„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Sunt mizerofoba!

de

fobieAm crescut intr-o familie numeroasa, 4 copii si 3 adulti, intr-o cutie de bloc comunist, cu patru camere si doua rest rooms, cum ar spune americanul. Intimitatea era ceva foarte greu de obtinut iar lucrurile personale, cele pe care nu vrei sa le imparti nici macar cu sora ta, erau aproape o utopie.

Adolescenta a asezat lucrurile in matca lor odata cu conturarea personalitatilor. Asa am inceput sa-mi delimitez spatiul, sa merg la baie ca la camin cu prosopul si gentuta de cosmetice dupa mine. Ideea ca cineva ar putea sa se stearga pe prosopul meu, ar putea sa-mi bea din pahar sau sa-si vare degetele in farfuria mea ma ingrozea suficent de mult incat sa mi se faca rau fizic.

Sunt celebre povestile cu mine turnand o sticla de spirt pe mainile unui baiat care tocmai omorase un gandac, ajutandu-se de un lemn, sau cu mine renuntand la masa de pranz dupa ce o persoana din gasca s-a amuzat infigandu-si furculita in farfuria mea.

Anii nu au atenuat spaimele mele. Ajunsa la casa mea, am organizat totul astfel incat fiecaruia sa-i fie clar care sunt lucrurile lui. Am seturi de prosoape pe culori, de genul ptr el si ea, asa incat confuzia este imposibila. Prosoapele lui Emi sunt toate cu desene si el si le recunoaste fara probleme. Fiecare membru al familiei are coltul lui cu cosmetice si bureti/perii in baie, musafirii primesc la sosire asternuturi si prosoape proaspat spalate  care aterizeaza, la plecare, in cosul cu rufe. Nimic neobisnuit, am putea spune.

Si totusi…Am mers in vizita la o colega de serviciu care m-a asigurat ca de abia schimbase prosopul la baie, asa ca sa ma sterg cu incredere pe maini. Am observat cu mirare sonora ca avea doar un prosop in baie, desi existau 3 membrii in familie. Ea  mi-a raspuns senina ca toti 3, ea sotul si copilul, folosesc un singur prosop (pentru fata si corp). Mi-am stapanit cu greu reactiile.

La socrii mei sunt mereu invitata sa folosesc cu incredere prosoapele din baie. Soacrei mele nu i-a trecut niciodata prin minte sa scoata prosoape curate ptr noi si se mira sincer ca vin de la Bucuresti cu propriile prosoape.

Ezit cu dibacie sa innoptez pe la prieteni ale caror obiceiuri casnice nu le cunosc in amanunt, nu plec de acasa fara asternuturi si prosoape la mine, sunt mereu socata sa vad, atarnand dizgratioase in cui, prosoape uzate si decolorate  sau asternuturi a caror culoare la origine este cu greu identificabila. Am matusi la care evit sa mananc de frica tacamurilor ce poarta urme ale meniului de la ultima vizita, persoane care ma fac sa inventez indigestii de teama manichiurii lor neingrijite cu urme vizibile de murdarie sub unghii. Au gatit cu unghiile alea?

Am cosmaruri cu persoane care rastoarna in cratita resturi de ciorba sau tocana ramase in farfurie pentru ca ele urasc sa risipeasca mancarea. Daca ma servesc si pe mine din cratitile alea? Brrr.!

La birou am cana mea, adusa de acasa, nu incep ziua pana nu imi sterg singura biroul, mouse-ul si tastatura, nu imprumut niciodata nimanui nimic din „echipamentul personal”, ma spal pe maini de zeci de ori…

Nu fac schimb de rujuri cu prietenele, nu imprumut pieptenele, doamne fereste sa-mi ceri putin pudra ca ti-o fac cadou, nu pot sa-ti dau sa bei din sticla mea de apa decat daca ti-o ofer cu totul, nu pot sa musc din marul tau…

Sunt nebuna? Sunt singura purtatoare de astfel de fobii?

Tag-uri:
· · · · ·
Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • Nu cred ca esti nebuna dar esti ciudata rau, dupa parerea mea. Parca ai crescut sub un clopot de sticla. Cred ca trebuie sa te tratezi sau sa ramai inchisa in universul tau. Mie nu mi-ar placea sa am de-a face cu tine pentru simplu motiv ca eu folosesc acelasi prosop de fata cu sotul meu.

    amelia 25 iulie 2010 1:03 PM Răspunde
    • Amelia, folosesti prosopul de fata si pentru corp? Imparti prosopul chiar si in momentele sensibile ale lunii?

      Sunt intr-un cerc vicios. Am fost de mica foarte bolnavicioasa. Cu cat esti mai sensibil, cu atat mai mult te protejezi, protejandu-te sistemul tau imunitar sufera.

      In rest, desi imi este clar ca ai intentionat sa ma jignesti, aleg sa ignor.

      Anemari 25 iulie 2010 1:49 PM Răspunde
  • Eu nu pot nici sa gandesc intr-un mediu plin de praf sau in dezordine. De cand am biroul meu la serviciu, stersul tastaturii si al mouse-ului e la ordinea zilei, ma simt mult mai bine ca nu mai trebuie sa fac curat pe birouri „mixte”, impartite cu fumatori si dezordonati. Acasa fiecare lucru e la locul lui, nici daca vreau sa fac ordine nu am motiv, e ordine intotdeauna, indiferent cat de obosita sunt sau cat de incarcata imi este ziua.
    Daca vine cineva in vizita, in principiu are voie sa faca orice, dar dupa ce pleaca pun fiecare lucru la locul lui „de drept” 🙂
    Am fost obisnuita intr-un mediu foarte curat, mama mea fiind medic, iar dupa ce am plecat de acasa m-am vazut nevoita sa ma ocup eu de asta, nu de alta, dar altfel nu e in regula. Din fericire locuiesc sigura si nu imi incurca nimeni obiceiurile 🙂

    Anda 25 iulie 2010 2:06 PM Răspunde
    • Anda, mama a fost asistenta medicala si la ea faianta alba era ALBA iar bucataria farmacie. Cred ca de aici ni se trage.
      Si la mine acasa e ordine mereu desi am copil mic.

      Emi imprastie jucariile in toata casa dar dupa ce adoarme toate se intorc la locul lor. Uneori, reusesc sa le stang cu el, dar numai cand are chef.

      Anemari 25 iulie 2010 3:24 PM Răspunde
  • Nu e nicio fobie. Sunt reguli de igiena de bun simt, care te feresc de o multime de necazuri!

    riana 25 iulie 2010 3:00 PM Răspunde
    • Riana, ce bine! Dupa raspunsul Ameliei ramasesem cam in ceata.

      Anemari 25 iulie 2010 3:26 PM Răspunde
  • Ce bine ma simt Ane! Mi-a crecut moralul cu 80% ! As putea striga: NU SUNT SINGURA!
    Mie nici prin gand nu-mi vine sa ma schimb. Mi se pare absolut normal sa folosesc prosopul o singura data (pe caldurile astea nu stii ce microbi se mai dezvolta) si normal ca Mihai are prosoapele lui (nici gand sa le amestecam).

