i-a ajuns carburantul şi e gata să se retragă. Soţul este de acord aşa că purced.
4:30 AM wonder woman se demachiază şi adoarme.
10:00 AM wonder woman se trezeşte, pune de cafea, curaţă cartofi pentru un piure, aşează de-o ciorbă de văcuţă cu borş, verifică telefonic starea puiului de om şi aşteaptă să se trezească soţul.
12:00 wonder woman strânge la piept cu dor puiul de om.
13: serveşte prânzul
14: drăgăleşte puiul de om şi-l adoarme
16: verifică emailuri, scrie emailuri; pregăteşte agenda personală &profesională ptr luni; serveşte o gustare familiei şi parcheaza maşini cu puiul
17: scoate la aer puiul de om
20: hrăneşte puiul de om.
21:00 adoarme puiul de om
22:00 fierbe un ghiveci de legume
23:00 a reuşit să facă un duş şi să-şi aşeze câteva gânduri în ordine. E gata pentru o noua săptămână!
Bine-ai reaparut, Ane draga: )
Oftez vazand programul femeii bionice, nu mai am mult si o sa mi-l insusesc, stiu bine asta!
Totusi, iarta-ma dac-o spun pe-a dreapta, n-ar putea deveni si sotul un fel de Wonder Man macar o zi din weekend? Nu de alta, dar si doamna e-n weekend, nu tre sa doarma chiar mereu cel mai putin din casa mereu, si-asa se odihneste pe apucate si in timpul saptamanii..
Eu optez pentru fraternite si liberte, niciodata pentru egalite, ca nu avem cum sa bifam si asta, avem fiecare potentele proprii de ADN-eu, dar stiu sigur ca vin si momentele razbunarii,iar primul pas ce-ar fi sa devina egalitate periodica in drepturi si obligatii?
Te pup, nadajduiesc sa nu te fi suparat cu ce-am zis, fiecare isi creste pruncii cum vrea, nu-mi permit sugestii, ci mai mult pareri.
Una, oamenii ca mine, obsedati de control si perfectiune, isi duc crucea. 🙂
Sigur ca si sotul meu poate sa ma ajute, dar cum sa-ti spun…merg in urma lui si strang dupa el…:) Sa fiu eu de vina? Sa fie el?
Sa indraznesc sa-ti spun ca am hainele aranjate in sifonier pe culori? Daca o sa spui ca-s dusa cu capul? 🙂 Exista o explicatie insa: asa imi gasesc mai usor hainele dimineata, le asortez mai repede daca iau o camasa din sectiunea alb sau roz si un pantalon din sectiunea negru. Eheee, credeai ca e usor de trait cu mine?!
Sunt convinsa ca sunt agende si mai bionice decat a mea. N-au fetele curaj sa spuna pe aici. 🙂
Draga Ane , am inrosit blogul in speranta sa te gasesc dar se pare ca nu stiu din care motiv IT-stii au programat de asa natura revenirea blogurilor incat al tau a fost ultimul . Sunt novice in tot ceea ce inseamna tehnica asa ca mai bine sa nu acuz pe nimeni …..
In tot ce ai descris tu mai sus ma regasesc atat de bine , e adevarat pe mine cea de acum vreo 10 ani . Gandindu-ma la vremurile acelea aproape ca nu-mi vine sa cred ca eu am fost capabila de atata munca .
