Obosită, cu resurse găbjite prin cotloane neumblate, dar cu conştiinciozitate, m-am apucat să-mi salvez ultimul an de doctorat şi să-mi pun lucrurile în rânduială.
Am dat examenul de sesiune în iunie, iar luni, 5 iulie, am examenul restanţă pentru că în iarnă nu m-am prezentat.
Ştiu, profesorii nu mai primesc sporuri, implicit sporul de grad sau doctorat nu mai are valoare, să faci cercetare sau să fii dascăl e o sinucidere financiară în România lui 2010, şi totuşi parcă n-aş arunca pe apa Sâmbetei trei ani din viaţa mea, trei ani de emoţii, nopţi enervant de scurte, nopţi enervant de lungi…, în sau în afara sesiunii, zile furate familiei, ore tremurate pe la uşi , cărţi scumpe, cărţi rare, cărti de negăsit, interviuri, cercetare cercetare cercetare…
Apele au navălit peste noi, TVA-ul a luat-o razna, pensionarii abia ce-au respirat adânc, scăpaţi ca prin urechile acului cu pensiile neciuntite, urmează valuri de disponibilizări. Dar mie îmi arde de doctorat!
Are Chira socoteală, aşa spunea bunica din partea tatei. Şi eu am o socoteală şi nu mă abat niciodată de la planurile mele.
Aşa că, vie sfârşitul lumii au ba, eu luni am examen.
Anemari, te inteleg tare bine!
Iti doresc sa finalizezi studiile de doctorat cum magna laudae!
(ps: si eu am o vorba – „indiferent orice”, ma tin de drumul meu)
In ce domeniu urmezi scoala doctorala?
Cosmina, multumesc! Stiinte politice.
Bafta multa!
iti tin pumnii. nici nu cred ca e altceva de facut pe vreme de criza economica decit sa iti termini studiile, sa faci altele… sa fii gata pentru cind vremurile vor fi mai bune!
Iana, am realizat ca daca abandonez imi este mai greu decat daca merg inainte. Asa ca…
Ane, pentru prima data vreau sa te contrazic si sa-ti spun ca nu sunt de acord cu titlul articolului tau. Ma bucur enorm ca te-ai mobilizat sa recuperezi pasii pierduti si sunt convinsa ca vei duce la bun sfarsit tot ce ti-ai propus. Desi vorbesti de multe nenorociri (care ne afecteaza pe noi toti in mare masura) ce-ai spune de un titlu care suna pe cat de banal pe-atat de adevarat: ”viata merge mai departe”. Multa bafta la examen!!!
Camellia, m-am uitat ieri la stiri si am vazut batrani cocarjati de munca care nu mai au nimic dupa ce au trecut apele. era o batranica intr-un camion care plangea ca un copil si intreba „unde ne duc?”. Mi s-a facut rusine de „problemele” mele, mi s-a parut marunt sa suferi ptr un examen cand oamenii isi pierd pamantul de sub picioare. De aceea am ales titlul.
Multa bafta! Iti tin pumnii. 🙂
Bafta, Anemari!
Si pe mine ma impresioneaza batranii despre care spuneai…Intelesesem de la inceput de ce ai ales titlul.
Ane, eu am inteles foarte bine semnificatia titlului – dar am vrut sa -ti spun ca, atunci cand exista oameni in suferinta, ceilalti trebuie sa continuie sa mearga mai departe. Mi s-a parut ca te simteai oarecum vinovata, avand in vedere si postarile anterioare. Acum, sa recunosc, expresia cu pricina n-am inventat-o eu , ci am auzit-o de curand la o colega mai tare de fire, atunci cand in colectivul nostru o colega a primit un diagnostic grav (am mai spus asta). Imi place sa invat de la cei mai puternici decat mine fiindca eu sunt ”mama pesimismului” iar problemele de care vorbeai ma impresioneaza pana la lacrimi.
Camellia, credeam ca am totul sub control dar vineri dimineata secretara mi-a spus ca nu ma pot prezenta la examen pentru ca nu am depus in termen cererea de examinare. Mi-a cazut tavanul in cap si realmente am crezut ca viata mea s-a terminat.
Dupa socul primului moment m-am adunat si m-am adresat factorilor de decizie. Chestiunea administrativa s-a rezolvat dupa 30 de min de cosmar. Apoi m-am rusinat de sentimentele mele si am scris acest post.