    Cat suntem la Ploiesti, fiecare familie (ai mei si noi) are prosoapele ei. Si da, ma duc cu prosopelul la baie. Cand ma gandesc ca oricare dintre barbati vine si se sterge pe picioare pe prosopul meu ma apuca isteriile. Pt. ca lor nu li se pare atat de important sa folosesti prosop de fata, picioare si corp (poate o fi doar marketingul care ne-a marcat si am cumparat zeci de prosoape). Mi-a placut faza cu codurile de culori. O s-o incerc !

    Iti poti inchipui ce adaptare mi-a trebuit intr-o casa in care am crescut doar eu, tot spatiul a fost al meu, toate baile (tot 2 ) si nici urma de incurcaturi cu prosoape si etc. Acum suntem 4-5 adulti si 1 copil. Este nebunie curata, dar reusim (reusesc) !

    Singurul „imprumut ” este pieptanul pe care mereu il uit la Bucuresti.

    In rest, am in geanta toata gama de cosmetice pt ca ” Nu se stie pe unde ajung si imi trebuie !” .

    In ceea ce priveste mancarea, aici am avut noroc cu tata care sufera de acelasi sindrom al „scarbei”, asa ca daca poftesti, iti ofer cu mare placere bucatica din farfuria mea, luata cu furculita mea si nu cu a ta. Prefer sa-mi pun salata in farfuria mea decat sa ma balacesc cu toti in castron.

    Daca ai muscat din mar, nici pomeneala sa-l primesc pentru ca are ” bale ” (asa mi se pare sau asa mi s-a intiparit).

    La serviciu, mi-am dus toata trusa personala : furculita, lingura, cana, dar dupa ce m-am intors (dupa cei 2 ani) si mi-am cerut in mod expres tacamurile la fiecare masa , fetele m-au catalogat ca ciudata.

    So I’m used to it.

    Oana 25 iulie 2010 3:05 PM Răspunde
  • In sfarsit! Cineva gandeste ca mine… sau eu ca tine. Multa vreme am trait cu aceste sensibilitati. Si inca traiesc. Prosopul meu, tacamul meu, farfuria mea, paharul meu…urasc sa imi fie luate, impartite, atinse… Si nu iau obiectele personale ale nimanui. Observ de fiecare data insa ca marea majoritate a oamenilor tin musai sa mi se vare in intimitate! De ce?

    Cu timpul si pentru ca am fost nevoita sa calatoresc foarte mult, nu mi-am mai dus neaparat asternuturile cu mine (desi aveam cel putin un cearsaf in bagaje). Dar prosopul si cosmeticele doar ale mele m-au insotit mereu. Mi se pare corect. E un minim de decenta sa respecti intimitatea ta si a sotului sau copiilor tai.

    Intrebare pentru amatoarele de „share everything”: daca sotul tau, sau copilul tau adolescent face o escapada si iti lasa pe prosop urmarile, vei fi la fel de bucuroasa sa imparti si tratamentul?

    lacrima 25 iulie 2010 3:42 PM Răspunde
    • Lacrima, fetele isi mai impart inca, ca-n studentie, peria de par, paharul…Cand asta se intampla in mod constant in jurul imi puneam problema ca e ceva in neregula cu mine. Ma bucur ca suntem o intreaga comunitate de ciudate. 🙂

      Anemari 25 iulie 2010 4:21 PM Răspunde
  • nu vad nici o fobie in ceea ce ai scris ,totul tine de reguli elementare de igiena si de bun simt.
    am avut colege care ma suspectau neaparat de vreo aventura pentru ca port permanent in poseta gel dezinfectant(se gaseste in flacoane mici),lenjerie intima de schimb,servetele pt igiena intima si ata dentara.
    Am sa-ti povestesc ceva ce nu am putut uita nici acum ,dupa 28 de ani.
    Dupa absolvirea liceului m-am hotarat sa dau admitere la Facultatea de chimie alimentara din Galati,singura de profil pe vremea aceea,eu fiind clujeanca.
    Am fost cazata intr-un camin cu wc si dusuri comune.Dupa un dus facut dupa vreo doua zile in care nu ne spalaseram pentru ca nu fusese apa deloc(daramite calda)am constatat ca mi-a disparut punguta cu periuta ,pasta si paharul de dinti.Am intrebat surprinsa daca nu le-a luat cineva din gresala.Surpriza abia apoi a venit:o fata draguta,absolventa de liceu in secolul XX mi-a oferit periuta ei de dinti, daca tot nu o mai gasesc pe a mea!

    Daniela 25 iulie 2010 3:46 PM Răspunde
    • Daniela, bine ca ai supravietuit. OMG!

      Anemari 25 iulie 2010 4:29 PM Răspunde
  • Se alatura inca o ciudata: eu. Si eu sunt obsedata de curatenie. Folosesc prosoapele foarte putin timp intre spalari. In mod categoric la fiecare sfarsit de saptamana toate prosoapele, cearceafurile, halatele de baie se duc la spalat (si la prespalat, iar cele albe la 90 grade). Nici nu mi-a trecut vreodata prin cap sa impart periuta de dinti cu altcineva si inca ma mai rog de prietenul meu sa nu mai bea din sticla ca sa nu raman insetata. Nu impart cu el nici macar prosopul pentru maini.
    Si eu ma car cu trusa de cosmetice peste tot. Si eu sunt ciudata pentru ca atunci cand merg in excursii si raman peste noapte imi iau si cearceafuri de acasa.
    Iar in ceea ce priveste mancarea sunt foarte stricta. De asemenea si cu spalatul vaselor. Folosesc temperaturi cat mai ridicate pentru a omori toti microbii si bacteriile, iar cand gatesc ma spal pe maini de fiecare data cand ating chiar si ingrediente diferite.
    Iar de cand am inceput sa lucrez intr-un restaurant, am renuntat si la mancatul in oras.

    Nu regret nimic si nici nu as vrea sa ma schimb. Prefer sa imi efectuez ciudateniile decat sa fiu stresata si sa imi las imaginatia sa creeze scenarii scarboase.

    ioana_m 25 iulie 2010 4:44 PM Răspunde
    • Ioana_m, bine ai venit printre ciudate. 🙂