Am hotarat sa divortez de sotul meu cand aveam doi copii , unul de 5 ani iar celalat de 1 an . Dupa despartire am avut vreo 2 saptamani de disperare cu toate ca motivul despartirii a fost fptul ca sotul nu ma ajuta cu nimic si era doar o gaura neagra in bugetul familiei (juca poker pe sume colosale la vremea respectiva ) , mi-era teama ca nu ma voi descurca . Am stat m-am gandit si am ganditt ca singura solutie sa fac fata onorabil e sa fiu un om foarte organizat . M-am organizat la sange . Vinerea dupa amiaza era ziua in care din momentul in care ajungeam acasa ma organizam pentru weekend si saptamana care urma . Sambata ma trezeam de la ora 5 , gateam pentru toata saptamana care urma incepand cu ciorba , vreo 3 felul doi , desert , etc, spalam , faceam curat farmacie . Pe la pranz terminam , plecam in parc sau la teatru , spectacole pentru copii . Duminica dimineata calcam rufe ( pana intr-o zi cand cineva mi-a spus ca nu e bine sa calc duminica , ” e un pacat , calci fata lui Dumnezeu !” , dupa amiaza program din nou pentru copii . De luni pana vineri programul era asa : ora 5,30 ma trezeam , ma spalam , trezeam copii , ii imbracam , plecam cu unul la cresa intr-o directie , cu altul in directie opusa la gradinita , la 7,30 eram la birou . Opt ore de munca , dosare luate acasa , colaborari contractate pentru a putea oferi copiilor mei o viata fara griji , luat copil de la gradinita , luat copil de la cresa . Pus masa la copii , spalat , spus poveste de noapte buna , lucrat pana traziu in noapte . Pe deasupra examene de specializare , mai tarziu lectii facute cu copiii , sedinte cu parintii . Au fost ani in sir in care somnul meu insuma 3,4 ore pe noapte dar pot spune acum sa sunt multumita . Singura am realizat foarte multe lucruri : am cumparat o casa pentru primul baíat care intre timp a terminat facultatea de constructii si are deja firma lui , i-am oferit o masina , am o casa la nivel peste mediu , un teren unde sper sa-mi pot construi candva o casa , baiatul cel mic e student la facultatea de arte . Din dragoste pentru copiii tai poti munta muntii , multa lume ma invidiaza pentru tot ce am realizat , dar nimeni nu cunoaste sacrificiile facute , noptile mele albe ani de-a randul , munca pana la epuizare , fara concedii , fara weeked-uri . Nu regret nimic , pentru ca motivatia pentru tot ce am facut au fost copiii mei .
Esto o femeie puternica Anemari ! Iti doresc multa putere pentru a putea oferi ingerasului tau tot ce e mai bun pe lume .
Marina, eu m-am vindecat de paranoia. De aceea spun cu toata convingerea: asa s-au aliniat astrele ca blogul sa fie meu ultimul. 🙂 Zau ca nu e altceva la mijloc.
Daca ma dadeau afara aflam si eu. 🙂 Iar eu nu plec niciodata fara sa spun „La revedere!”
In rest, eu nu stiu sa scriu decat despre ceea ce stiu si ceea ce stiu este viata mea. Sunt convinsa ca sunt femei care lucreaza in conditii grele, cot la cot cu barbatii, si care nu au timp nici macar sa constientizeze cat de mult muncesc. Ne face bine, din cand in cand, sa punem pe hartie tot ce facem intr-o zi. Dar nu e bine sa facem asta prea des pentru ca e deprimant.:)
Jos palaria pentru ce ai facut tu pentru copiii tai!
Dar cu tine ce-ai facut? Nu ne spui despre sufletul tau, despre iubirile tale, despre singuratatea ta.
Foarte tare……..
Eu nu sunt in stare sa trec intr-un jurnal( nici macar mental!) ce si cum fac….cu atat mai mult sa fie si haios!
Pe de alta parte, nici asa activitate diversificata nu am, ce-i drept…:D
Irina, a fost un exercitiu. Nu face bine la nervii capului sa facem asta prea des. 🙂
Lasa, sa ramai tu nediversificata si sanatoasa. 🙂
Ane, in sfarsit ai aparut! Deci la nunta mi-ai fost ! Hmm! Si noi care te-am cautat peste tot . Alta data daca mai faci asa ….Lasand gluma la o parte ma bucura mult revenirea ta . Intrasem la idei : ca ai renuntat , ca…etc etc .Cat despre weekenduri nici pentru mine nu-s o placere : spal , gatesc , cos , fac curatenie , calc rufe , primesc musafiri (surori , cumnati de la oras) si uneori nu mai tin cont daca e sambata sau duminica .Vacantele sunt un pic mai lejere ca, de cand a mai crescut fiica-mea am mai invatat-o si pe ea sa faca mici treburi (maioneza , ciocolata de casa , salata de beuf ). Trecand in alt registru al discutiei – ma impresioneaza si pe mine ceremoniile religioase si-mi propun si eu in fiecare zi sa-mi schimb stilul de viata (alimentatia , prioritatile , etc) dar vorba ta : ”care zi ?” Acum astept cu emotie rezultatele fiului meu la Testele Nationale . Noapte buna!
Camellia, am revenit. De fapt, am fost pe aici. Am mai scris pe blogurile colegilor mei în aşteptarea minunii tehnice. 🙂
Baftă fiului tau! Cu atâtea greve şi modificări de plan de învăţământ e de mirare că le mai arde copiilor să ia în serios examenele.
