Titluri : hărtii sau diplome?

De mulţi ani aud în jurul meu comentarii făcute cu maliţiozitate, obidă sau resemnare, despre lipsa valorii studiilor făcute în ţară, despre utilitatea sau irelevanţa şcolilor absolvite, despre cum toată lumea are diplome în ţara asta dar prea puţini au şi competenţe. Eu însămi am căzut în capcana asta, simţindu-mă penibil pentru că mai tremur încă înaintea unui examen deşi opinia generală este că toată lumea promovează.

Nu,  nu sunt naivă. Ştiu că sunt şi diplome obţinute facil, ştiu că sunt şi oameni care-şi angajează secretari care să le redacteze lucrări de semestru, de an sau chiar de absolvire. Dar asta nu trebuie să umbrească valoarea diplomei obţinute prin studiu, pe locuri bugetate (deci competitive), valoarea studiilor care lasă urme adânci în epidermă, care nasc expertiză, care nasc recunoaştere, care nasc cercetări cu valoare de referinţă.

De aceea, cu mândrie spun astăzi, după trei ani de şcoală doctorală pe locuri bugetate, absolvită cu 10, că am obţinut titlul de doctor în ştiinţele politice, cu calificativ foarte bine, recunoscând meritele mele de cercetător cu expertiză în domeniul organizaţiilor neguvernamentale. Nimic şi nimeni nu poate umbri ceea ce mi-a dăruit vineri, 30 septembrie, o comisie de specialitate. Nimic nu mă poate face să mă îndoiesc de valoarea reuşitei mele academice după cuvintele elogioase, spuse din inimă şi nu din hârtii, ale profesorului meu coordonator domnul Prof. Dr. Cristian Preda.

Dar mai presus de asta, memoria mea nu va şterge de pe retină niciodată după amiaza înălţătoare petrecută alături de prieteni dragi care au vrut să-mi fie alături la marea bucurie. Am fost copleşită de căldura cu care am fost înconjurată şi cred că asta este cea mai mare reuşită. De vineri şi pănă astăzi am primit pe facebook zeci de felicitări, mai multe decât am primit vreodată de ziua mea de naştere.

Diplomele au valoarea pe care le-o dăm noi!