      Anemari 25 iulie 2010 7:37 PM Răspunde
  • Nu e absolut nimic gresit sa ai reguli de igiena si daca altii nu le au,e problema lor, nu a ta…Din pacate unor persoane li se pare ca e firesc felul in care traiesc ele in mediul lor si nu ai ce face…Sa ai prosop doar al tau,periuta de dinti,piaptan si alte lucruri pt igiena personala pe care sa nu le imparti cu altcineva e ceva elementar si de bun simt.Sa ai la servici cana ta,tacamuri proprii si lucruri personale neimpartite iarasi e ceva firesc.Acum sa ma deranjeze ca sotul ia cu furculita din farfuria mea sau eusa beau din acelasi pahar cu el,mi se pare ,fara suparare o exagerare.In fond e cel cu care imparti casa,viata si patul,in intimitate si nu o persoana oarecare.Prosopul pt maini il pot imparti cu sotul,cel de corp,cap,fata bineinteles ca nu,fiecare le are pe are sale.Ma intreb daca te deranjeaza sa folosesti atat in comun sau ca el bea dupa tine din sticla cu apa,de ce te mai saruti cu el,Ioana?Nu te supara insa te asigur ca prin acest gest,esti mult mai expusa microbiilor…Fireste ca fiecare are ideile sale si traseaza anumit e reguli de protejare ale intimitatii si sincer nici mie nu-mi plac oamenii care nici nu te cunosc insa iti cer imediat sticla de suc si beau dupa tine sau rujul …E ciudat insa ca eu prin prisma meseriei am fost si sunt intr-un mediu in care cu greu te poti feri de boli,bacterii,microbi etc…dar niciodata nu am avut cea mai mica teama de a ma contamina…Ma spal,port manusi cand e nevoie,ma spal inca o data la sfarsitul consultatilor ,chestiile normale de igiena si in toti anii in care am stat prin spital,nu am,,adunat,, nimic,nici o infectie nosocomiala,nimic…Cand eram studenta in primii ani de facultate,era obligatoriu si stagiu practic de disectie si osteologie,unde invatam toate insertiile muschilor pe oase umane folosind oase umane.Mama mea saraca,era terorizata de asta si i-a trecut cu greu fobia chiar daca o asiguram ca foloseam manusi sterile si ne dezinfectam dupa…Atunci am inteles ca ,nu oricine poate lucra in orice mediu si ca cu cat te temi,mai mult de anumite lucruri(boli,contamanari etc)…parca cu atat esti mai predispus sa fii cel vizat…Insa e doar parerea mea…Pana la urma,civilizat e, sa fim cu bun simt si sa respectam intimitatea fiecaruia cu regulile sale,indiferent de fobiile pe care le are sau nu…

    silvia_flore1980 25 iulie 2010 5:25 PM Răspunde
    • Silvia_flore1980, cred ca ai vorbit cu tata. Doar el rade de mine:”nu bei apa din acelasi pahar cu el dar te pupi cu el?”. Draga mea, o sa-ti raspund ca si lui: e altceva. 🙂

      Nu stiu daca de microbi ma tem asa de tare. Cred ca ma deranjeaza si estetic.

      Anemari 25 iulie 2010 7:16 PM Răspunde
  • Ane, si eu sunt uimita si-mi vine sa-i iau la palme pe cei care , stand la aceeasi masa nu mai tin seama din ce pahar beau; sau pe cei care, dupa ce au baut dintr-o sticla ti-o intind cu cea mai mare generozitate si nu inteleg de ce ii refuzi. Nu demult, una dintre cumnatele mele s-a suparat cand i-am spus ca nu beau din aceeasi sticla cu ea(eram la gratar); i-a mai trecut cand i-am explicat ca nu beau nici dupa sotul si copiii mei. Refuz sa mananc chiar si la cele mai apropiate rude pe motiv ca” am mancat acasa”. Intr-un timp colegii de serviciu radeau de mine spunand ca le dau cafeaua cu detergent in doua. Scrobesc lenjeriile permanent -asta este boala cea mai grea, pe care o mostenesc de la mama, iar fiica mea nu pleaca nicaieri fara prosop si fata de perna proprie; nu mai vorbesc de pasta si periuta de dinti. Nu suntem considerati ciudati dar ni se spune tot timpul ca santem pretentiosi sau sensibili. Am norocul ca sotul meu are acelasi „defect” : se spala pe maini cate un sfert de ora, ma intreaba mereu daca acesta este prosopul cu care trebuie sa se stearga, etc . Desi au trait la tara,
    copiii mei n-au atins o pisica, un cal sau un caine – socrul meu imi reproseaza tot timpul asta – iar de vreo trei ani avem un catel (Mick) si intrebarea cea mai frecventa care se pune in casa este : „te-ai spalat pe maini?”. Respectand multe din aceste reguli nu m-am simtit deloc ciudata dar i-am considerat pe cei din preajma mea niste ignoranti. Mai rade cate o vecina de mine cand ma vede cu manusile de cauciuc prin gradina dar s-au obisnuit acum si cu asta. Vanzatoarele ma urasc atunci cand le spun sa-si puna manusa sau cand le atentionez sa nu desfaca pungile de unica folosinta sufland in ele . Dar daca m-as intalni cu tine, tot ti-as cere sa-mi imprumuti un pic pudra ta …

    camellia 25 iulie 2010 5:54 PM Răspunde
    • Camellia, am inteles: vrei pudra mea. 🙂

      Anemari 25 iulie 2010 7:10 PM Răspunde
  • Nu cred ca esti nebuna, dar ma intreb daca aceste temeri nu te impiedica sa te bucuri de anumite lucruri in viata. Oricum, e bine de stiut, de-acum cine te vede cu un ruj scump sau cu o cutie de pudra de lux, ti le si cere cu imprumut! Mai bine treci pe Ruby Rose :P.
    Retin din ultima ta postare ca ai crescut in Bucuresti si am observat ca astfel de temeri sunt mult mai comune printre cei crescuti la oras. Eu am copilarit la tara si nu prea ma tem. Imi cer scuze daca marturisirea asta va scarbi pe cineva, dar, cand aveam vreo 6 ani, lingeam sarea oilor, sa vad si eu ce gasesc ele asa interesant la drobul acela cenusiu :)). De fructe nespalate si pupat pisicile pe bot nu mai zic.
    Chestia cu prosoapele mi se pare foarte urata, e un lucru de politete elementara sa oferi musafirilor prosoape si asternuturi curate. Nu ma deranjeaza daca sunt uzate sau decolorate, dar sa fie curate. Am vazut curatenie exemplara in case cu obiecte modeste si uzate si am vazut jeg in apartamente de lux, depinde de cine le locuieste.
    La mine teama de microbi tine mult de ceea ce simt pentru o persoana. Daca tin la cineva, n-am nicio problema in a imparti peria de par sau rujul, sau in a bea din acelasi pahar, de exemplu. Cu mancatul la comun n-am avut niciodata probleme, decat daca era in grup o persoana cu obiceiuri dezgustatoare sau vizibil murdara. Prosoapele nu le impart cu prietenul meu, ca regula, dar, daca se intampla uneori din greseala sau din graba, nu e nicio tragedie.
    Ce nu suport intr-o casa: baia si bucataria murdara, gunoiul care da pe-afara de plin, mancare expirata in frigider. Cam o data pe luna, sterg cu spirt toate clantele, manerele, intrerupatoarele, telecomenzile si tastaturile.
    @ Lacrima – daca o femeie nu foloseste acelasi prosop cu sotul dintr-o teama generala de microbi, e una. Daca nu il foloseste de teama unei posibile BV… atunci casnicia aia are alte probleme, iar tratamentul cel mai bun pentru ele e tribunalul.

    catintherain 25 iulie 2010 11:34 PM Răspunde
    • Catintherain, da, toate temerile astea transforma iesirea la iarba verde intr-un stres. Din pacate, nu ma pot controla.

      La asta mai adaug si teama mea de atingerea oricarui animal sau oricarei pasari. E o teama pe care nu o pot controla si daca un pui de gaina ma atinge urlu ca descreierata. Cand se termina, ma rusinez de reactia mea, dar nu ma pot controla.