Eu zic să intrăm şi noi în grevă măcar un weekend. Crezi că se dărâmă casa pe noi?
Bine ai venit WonderWoman.
Zilele trecute ai mai avut o postare la care ti-am urat de bine dar intre timp cu mutatul serverului vostru intr-un vesnic tango s-a pierdut.
Iti urez mult spor la facut in continuare minuni. Nu se vor opri prea repede si nici nu cred ca vrei asta. Bucura-te de puiul tau cat e mic si il simti aproape cat mai mult.
CristinaC, e doar o invitatie la autoanaliza. Hai sa ne uitam fiecare dintre noi la cum arata weekendurile noastre. Cate ne vom lua cu mainile de par?
Cate dintre noi vom ramane socate ca suntem inca in viata?
Bine ai revenit Ane!
Mi-a fost tare dor de articolele tale de pe blog. Si eu te-am cautat peste tot in lumea asta virtuala si m-am intristat cand am vazut ca nu mai scrii. Imi face bine modul tau de a privi viata cu multa intelegere, simplitate dar si profunzime.
Week-endul tau imi aminteste de vremurile bune cand copiii mei erau acasa si nu simteam deloc oboseala si stresul zilei de miine. Acum cand sunt departe, fiecare la casa lui, cu familia lui, ma simt un pic inutila si ceea ce ma mai motiveaza este astepterea zilelor cind vor veni acasa.
Bucura-te de Emi acum cind este linga tine, cind are nevoie de tine pentru ca pentru el reprezinti zana cea buna care ii aduce bucurii si somnul pe la gene la sfarsitul fiecarei zile.
Te sarut Lia
Lia, ma bucur ca m-am intors. Tehnica ne-a zdrobit pentru o vreme dar a fost doar o lupta nu si batalia intreaga. 🙂
Ce-am facut cu mine Anemari ? Buna intrebare , complicat raspunsul . Existenta mea a curs mai mult sub semnul singuratatii dar nu am disperat .In acesti 20 de ani de cand am divortat , am trait 3 povesti de iubire , cu pauze destul de mari intre ele . Ultima a durat 10 ani , a fost ceea ce se cheama marea iubire si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a fost dat sa o intalnesc . Au fost 10 ani plini de iubire , romantism , emotie pura . Am realizat multe lucruri impreuna dar la un moment dat s-a intamplat ceva si cand am simtit ca nu mai e la fel , cand nu i-am mai vazut stralucirea din ochi am hotarat impreuna ca e mai bine sa ne despartim .
Sunt singura acum de mai mult de 1 an , baietii sunt mari , cel mare s-a mutat la casa lui cu iubita , cel mic e student la arte si sta cu mine . Am prieteni , doua surori , ne vedem des si fac inca destul de mult parte din programul copiilor .
Singuratatea nu m-a speriat niciodata , ma simt bine cu mine insami si am invatat ca de cele mai multe ori fericirea se ascunde in lucruri marunte .
Ce ma sperie ? Trecerea timpului si urmele lasate pe chip .
Marina, ma bucur ca esti prezenta in viata baietilor tai dar sa nu te lasi singura. Ma uit la tata care e vaduv de peste 15 ani si ii este din ce in ce mai greu si tot mai putin dispus sa faca ceva. Daca ar fi avut o partenera de dialog, cineva cu care sa se mai bucure de un film, de o piesa de teatru…Eu din ce in ce mai rar ajung sa-l mai scot undeva relevant (spre rusinea mea ultima data l-am scos la evenimentul Tango cu Nina Cassian).
Singuratatea macina si inraieste uneori. Sa nu te lasi!
Ane, mi-a venit de plans, mi-a venit de ras! Cum reusesti?:) Ma gandes si la miile de femei ce-si cara de la lucru plasele, ce fac curat, spala, educa, inghit in sec, inghit de dor, plang, iubesc, urasc si iara spla, iara calca… in speranta ca se va schimba ceva.
Marina, te-am citit cu admiratie si respect. Ce te-a tinut „pe linia de plutire”, cum ai reusit? Ce gandeai in acele zile?
