Stimate Domnule Prim Ministru,
În calitate de cătățean român cu drept de vot și plătitor de taxe, vă solicit, pe această cale, un gest de respect și considerație față de cei care, la fel ca și mine, își pun speranțele în noua generație de politicieni (indiferent de culoarea lor politică).
Cred sincer că politicianul român nu le știe pe toate, nu este expert în toate, nu excelează în tot ceea ce și-a propus, nu este cel mai bune părinte, cel mai bun partener de viață, cel mai bun copil, cel mai monden și bine îmbrăcat, academician și politician în același timp.
Cred sincer că tânărul politician este un om cu slăbiciuni, cu emoții, cu greșeli și reușite, așa cum suntem și noi ceilalți oameni ai societății. Cred sincer că noua generație de politicieni nu se teme să spună:
“am greșit, îmi pare rău”,
” nu cunosc răspunsul, verific și revin” sau
„ am să solicit ajutorul specialiștilor pentru că în acest domeniu nu sunt în largul meu”.
Pentru nopțile nedormite trei ani la rând, scriind la teza mea de doctorat, pentru anul calendaristic în care am bătut la picior orașul în zeci de întâlniri cu actori politici și ONG-iști, pentru orele de anticameră, pentru miile de telefoane date și pentru cele 65453 de căsuțe de excel din baza de date construită manual, în demersul meu academic, pentru valurile de lacrimi de neputință și blocaj după ore lungi de lectură, pentru crezul meu, dar și al colegilor mei, că o cercetare temeinică, realizată în România, are valoare, vă solicit să vă prezentați public scuzele. Aștept din partea dumneavoastră renunțarea la titlul de doctor și la calitatea de cadru didactic universitar.
Eu sunt pregătită să-l iert pe Primul Ministru Ponta pentru că nu are stofă de cercetător și să-i accept scuzele. Sunt pregătită să-i acord omului Ponta circumstanțe atentuante pentru situația creată. Sunt pregătită să-i observ traiectoria politică și îi urez , cu sinceritate, să reușească în ceea ce și-a propus.
Vă solicit, cu respect, să nu mă puneți în situația de a nu mai avea speranță și încredere, să nu mă obligați să îmi justific studiile universitare românești, să nu mă transformați într-o minge de ping-pong într-un meci politic pe care eu nu l-am generat și la care eu nu ader.
Nu contează cine a dezgropat eroarea și din ce motive ascunse. Eroarea este acum un fapt de netăgăduit și vă solicit să nu o mușamalizați doar pentru că numai 2% din populație este preocupată de chestiunea plagiatului.
2% din populație reprezintă un număr de cetățeni care așteaptă de la dumneavoastră un gest de o simplitate omenească: recunoașterea greșelii.
Eu sunt gata să merg mai departe. Dar dumneavoastră?