      Cred ca absenta unei copilarii la tara m-a transformat in „monstrul” care sunt astazi. Nu pot sa vizitez prieteni posesori de necuvantatoare, logistica vizitei mele fiind prea stresanta si pentru si ei si ptr mine. De multe ori ma eschivez eu ca sa nu dau nastere la explicatii inutile si sa nu-i fac pe ei sa se simta prost ca le vine nebuna in vizita si ei inchid patrupedul in dormitor. 🙂

      In rest, nu impart prosopul cu sotul meu din pudoare. Este pudoarea femeii care nu se epileaza in fata sotului, care isi aplica masti de fata noaptea cand toata casa doarme…In vremuri mai bune ar fi fost posibil sa avem bai separate si pentru mine asta este idealul.

      Nu am niciun fel de retineri cu Emi. El mananca cel mai bine si cu pofta din farfuriile noastre, isi satura setea cand bea apa din paharele noastre. De el nu ma feresc. Pe el, mai degraba, il octoresc de noi, de microbi. Nu-l las sa-si ridice biscuitele de pe podea chiar daca e curat la noi in casa. L-am invatat ca de pe jos mananca doar Grivei. Stiu ca nu-l „imunizez” dar nu pot sa ma port cu el altfel decat ma port cu mine. Nu-l pot creste in afara mea.

      Da, sorb sampanie din acelasi pahar in momente romantice, atunci nu ma tem de nimic, sunt concentrata pe moment. Altfel, la masa, cand el are poate o frimitura de paine ramasa in coltul gurii, nu vreau sa-mi bea din pahar si nici nu ma simt imbiata sa sorb din al lui.

      Da, e o solutie buna pentru a dona cosmetice! Cand eram mica asa imi mancau fratii mei desertul. Muscau din el si eu il cedam pentru ca nu puteam sa mai mananc. Dar sa stii ca e ceva care impart: oja. Te las sa te dai cu oja mea. 🙂

      Anemari 26 iulie 2010 6:48 AM Răspunde
  • Povestita in maniera aceasta „extrema categorica” da, poti parea ciudata….spunea cineva ca nu bei dupa iubitul tau, dar te saruti cu el? si oricata logica ar avea pt altcineva asta pentru mine n-are. Recunosc ca nu mereu unde m-am dus m s-a pus lenjerie proaspata sau prosoape la indemana, dar nde aici pana la a-mi aduce lenjeria dupa mine n-am ajuns. La randul meu niciodata n-am culcat pe cineva in lenjerie folosita deja, chiar si o noapte. Prosoape? Ese posibil sa fi pus un set la dispozitie…si nu 2//….daca erau 2.
    Acum….de fata mi se pare absurd sa am doua….dar de corp..da avem doua…si cred ca un copil nu trebuie sa iparta aceste obiecte cu noi adultii.
    Constat in schimb ca eu ma feresc instictiv dece nu imi place> felul in care le-ai enumerat imi arata ca pe tine te apasa aceste fobii

    Talida 26 iulie 2010 12:10 PM Răspunde
    • Talida, nu mi-am propus sa scriu in nicio maniera specifica, extrema sau nu. Nici nu pretind ca sunt in toate mintile.
      O replica din”Desperate wives” spune „I am not crazy, I just have issues”. 🙂

      Anemari 26 iulie 2010 3:38 PM Răspunde
    • Chestia cu lenjeria mai are un aspect. Am mers de Craciun la casa de la munte a nasilor. Mi se pare de bun simt sa ma duc cu lenjeria de acasa, sa nu-i pun pe oameni sa spele lenjerii dupa mine. Daca tot imi ofera cazarea, sa ma simt si sa imi fac sederea cat mai putin inoportuna posibil.

      M-a invitat Mara la mare, in apartamentul fratelui ei din Navodari. Mi se pare de bun simt sa ma duc cu lenjeria de acasa si sa nu abuzez de ospitalitate.

      Deci nu e vorba doar despre obsesia curateniei ci si bun simt.

      Anemari 26 iulie 2010 4:17 PM Răspunde
  • Anemari, daca tu esti nebuna, inseamna ca si eu sunt! 🙂 M-am recunoscut pe mine in textul tau.

    Corinas 26 iulie 2010 2:06 PM Răspunde
    • Corinas, sa ingrosam randurile!!!! 🙂

      Anemari 26 iulie 2010 4:32 PM Răspunde
  • PUTEM SA FACEM UN CLUB!
    si eu fac exact aceleasi lucruri… asa faceam si de copil la mama fiindca asa faceau mama si bunica. da, da, bunica cea venita de la tara avea prosop special pentru sters pe fata si miini si altul pentru corp. Fiind o familie cu 5 membri si avind doar doar 3 camere si 1 (una) baie fiecare isi aducea cu el prosoape pentru baie. si fiecare, dar absolut fiecare, isi spala cada dupa ce facea dus. cada necuratata dupa ce faceai baie se lasa la noi, copiii, cu pedepse care mai de care mai grele de genul: „nu iesi afara la joaca 10 zile”.

    am groaza clantelor de la usi. mi-e groaza sa le ating cind nu sint la mine acasa. la mine le spal saptaminal cu apa si clor.

    am prieteni care, din dragoste (cica) maninca amindoi, el si ea, din aceeasi farfurie. va spun ca numai gindul al ei mi-a produs oarece miscari de la stomac spre esofag…
    well, sint oameni si oameni…

    ma bucur ca ai deschis subiectul Anne, so acum stim ca nu sintem singure si nici nebune.

    iana 26 iulie 2010 2:11 PM Răspunde
    • Iana, imi aduc aminte despre tine si clor! 🙂 Eu dezinfectam cu spirt pana ne-ai explicat tu ca e mai eficace clorul.

      Eu nu am nimic impotriva mancatului din aceeasi farfurie, putem sa impartim snacks sau aperitive, dar fiecare cu furculita lui. 🙂

      Si la noi acasa erau pedepse aspre pentru nespalat cada dupa ce ai terminat. Deh, generatia. 🙂

      Anemari 26 iulie 2010 4:14 PM Răspunde
  • si mai am ceva: daca vad vasele stiva in chiuveta la bucatarie nu maninc in casa aceea! never ever!
    imaginea vaselor nespalate imi lasa impresia ca ele nu sint spalata niciodata.

    iana 26 iulie 2010 2:41 PM Răspunde
    • Iana, vase stiva, aragaz murdar, grasime intarita pe marginea farfuriei, gandaci…

      Anemari 26 iulie 2010 3:48 PM Răspunde
  • Of…..Dificila tema!
    Stii ca nu-i bine sa ai prea multe fobii….
    E ok sa tii la anumite reguli de igiena;prosopul, periuta,pieptanul, cosmeticele, etc…dar de aici si pana la a-ti cara cu tine propria lenjerie…
    Sper sa nu te super pe ce iti spun:dar daca ai veni la mine in vizita cu lenjeria ta de pat te-as scoate afara pe usa! E o mare jignire! Asta inseama ca din start consideri ca gazda ta este „infecta”!!
    La mine in familie ospitalitatea a fost intodeauna pe primul plan, intotdeauna musafirii primeau lenjeria cea mai buna si mancarea era servita in setul „de musafiri”.Si asta nu din mandrie sau infantuare ci pentru a arata persoanei respective respectul tau de gazda!
    Chestia cu microbii si cu mai stiu eu ce goange sunt de-a dreptul obsesii….faceti lucruri de care nici nu stiti prin care mancati, respirati , eliminati o gramada de microbi, asa cum se intampla de cand e lumea si pamantul si inca nu s-a intamplat nimic….cel mai bun exemplu e naveta zilnica cu mijloacele de transport in comun..
    Pe mine personal mai tare ma dezgusta sa pun mana pe bara aia infecta din troleu decat sa consult mai stiu eu ce homeless ajuns ca vai de capul lui la spital.
    Recunosc, si eu detest mizeria, dezordinea, haosul poate pentru ca 6 ani de camin si unul de chirie la comun mi-ai fost suficienti! Insa de aici si pana a transforma casa in muzeu….e cale lunga!