Delia, toata viata mea mi-am dorit un job care sa nu inceapa mai devreme de ora 9:00 si sa nu fie cu condica de prezenta si asta nu pentru ca as fi vreo puturoasa. Urasc sa plec pe drum devreme. Ma simt ca Vica din „Dimineata pierduta” daca trebuie sa ies din casa si sa alerg tramvaiele mai devreme de ora 8:00 AM.
Delia, multumesc pentru aprecieri ! Dragostea pentru baietii mei mi-a dat aripi .Am fost singurul parinte in viata lor , fostul meu sot a ales sa dispara si n-au primit nimic de la el niciodata .N-am putut conta din pacate pe ajutorul nimanui caci viata mi-a mai dat o palma – la 2 ani dupa divort mama mea , inca tanara pe atunci , a parasit aceasta lume .
Am avut o energie extraordinara in tinerete si o putere de munca foarte mare .Acum am momente cand gandindu-ma la acele timpuri ma intreb pana si eu , cum am reusit , cum de n-am murit ?
Nu-mi place sa dorm mult si am facut din noapte zi ,cum spunea bunica mea . Am vrut sa-mi apar copiii de lipsuri si frustrari , am vrut sa nu simta cel putin din punct de vedere material, ca au un singur parinte .
Marina, este admirabil pe cat de incredibila este puterea de care ai dat dovada. Cred ca femeile sunt inzestrate cu un exces de responsabilitate si unele dintre noi sunt, uneori, puse la incercare ca sa echilibreze balanta pentru tatii care dispar.
Anemari , in comparatie cu tine , eu sunt nimic . E fantastic ceea ce faci tu pentru Edi ! Eu nu sunt decat o picatura in ocean , pe cand tu esti soarele care straluceste deasupra . Sa iubesti copilul nascut din pantecele tau e un lucru normal , sa iubesti copilul care te-a cucerit prin zambetul lui , sa-i schimbi viata , sa-i oferi tot ce e mai bun pe lume , asta este ceva dumnezeiesc ! Si numai oamenii speciali pot face asta !
Felicitari Anemari !
EMI , am vrut sa spun . Iarta-ma !
Marina, e la fel. Simti la fel. Nu credeam, dar exact asa este. Cand eram mai tanara si stateam vacantele de vara cu nepotelul meu, acum in varsta de 19 ani, ma rugam de el sa nu faca caca pana nu vine mama lui de la serviciu pentru ca nu puteam sa-l sterg. Sora mea imi spunea atunci ca o sa fiu si eu mama si bila mea sensibila o sa uite. Si exact asa este. Desi, nu l-am nascut eu, Emi este baiatul meu. Ma simt responsabila pentru el, bila mea si=a uitat metehnele, ma simt puternica, imaginativa si inepuizabila cand este vorba despre el.
Marina, cand ma grabesc si eu fac aceeasi gresala. Edi este nepotelul meu. 🙂
Ane , Marina are dreptate – esti speciala , prin tot ceea ce faci .Ma gandesc cata invidie starnesti celor din jur . Am citit si povestea impresionanta a Marinei . Nu-i usor sa cresti doi copii singura .Eu astept sa mai invat din secretele ei . MAI scrie-ne despre EMI !
Camellia, Emi asteapta sa implineasca 4 ani si sa :fufe” in lumanari. Marti este ziua lui si mergem cu tortul la gradi. Am comandat tort cu Fulger din „Cars”. De abia asteptam!
Apoi duminica viitoare ne serbam ziua la Mc Donalds, unde Emi isi asteapta prietenii. Ne asteapta o sapatamana importatanta!
Anne,
Te admir enorm; blogul tau e aparte.
Felicitari pentru tot ce faci! Felicitari pentru copil!
Spune-mi, cum te descurci cu orele de somn? Cum rezisti?
Cristina, genetic nu am nevoie de mai mult de 5h ore de somn. Uneori nu le apuc nici pe acelea,asa ca fac si eu ca majoritatea femeilor cand sunt obosite: bat pasul pe loc, mai vars o lacrima, mai ridic tonul :(, ma opresc din drum si tac, ma inchid in dus si urlu…De-ale femeilor.