Tin si eu pumnii stransi pentru tine,Anemari.Multa bafta maine si sa se implineasca totul asa cum iti doresti.
Silvia_floresi1980, multumesc! S-a terminat cu foarte bine. Ma simt epuizata dar ma bucur.
Bafta , bafta Ane!
Haide Ane!
Puternica esti, puternica vei fi si maine!
Poate sa fie si sfarsitul lumii ca tu oricum o sa ridici mana si o sa strigi „Stop! Eu trebuie sa-mi urmez drumul!Eu am examene de dat! Asa ca programeaza-te pt alta zi la mine! ”
Normal ca fiecare are un drum si ar vrea sa nu se prea abata de la el. Si de la inceputul anului am realizat mai mult ca niciodata ca sanatatea este cea mai importanta si atunci cand beneficiem de privilegiul de a fi in deplinatatea fortelor e momentul cel mai potrivit sa ne continuam drumul. Mai cu un sentiment ranit, mai cu bani pierduti, mai cu greutati de criza, dar ne uitam inainte…..
Cum sa-ti treaca prin cap sa abandonezi !!?? It’s not you Girl!
Si mai presus de toate mai e si vorba asta” mult a fost, putin a ramas ” ! Adicalea chiar asa, sa te ineci tu chiar la mal !
Tinem pumnii toata ziua !
Bye!
Oana, a fost!
Sunt clipe in viata cand trebuie sa iei decizii majore. Atunci alegi ceva in detrimentul altui lucru. In iarna am ales sa ma concetrez pe Emi si sa nu-l privez de mine studiind noptile. Ce-i drept, el noaptea nu dormea si striga din ora in ora.
Apoi m-am gandit ca nu le poti avea pe toate si ca ar trebui sa renunt sau sa-mi inghet anul.
Din fericire cu Emi am ajuns la un soi de rutina care mi-a redat noptile ptr studiu.
Bafta Anemari ! Totul va fii bine, asa cum trebuie sa fie:)
Anemarie sunt convinsa ca examenul eafost o discutie placuta la un nivel inalt asa cum esti tu intotdeauna. Si pentru ca banuiesc ca la aceasta ora examenul s-a terminat indraznesc sa iti spun: Felicitari!
CristinaC, s-a terminat. Sunt integralista. Am terminat scoala doctorala. Uraa!
Sa spun ca am doar 10 pe linie in toti cei 3 ani? 🙂
Ane, nu ti-am spus noi ca poti? Felicitari ! Mai ai de sustinut teza de doctorat? Cand va fi asta? Cand putem sa-ti spunem simplu, DOAMNA DOCTOR?
Camellia, pana la titlul de doctor mai am:
1. de terminat teza, si inca mai am un capitol de scris (neatins), vreo 20 de interviuri de realizat pentru studiul de caz
2. de sustinut teza in catedra
3. de identificat 2 referenti independenti
4. de sustinut teza oficial
In total cam un an. 🙂
FELICITARI!!!
Iana, sunt asa de obosita incat nu sunt in stare sa ma bucur cum trebuie, desi mi-am dorit mult sa ajung pana aici.
Felicitari,Anemari!!!Si sa ai in continuare succes si multe reusite,ca pana acum:)
Silvia_flore1980, multumesc frumos!
Imi doresc sa fim sanatosi si optimisti.
Anemari,
dar o vacantza nu este in plan? macar 10 zile…
Iana, criza a ucis vacanta. 🙁
Razvan si-a gasit un job, de la 1 iunie, mizerabil platit dar job, asa ca nu se poate pune problema de vacanta de familie.
Insa in august o sa-mi iau 2 saptamani sa stau cu Emi acasa.
Anemari, felicitari!
Trebuie sa faci tot ce simti ca poti, e singura cale.
Of! Abia in astfel de momente ma incearca regretul ca nu sunt suficient de bogata incat sa-mi pot permite gestul firesc si spontan ce ma incearca citindu-ti framantarile: O vacanta binemeritata tie si celor dragi sufletului tau!
Mirona, gesturi firesti se intampla. Mara tocmai ne-a invitat astazi la ea la Navodari. Are un apartament acolo si are si ea un baietel adoptat de aproape 2 ani.
Vezi, se intampla minuni. 🙂