    irina 26 iulie 2010 5:57 PM Răspunde
    • Irina, in vizita la tine nu merg cu asternutul de acasa. Oricum, vizitele ce necesita asternut sunt extrem de rare.
      Ma dai afara? Ok! Ti-am spus ca am „issues”. 🙂

      Am explicat ca la casa de la munte a nasilor, in apartamentul de la munte al unei familii amice, ce ne lasa sa mergem cateodata in vacanta, case ce nu sunt frecvent locuite si ale caror proprietari merg acolo tot in vizita, car asternuturi pentru ca nu vreau sa-i pun pe oameni sa faca curatenie dupa mine.

      La socrela in vizita merg cu asternuturi ptr niciodata in 7 ani nu ne-a dat unul curat cand am mers in vizita. Nu stiu daca s-a jignit pentru ca nu si-a schimbat obiceiurile.

      Anemari 26 iulie 2010 6:04 PM Răspunde
  • Anemari, te inteleg perfect! Eu nu ma numesc mizerofoba, dar imi e pur si simplu sila de toate lucrurile pe care le-ai povestit…nu suport sa impart prosop, cana sau cosmetice cu nimeni. Nu suport sa guste cineva din farfuria mea, cum constat ca se practica uneori… Desi m-am nascut si am crescut la tara, unde e mai greu sa aplici toate astea, totusi, am baut de mica din cana mea si am avut prosop separat.
    Inteleg atat de bine tot ce ai spus!

    je 26 iulie 2010 6:44 PM Răspunde
    • Je, eu sunt prima care „arunca piatra” in mine. Stiu ca la un moment dat exagerez insa imi este din ce in ce mai greu sa ma strunesc.

      Anemari 27 iulie 2010 6:25 AM Răspunde
  • Mda…chestia cu mersul la munte sau la orice alt stabiliment in care circula mai mult vant decat oameni e de inteles….
    Chestia cu” datul afara” e justificata prin faptul ca intotdeauna mi-a placut sa fiu o gazda „de moda veche” asa cum e bunica care inca foloseste lenjerii dantelate si apretate si isi serveste musafirii cu dulceata si apa rece!!Asa ca numai de gura ei mi-ar fii groaza,sa-i spun ca cineva e nemultumit de ospitalitatea mea!
    Treaba cu igiena trebuie vazuta prin ochii ficaruia si prin vorba aia: cei 7 ani de-acasa….
    Recunosc nici eu nu imprumut obiecte de uz personal sau haine.In schimb nu am probleme cu mancarea, ca in 6 ani de camin am facut suficient „schimb de streptococi” cu colegele/colegii(titulatura oficiala) de camera 😀
    Si eu am destule „issues”, insa sunt legate in special de baie-tot din camin mi se trage:folosesc o sticla de Domestos la 2 saptamani, cu toate ca stau singura….e chiar ca in reclama aia cu germenii!!

    irina 26 iulie 2010 7:50 PM Răspunde
    • Irina, eu sunt prima care fac haz de necaz, adica de mine.
      Am inteles punctul de vedere al gazdei. 🙂

      Anemari 26 iulie 2010 7:58 PM Răspunde
  • irina,
    foarte adevarat cu transportul in comun… de asta uitasem. dar… imedeiat ce intru pe usa, ma opresc la baia de serviciu, ma spal pe miini si apoi inaintez in casa.
    am la birou un dezinfectant cu care ma dau pe miini. si cind vin de la toaleta tin servetelul cu care m-am sters pe miini si ma folosesc de el ca sa inchid si sa deschid usi pina ce ajung la biroul meu. 🙂
    si nu sint care pe aici care face asta ca nu cred ca asta e un „issue” prea serios. 🙂

    iana 26 iulie 2010 7:57 PM Răspunde
  • nu sint singura care face asta… asa voia sa sune fraza mea. in limba romana. 🙂

    iana 26 iulie 2010 7:58 PM Răspunde
  • Off Ane, dar ce subiect! Ce polemici s-au iscat aici de la postul meu anterior .. E o problema spinoasa. Fii atenta: azi la job: eu flamanda , cineva pofteste la farfuria mea si isi intinde tacticos painea infipta in furculita si intinge in sosul din farfuria mea. Nu pot sa spun ce imi venea, dar pt ca eram lihnita, masa era plina, nu m-am ridicat de la masa, nu am comentat. Am ocolit tacticos acea parte de farfurie, am mai luat 2-3 dumicati, m-am ridicat si am plecat.

    Suntem noi defecte or what ?!!!

    @caratul lenjeriei: cat am fost copil nu am inteles de ce mama cara cu ea toata casa (lenjerie de pat, proasoape de toate genurile, tacamuri, sapunuri, spirt si cate si mai cate) . Dupa 20 de ani mi-am raspuns singura. Si sa mai zica cineva ca „ciudateniile” nu se mostenesc?!!!

    @ animale: pana la 7 ani am fost crescuta de mamaia, la curte, cu catel, cu purcel , cu pisica, cu pui , fara baie , cu spalat in lighean , cu WC in curte. Mamaia nu mi-a interzis niciodata sa pun mana pe animale, dar cand venea mama era nebunie maxima. Am crescut cu ideea ca e rau sa pui mana, ca iei boli, ca si asa sunt alergica ..etc. prima data cand am fost si eu la socrii, la curte, unde vezi tu oamenii nu aveau fobii cu animalele, copiii au fost lasati liberi sa se joace, am luat animalele la verificat, mai ca era putin si dormeam cu pisica. Nu am patit nimic in afara de purici, dar instinctiv acum mi s-a dezvoltat from nowhere acelasi lucru cu Mihai. Animalele sunt animale si trebuie sa stea in mediul lor, nu in casa, nu in pat, nu in bucatarie cu mine, in nici un caz in cada mea si mai rau bot in bot cu mine. Am I wrong !?!

    @ bautul dupa altcineva: cam pana pe la 18 de ani, nu ma interesa in mod deosebit sa nu beau din aceeasi sticla cu cineva. Am fost in numeroase tabere unde se purta faza cu sticla purtata de la unul la altul. Stergeam cu dosul palmei gura sticlei si da-i pe gat. Intr-o excursie, un baiat din grup s-a ales cu „boala sarutului”, o chestiune care se ia prin sarut sau prin baut dupa cineva. Culmea ca bause dupa mine. Am renuntat la impartitul sticlei , dar am ramas la impartitul paharului, asa ca la serviciu nu am mai tinut regula. Facand analize pt sarcina am descoperit un CMV foarte marit – un microb care se ia prin impartitul canei. Asa ca nu mai dau nimic. I am not wrong !

    @spalatul cazii: exista „oameni ” care nu spala cada ? OMG !!!!