Te citesc de mult,nu am indraznit sa-ti scriu pana acum…dar doream sa-ti spun ca ai tot respectul meu si te admir fiindca esti o femeie reala,putermica,cu slabiciuni si sensibilitati deopotriva,pentru ca demonstrezi ca se poate sa fim si femei implinite profesional si sotii si mame…pentru ca femeile ca tine,ca mamele si bunicile noastre,valoreaza de o mie de ori mai mult decat imaginile de femei perfecte ,dive ale TV-ului…Si nu in ultimul rand ,te admir,pentru ca iubesti firesc si adevarat,nu dintr-un instinct matern ci dintr-o alegere naturala si sufleteasca puiul tau mic si frumos…Si iti trimit toate gandurile mele bune,dorindu-i lui Emi de pe acum un sincer LA MULTI ANI! ,sa creasca mare,sanatos si fericit,sa aiba o zi de nastere frumoasa si sa-ti bucure viata si sufletul mereu!
Silvia, cred ca esenta vietii sta in echilibru. Asta aer trebui sa cautam in noptile noastre de neliniste.
Si apoi fata din Rahova nu poate sa traiasca decat firesc. 🙂
Multumim pentru urari! E ora 4:30 AM si wonder woman mestereste niste mancaruri pentru musafirii ce s-ar putea sa poposeasca dupa amiaza pe la noi.
Si bila uita de tot, si noi uitam de noi si jonglam in fiecare zi cu indatoririle de la servici, cu cele de acasa si din cand in cand cu cele fata de prieteni. Invatam sa imbinam utilul cu placutul…. n-as fi crezut vreodata ca o sa ajung sa urmez cursuri on line in timp ce calc muntele de haine. Organizam totul si ne transformam in wonder women ……. si totusi nu ne ridica nimeni statuie…uf eu as vrea una mareeeeee in gradina din fata casei (gradina pe care tot eu o sap si o ingrijesc). Ane imi readuci zambetul pe buze de fiecare data cand te citesc…
IrinaDaniela, vestile proaste se tin lant. 🙂 Nu vom avea statui asa cum nici mamele noastre nu au capatat cate una.
Daca piticii nostri vor creste mari si frumos asta este tot ce vom capata. Eu nu astept un pahar cu apa la batranete, nu astept „multumesc!”, cu atat mai putin statui. Dar daca el o sa fie intregul fiintei sale si o sa fie fericit, se cheama ca eu mi-am indeplinit misiunea.
🙂 Stiu stiu nici-0 statuie…. Din pacate ieri tehnologia a lucrat impotriva mea si nu am terminat postul, sincer credeam ca nici macar nu a fost publicat. Oricum idea mea era ca noi trebuie sa fim mandre de ceea ce facem. Cateodata inainte sa adorm trec in revista tot ce am facut pe parcursul zilei si…. si toata oboseala dispare in momentul in care imi afund fata in pijamalele calde si parfumate care iau cu asalt patul la o anumita ora din noapte.
Wonder Women sper ca ziua de azi sa fie una de neuitat. Te imbratisez cu drag.
@ Mariana. Am fost crescuta de o mama ca tine si cred ca nu o sa-i multumesc niciodata indeajuns pentru tot ce a facut pentru noi. Sunteti minunate.
La multi ani pentru puiul tau drag si iubit! Sa creasca mare si sanatos si sa va implineasca visele si… sa isi implineasca visele!
Zambesc cu tot sufletul, gandindu-ma ca astazi, in sfarsit, Emi o sa „fufe” in lumanari… Esti o femeie minunata, i-ai daruit acestui pui de om o viata noua si frumoasa!Ai luat din tine tot ce mai bun si i-ai dat lui!
Te admir dincolo de orice cuvinte care pot fi scrise sau spuse.
Anemone, am „fufat” si „fufat” . A fost „şupeeer”, cum spune Emi.
Anemari , inteleg ca e motiv de sarbatoare . LA MULTI ANI puiului tau drag ! Sanatate multa , o viata luminoasa si curata ! Sa va dea Dumnezeu multe bucurii si impliniri ! Esti o mamica de nota 10 !
Cuvintele sunt sarace in comparatie cu ce vrea sa-ti urez si sa-ti spun ….
Ai alaturi tot sufletul meu si ma inclin in fata ta .
Cu mult drag ,
Marina, multumesc! Sunt o mamica si atat. Dar asta este un lucru mare.
Emi a „fufat” ieri in 2 torturi, unul la gradi si unul acasa. A spus tuturor ca este ziua lui chiar daca nu prea stia ce inseamna asta. Vreau sa spun ca inca nu stie ca de ziua ta primesti cadouri. Cred ca „fufatul” in tort a fost cel mai important.