    @ gel dezinfectant: o fi n-o fi bun, bine ca exista! Cine stie daca omoara chiar 99% din microbi? ! Apropos de utilizarea in exces a sapunului Protex: am facut o forma de alergie (cu bube) pe maini prin distrugerea florei saprofite.

    Ah si inca nu a zis nimeni de stergerea pantofilor pe talpa dupa ce ai fost afara . De cate ori nu te incalti si iti aduci aminte ca ai uitat telefonul sau cheile si te intorci . Sunt mult mai impacata la gandul ca am pantofii curati pe talpa decat sa stiu ca tropai pe covoare cu noroiul dupa mine, Mihai pune mana pe jos, duce la gura si iaca enterocolita !

    Fiecare cu ale lui …

    Oana 26 iulie 2010 9:00 PM Răspunde
    • Oana, ai fost o doamna. Eu ii spuneam ceva.
      Eu americanilor mei le spun mereu, in semi-gluma, ca am crescut in comunism unde „imparteam” totul, asa ca in capitalism am decis ca „sharing sucks!”. Rad ei dar inteleg mesajul.

      Anemari 27 iulie 2010 6:27 AM Răspunde
  • „Sunt nebuna? ”……..NU….dar sigur…E PREA MULT…..
    Si vrei sa-l „incarci” si pe Emi cu o astfel de educatie ?!?!?…… Sunt de acord cu toate punctele tale de verede ACASA….in „deplasare”ori te duci pregatita ori te adaptezi = trebuie sa intelegi ca suntem diferiti si NORMAL pentru fiecare inseamna altceva…..ca sa nu mai vorbim de LIMITE…..

    deniss 26 iulie 2010 9:59 PM Răspunde
    • Deniss, nu vreau sa-l incarc pe Emi cu nimic, doamne fereste. Scrasnesc din dinti cand mangaie pisicile prin cartier, il sterg cu servetele umede si-l dezinfectez dupa, de teama ca urmeaza sa-si bage degetelele in gurita. Il incurajez sa fie prieten cu animalele, il las sa cada si sa se ridice singur…In general, ma straduiesc sa-l ajut sa creasca puternic si sigur pe el.

      Exagerez in comportamentul meu? Desigur. Pai eu despre ce am scris aici?

      Dar ce este normal? La mizerie nu ma adaptez si punct. Incerc sa imi infranez pornirile, fac eforturi mari sa raman politicoasa si sunt prima care rade de maniile mele, incercand sa ma scuz ca sunt asa de ciudata.

      Anemari 27 iulie 2010 6:23 AM Răspunde
  • Anemari, sa stii ca si non-germofobele is doresc bai separate :). Tare mi-ar placea sa nu ma mai impiedic de lucrurile lui prin baie si sa ma lafai cum as vrea eu!
    Cat despre imunitatea lui Emi, asta se construieste si printr-o dieta bogata in fructe si legume proaspete, si prin activitate fizica, nu doar prin expunerea la microbi, eu una nu mi-as face griji din cauza asta. De expus oricum se expune la gradinita.
    La hoteluri nu imi fac grii decat de plosnite, ca am avut (yaaay, Canada!), luate din bagajele cuiva care a stat la mine, si a fost un cosmar, a fost ingrozitor! Nu vreau sa te pricopsesc cu o noua fobie, dar cred ca asta e o teama legitima, pentru ca multe orase din lume se lupta cu aceste ganganii oribile, dupa interzicerea chimicalelor agresive (care sunt interzise si la noi de cativa ani). E bine sa se inspecteze colturile saltelei in orice hotel, si colturile peretilor, sertarele, dulapurile – daca vedeti punctulete negre sau larve, schimbati camera, sau, mai bine, hotelul.

    catintherain 27 iulie 2010 3:14 AM Răspunde
    • Catintherain, what? De-astea nu am vazut. Sper sa nici nu vad.

      Anemari 27 iulie 2010 6:28 AM Răspunde
  • Anemari, am scris si eu candva ceva legat de fobii, atunci trebuia sa te dezlantui si la mine pe blog, ar fi fost savuros.
    O parte din apucaturile tale le am si eu, dar vreau sa fiu sincera, esti si microbofoba (nu e niciun motiv de stanjeneala, e o fobie aristocratica).
    Subscriu la ceea ce a scris Silvia_flore, eu n-as putea sa fiu oripilata ca iubitul meu ciuguleste din farfuria mea, dimpotriva, mi-ar placea, m-as simti chiar intr-un episod de tandrete conjugala. Sincera sa fiu, m-ar enerva mai tare si m-ar indurera sa refuze sa guste, adica sa aiba el fobia pigulitului din farfuria mea.
    In fond, ar fi omul cu care impart si viata, si casa, vorba Silviei, si pe care il sarut si cu care fac dragoste (in toate felurile legale imaginabile), deci daca pot sa schimb cu el germeni pe toate caile, nu vad de ce nu l-as lasa sa fure cateva inghitituri de lasagna sau salata din farfuria mea.
    Anemari, nu judec pe nimeni, Doamne fereste, eu te cunosc si stiu ca esti o fata extraordinara, toti avem fobii, in fond esti ultraprecauta si foarte sensibila, asta e bine pentru tine.
    Nici eu nu imprumut (nimanui si de la nimeni) periuta de dinti, pieptenele sau lama de ras (nu, nu fac parte din categoria enervanta a femeilor care sparlesc lama de barbierit a sotului ca sa-si defriseze iute piciorusul, la dus) si, ca si tine, sunt destul de circumspecta cu mancarea, in casele unde vad ca igiena e sport facultativ.
    E un material grozav, esti simpatica. 🙂

    Simona Catrina 27 iulie 2010 10:52 AM Răspunde
    • Simona, regret ca am pierdut episodul. Radea tot poporul de scranteala mea.:)
      Eu n-am spus ca-s normala, sa se consemneze!!! 🙂

      Anemari 27 iulie 2010 2:55 PM Răspunde
    • Simona, m-am perpelit toata noaptea ” sa spun? sa nu spun?”, dar daca tot mi-am dezvaluit ticnelile, acum marturisesc tot. Am hainele aranjate in dulap pe culori. Inainte sa te iei cu mainile de cap si sa fugi trebui sa iti spun ca exista o explicatie. Dimineata cand trebuie sa fiu eficienta maxim ma imbrac mai repede daca iau panatalonii din sectiunea maron si bluza din sectiunea galben. Si pentru ca am o memorie vizuala buna, cand imi cumpar haine mi le cumpar ca sa le asortez cu ceea ce am deja in sifonier. Inchid ochii si imi vizualizez sifonierul. La fel fac si cu accesoriile.
      Ca sa nu va ganditi ca am cine stie ce dressing, mentionez ca nu am decat 6 culori in sifonier.

      Anemari 28 iulie 2010 4:07 AM Răspunde
  • PS: Anemari, se vede ca n-ai facut studentia la camin, ca mine. 🙂 Ce terapie de soc! 🙂 Si ce eficienta… 🙂

    Simona Catrina 27 iulie 2010 10:55 AM Răspunde
    • Simona, am avut o bursa in Anglia, de un an, pe la 28 de ani, si a fost cosmar. Cu inca o romanca, o daneza si o cehoaica in casa…
      Mi-a luat 6 luni ca sa ma relaxez cat de cat.
      Imi spuneam atunci ca experienta de „comun” vine prea tarziu pentru mine. In anul ala am slabit fara efort. 🙂

      Anemari 27 iulie 2010 2:56 PM Răspunde
  • … acum 5 ani ,dupa botezul copilului meu, am fost in vizita la nasi ,sa-i taie unghiile: asa e traditia. m-a m dus cu forfecuta noua, cumparata pentru el. nasii au ras.
    cand am botezat un copilas , acum 2 ani, la fel , m-am dus cu forfecuta noua, am zis ca eu trebuie sa fiu exemplu ptr finutul meu. iar am avut parte de zambete…
    in ianuarie anul acesta sotul meu a fost diagnosticat cu hepatita C …toti se bucura ca-s „nebuna”…
    fiecare cu fobiile lui! atat timp cat nu deranjez pe nimeni…

    maia 27 iulie 2010 1:03 PM Răspunde
    • Maia, nu am vazut niciodata faza cu taiatul unghiilor la botez.In ce zona?
      Am participat la foarte multe botezuri dar sincer n-am vazut. Ce semnificatie are asta?
      Imi pare rau pentru sotul tau.

      Anemari 27 iulie 2010 3:00 PM Răspunde
  • nu stiu daca e traditia zonei, sau a unor familii ,dar se poarta ca dupa botez, sau pana la botez, nasa sa taie prima data unghiile copilului. (onesti)
    semnificatia? o toana , cred…

    maia 27 iulie 2010 4:13 PM Răspunde
    • Maia, daca se taie unghiutele unui nou nascut, nu inteleg de ce se mira lumea ca vrei sa folosesti o forfecuta noua, nefolosita de nimeni, Bebelusii sunt fragili, nu au inca imunitate, cum se poate sa gandesti ca se poate si altfel?

      Eu recunosc ca sunt dusa, ca exagerez, dar chestia cu bebelusii mi se pare de minim bun simt.

      Anemari 28 iulie 2010 4:02 AM Răspunde
  • Anemari, te inteleg. Eu n-am hainele pe culori (fiindca eu consider ca le gasesc mai greu asa, daca vreau ceva rosu dintr-un teanc de rosii, trebuie sa le desfac pe toate), in schimb am umerasele pe culori! 🙂 Iar sosetele trebuie sa fie neaparat imperecheate, sub forma de cocolos, altfel nu pot sa dorm. Si am vreo suta de perechi. 🙂
    Nu ma starni, ca povestesc pana maine. 🙂

    Simona Catrina 28 iulie 2010 1:33 PM Răspunde
    • Simona, 100 de sosete? Wow!! N-am. 🙂

      Anemari 29 iulie 2010 4:01 AM Răspunde
  • EXACT aceleasi obiceiuri le al si eu… Plus,imi place la nebunie sa cumpar lenjerie intima pentru baietel si sot,de culoare alba pentru a putea fi spalata la temperatura ridicata… Si eu plec de fiecare data cu asternuturi dupa mine…Sunt obiceiuri care imi asigura linistea ca ma pot simti bine acolo unde merg…

    Catalina 29 iulie 2010 5:18 AM Răspunde
  • Mi se pare ca lumea a luat-o razna rau de tot. S-a demonstrat stiintific faptul ca tocmai excesul de igiena a facut ca numarul persoanelor cu alergii grave sa creasca semnificativ. Va oripilez, sunt sigura, spunandu-va ca in Occident (am vazut pe Discovery)unele boli inclusiv alergii se trateaza prin administrarea de oua de viermi care cresc si isi fac treaba in aparatul digestiv al pacientului. Este o chestie extrema, recunosc. Dar intre aceasta extrema si cea a fobiei de microbi este o cale lunga presarata cu tot felul de ciudati. Recunosc, si eu cand fac dus la un hotel imi incalt slapii si niciodata nu merg descult prin camera de hotel. Dar, pe de alta parte, niciodata nu m-am gandit sa-mi sterg clantele cu dezinfectant. Cred ca este vorba despre persoane cu o doaga lipsa in cazul celor cu mizerofobia. De altfel, una este sa fii atent cu spatiile si lucrurile folosite de multi oameni necunoscuti si una este spatiul propriu in care misuni doar tu si ai tai. Cred ca ar trebui sa fim atenti doar la lucrurile esentiale, cu adevarat importante si sa lasam deoparte obsesiile care ne mananca timpul si buna dispozitie. La un moment dat, ajungu sa nu te mai poti bucura de nimic: nici de iarba verde ca e plina de insecte, capuse, serpi, balauri, dragoni, etc, nici de o bere buna (cica se ineaca sobolani in butoaiele lor), nici de o prajitura (daca bucatareasa nu s-a spalat pe maini dupa ce a mers la WC ?!), nici chiar de o opera a unui mare Chef (a pregatit mancarea cu mainile goale, aceleasi maini cu care isi tine …cand face pipi), nici de o locatie splendida (prosoapele astea au fost folosite de sute de turisti naintea mea), si pot continua pana maine. Ce sa mai vorbim de visul oricarei femei de a face dragoste pe plaja, cu valul scaldand trupurile goale (imaginati-va nisipul murdar care intra cine stie unde, apa marii care daca o privesti la microscop e plina de tot felul de lighioane, brrr!) Este absurd, daca ma intrebati pe mine !

    Elena D. 29 iulie 2010 10:38 AM Răspunde
    • Draga Elena, nu este nicio dilema. Am declarat singura ca am lipsa la inventar nu una ci mai multe doage. 🙂

      Anemari 30 iulie 2010 6:02 AM Răspunde
  • 1. Hotel de patru stele pe malul Atlanticului. Scena la care am asistat in direct. O angajata face curat in baie: ia un burete si in ordinea pe care v-o descriu spala: WC-ul pe dinauntru, capacul interior, capacul pe dinafara, chiuveta, paharele si cada.
    2. Documentar prezentat la TV in Canada, despre ceea ce se intampla intr-un hotel de 5 stele din SUA. Camerele de luat vederi inregistrasera cum, din rautate, invidie si in bataie de joc, se spala interiorul unui WC cu periuta de dinti a clientului.

    Alma 29 iulie 2010 3:10 PM Răspunde
  • Alma,
    ma intreb doar de ce n-a spalat si cada si apoi paharele. 🙂
    daca ai sta de vorba cu liceenii say fostii liceeni americani care au lucrat pe la Mc sau pe la Burger King si ti-ar povesti ce faceau cu hamburgerii si cu chiflele… eehheee … viata bate filmul documentar chiar daca acesta din urma e facut de Discovery. 🙂

    iana 29 iulie 2010 7:35 PM Răspunde
    • Iana, ce e cu povestile astea horror! 🙂 OMG! Cred ca am nevoie de astea la fiecare masa, ca sa slabesc. 🙂

      Anemari 30 iulie 2010 6:00 AM Răspunde
  • Sunteti foarte normale stimate doamne!
    Le am si eu pe ale mele… baietii mei folosesc in feicare zi un lat prosop de corp si sa stiti ca nu stam la hotel cinci stele.. o fii vina mea?

    Alma, am o cunostinta care a lucrat la o firma de „cleaninig” la inceputurile ei in Canada. O ajuta pe cea care trebuia sa faca curatenie in case mari frumoase si cu proprietari bogati si ocupati. Mi-a spus ca oricat de greu i-ar fii si oricat de ocupata, ea nu va angaja niciodata pe altcineva sa vina sa faca curatenie… aceaasi carpa/ burete la podele, WC si bucarie… e drept ca pe urma o arunca si nu ducea „microbii” si in alte case… mie mi-a ramas asta bine intiparit in minte si oricat de comod ar fii cu Moly Maid… multumesc nu doresc.

    CristinaC 29 iulie 2010 7:55 PM Răspunde
  • Mie, apropo de garderoba, cand mi-e cald, imi vine sa tai in fasii hainele groase si sa le pun la gunoi. Eh, dar vine ea, iarna de Chicago… Si, in plus, am cam o jumatate din haine in Romania, deci, ieri, cand am vrut sa imi iau blugii pana la genunchi, am rascolit apartamentu’ si n-am gasit nimic, am zis ca numai la Deva pot sa fie 🙂
    deh, suflet impartit, dulap impartit, sa nu las sa imi scape ocazia sa subliniez…

    amalia 29 iulie 2010 9:06 PM Răspunde
    • Off, Amalia, boala s-a acutizat. Ce facem cu tine?

      Anemari 30 iulie 2010 6:00 AM Răspunde
  • IMI CER IERTARE CA RASPUND ASA TARZIU…………… (sunt intre drumuri)………….
    TU ESTI O PERSOANA SPECIALA si stiu ca te vei straduii sa-i sadesti lui EMI ce-i mai bun…
    Faptul ca se afla langa tine (din punctul meu de vedere) e foarte mult, ….asa incat…..copilul SUNT SIGURA ca primeste TOT CE-I MAI BUN…..vroiam dora sa te stiu pe tine mai relaxata……
    ESTI O PERSOANA SPECIALA si energia consumata in trairiri COMUNE nu te incadreaza….Asta am vrut sa spun. Te apreciez, te stimez, ma rog pentru tine, pentru EMI, pentru toata familia voastra, DAR,…… STIU sigur ca Dumnezeu va iubeste………….NIMIC,dar,NIMIC nu-i intamplator…………..
    Cele mai bune ganduri si toata aprecierea mea !

    deniss 29 iulie 2010 10:05 PM Răspunde
  • Anemari,
    real life… eu sint casatorita cu astfel de fost angajat la Burger King. Adolescentii sint teribili.. si daca ii angajezi la bucatarie isi manifesta teribilismul acolo. 🙂

    iana 30 iulie 2010 12:47 PM Răspunde
    • Iana, ai mancat vreodata la Burger King dupa povestile astea? 🙂

      Anemari 30 iulie 2010 1:16 PM Răspunde
  • Ane, pentru ca n-ai schimbat subiectul – am cunoscut acum multi ani o doamna care cumpara covrigi sau colaci, ii spala in jet de apa si ii steriliza apoi la cuptor. O tin minte tot timpul in fata chiuvetei cu sortul ud leoarca pentru ca deschidea robinetul la maxim. Cred ca de la ea am invatat sa dau painea prin flacara aragazului – mai ales pe cea neambalata.

    camellia 30 iulie 2010 7:17 PM Răspunde
    • Camellia, scriu ceva dar nu e gata, de aceea nu am schimbat subiectul. Sunt in concediu la mare si Emi a vazut pentru prima oara in viata lui marea. E fericit, chiuie in barcuta lui in fata valurilor, nu l-a speriat imensitatea apei si eu sunt fascinata de reactiile lui. Intre timp, ca sa-mi dea o lectie, fara sa stie, evident, de discutiile noastre de pe blog, mananca din porumbul meu, imi fura carnea din ciorbita, cu degetelele, vrea apa doar din sticla mea. :))

      Anemari 31 iulie 2010 1:22 PM Răspunde
  • De acord la povestea cu prosopul, eu pentru fata nici macar nu folosesc prosop pentru ca asa am fost sfatuita de medic pentru ten. Fie prosopul se intrebuinteaza o singura data pentru fata, fie nu se intrebuinteaza deloc. Dar de ce sa nu mananci din aceeasi farfurie cu iubitul? Ce s-ar putea intampla daca ciugulim amandoi dintr-un castron cu alune? Sau daca punem pe un platou toata mancarea si din cand in cand luam de acolo dupa ce am terminat din farfurie?

    Irina 30 iulie 2010 8:02 PM Răspunde
    • Irina, mancam alune din acelasi castron. 🙂

      Anemari 31 iulie 2010 1:33 PM Răspunde
  • sunt lucruri pe care trebuie sa le faca toata lumea,dar sincer dak nu dau putina apa din sticla mea cuiva ma crede zgarcita,la fel se intampla si cu mancarea 8-|….asta e!
    inseamna k esti foarte curata 🙂 ,nu ca esti mizerofoba 😉

    laurik 31 iulie 2010 10:45 AM Răspunde
  • Ane, ma bucur foarte mult pentru voi. Este foarte bine ca ai ajuns cu Emi la mare. Concediu placut!!! Vrem pooozeeeeeeeeeeeeeee!

    camellia 31 iulie 2010 2:57 PM Răspunde
    • Camellia, este o vacanta nesperata pe care nu am programat-o dar care s-a conturat firesc in nefirescul ei. Am sa scriu despre asta.

      Anemari 1 august 2010 4:48 AM Răspunde
  • Anemari, eh, mie tocmai oamenii astia cu felurite doage simpatice lipsa la inventar imi plac teribil, dar teribil. Maximizati distractia la mare, va rog frumos!
    Nu stiu ce sa faceti cu mine, dar daca va vine vreo idee sa mi-o comunicati, ca o pun imediat in aplicare 🙂

    amalia 31 iulie 2010 4:10 PM Răspunde
    • Amalia, ai plecat pentru ca ai vrut sa-ti fie mai bine, pentru ca ai vrut sa-ti demonstrezi ca poti. Tie si printesei tale va este mult mai bine acolo decat aici. Eu m-am gandit ca pot sa scriu carti postale zilnice despre cum este Romania de fiecare zi, de luni dimineata cu apele siroind pe tine in tramvaiul aglomerat, despre viata cu ochii in jos ca sa nu cazi intr-o groapa, despre nervi nervi nervi. Ajuta?

      Anemari 1 august 2010 4:47 AM Răspunde
  • Calc dupa fiecare spalare lenjeria intima si prosoapele de bucatarie, folosesc desinfectant de rufe impreuna cu detergentul, iar clantele de la fiecare usa sunt sterse zilnic cu desinfectant. Dintotdeauna am avut proasoape pe culori si ma bucur ca am norocul sa am un sot la fel ca mine!

    Loredana 27 noiembrie 2014 11:56 AM Răspunde
  • Exact asa ca tine sunt si eu!!! mai ales k am facut si facultate de bio!! din nefericire stau cu soacra’mea, o femeie care nu se spala pe maini dupa ce foloseste toaleta (nici dupa ce se kk uneori), se duce direct la bucatarie, face mancare….imi sterge incaltamintea pe talpa si mi’o baga in casa, cand face mancare ofteaza si sufla inspre mancare, mai tuseste, mai stranuta, se mai scobeste in nas…E UN COSMAR

    Ramona 23 ianuarie 2015 11:56 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title