„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Feed-back

de

feed backNu trebuie să fi lucrat nicio zi din viaţa ta într-o corporaţie pentru ca să fi auzit măcar odată cuvântul “feedback”. 

De câte ori facem un training, parcurgem un curs, participăm la un eveniment sau doar la o simplă petrecere ni se cere un formal sau informal feedback. Zice-se că oamenii vor să ştie exact cum ne-am simţit, ce am acumulat, cum am perceput noi lucrurile, cum s-a auzit din scaunul nostru prelegerea, cum ne-a afectat (pozitiv sau negativ) organizarea evenimentului… Şi toate acestea în numele îmbunătăţirii viitoarelor evenimente.

Intrat în vocabularul nostru pe filiera anglo-saxonă cuvântul pare să  fi pătruns  în viaţa noastră pentru totdeauna.

Sinceră să fiu mie conceptul îmi place la nebunie. Cineva urmează să te hrănească înapoi pregătindu-te pentru viitoare evenimente. Tot ce a fost greşit sau incomplet astăzi este perfectibil mâine.

Dar câţi dintre noi suntem capabili să dăm un feedback relevant şi cum funcţionează asta? Zâmbim fals în faţa cuiva, apreciem pozitiv eforturile sale şi apoi umplem formularele cu critici semnând anonim ?

Sau ne străduim diplomatic să punctăm slăbiciunile proiectului neuitând să începem cu partea pozitivă?

Cîţi dintre noi sunt capabili să accepte feedback? Câţi ştim că menţiunile politicoase referitoare la performanţă sau lipsa de performanţă nu sunt chestiuni personale ci doar comentarii menite să ne ajute să ne îmbunatăţim acţiunile în viitoare demersuri?

Uneori ni se par simple formalităţi şi se întâmplă chiar să fie aşa, alteori ne simţim obligaţi să scriem politeţuri pentru a fi generoşi cu gazdele evenimentului încurajând astfel mediocritatea. Uneori plângem în pumni eforturile neapreciate înjurând amar pe semnatarii feed-back-ului şi jurând în faţa oglinzii că ăia sigur au ceva personal cu noi, iar alteori plătim cu monede amare scriind până la amănunt tot ce nu a funcţionat perfect sperând că beneficiarul va muri de inimă rea sau cel puţin o să facă ulcer.

Am condus pe cărările patriei un grup de 14 americani timp de o săptămână în întâlniri de la cel mai înalt nivel (Preşedenţie, Parlament…etc) până la vizite turistice la Castelul Peleş din Sinaia. Am lucrat la agendă câteva luni şi până în ultima clipă mi-am făcut cruce cu limba să nu mi se anuleze întâlnirile din motive de greve, lovituri de stat sau alte alea…Doamne ajută!, întâlnirile nu s-au anulat. Dar un participant a dat cu capul de unitatea de aer condiţionat dintr-o sală de întâlniri şi sângele a ţâşnit nervos din capul lui. L-am resuscitat şi în cele din urmă s-a dovedit doar o zgârietură care a produs mai mult sânge decât era necesar. O participantă alunecă la ieşirea dintr-un restaurant şi cade palancă la pământ într-o baltă şi se umple de sânge şi noroi. În final se dovedeşte tot o zgârietură ce a produs mai mult impresie decât efect. Un tren marfar deraiază pe linia rapidului Sinaia-Bucureşti şi rapidul staţionează o oră în gară pentru ca în final să facem 4 ore pe ruta Sinaia-Bucureşti după ce am plătit extra pentru sporul de viteză. Şi exemplele pot continua. Mă pot supăra eu dacă participanţi notează în evaluări lucrurile care nu au funcţionat? Sigur că nu, atâta timp cât vorbim despre lucruri care se pot preveni sau organiza.

Dar dacă acelaşi participant îmi sărută, la graniţa libidoşeniei, botina şi apoi are grijă de mine în evaluare, eu ce reacţie trebuie să am?

Acum câţiva ani predam limba română unor americani. La primul grup mi-am ucis plămânii, stors creierii şi mâncat nopţile străduindu-mă să performez la cel mai înalt nivel. Evaluările mi-au adus niscaiva gastrită şi alte nopţi nedormite. Celui de-al doilea grup le-am spus franc de la început că evaluările pe care ei le semnează în dorul lelii la final îmi afectează mie cariera şi îi ia mama lui gaia dacă scriu ceva nasol despre mine. Apoi mi-am văzut liniştită de treburile mele şi mi-am făcut treaba fără să omor neuronii. Atunci să ţii evaluări pozitive!

Mmm, cine a inventat feed-back-ul? 🙂

Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • la asta ma gandesc si eu?
    cine a inventat FEED-BACK-UL?
    despre feed-back am auzit si eu pe la scoala dar nu prea am retinut cine stie ce…
    oricum…nu stiu daca o sa imi foloseasca la ceva
    sper 😀
    te-am pupacit!

    laurik 23 martie 2010 5:47 PM Răspunde
  • Pentru mine, feed-back-ul a aparut in anul 2 de facultate, la fiziologie cand incepusem sa invat ca orice stimulare a unei celule din corpul asta al nostru se lasa cu un raspuns..bun sau rau…credeti-ma schemele de feed-back invatate atunci bat orisice chestionar…..inca le mai am pe undeva, si unele inca mai au nevoie de un „feed-back” de studiu de la mine , chiar daca de-atunci au trecut 7 ani!
    Atunci am auzit si folosit prima oara acest concept, insa in sens strict fiziologic, asa a fost destul de dificil sa pricep ca de fapt cele 2 cuvinte inglobeaza notiuni si semnificatii mult mai largi…
    Acum stiu, pe propria-mi piele, ce inseama sa ceri sau sa dai un feed-back, fie ca e vorba de chestii pur teoretice, fie de chestii sociale sau umane-nimic nu-mi pica mai bine decat un un multumesc de la un pacient(sincer, evident),la fel cum nimic nu ma enerveaza mai mult decat sa-si verse omul supararile pe mine pentru ca nu sunt medicamente sau nu se fac analize din lipsa de bani….

    irina 23 martie 2010 7:21 PM Răspunde
  • La mine feed-back se numeste evaluare… pentru ca se iau in considerare o multime de factori.
    Si eu stiam ca si irina ca feedback este o conexiune inversă în sistemele cibernetice si sta la baza principiu esențial al autoreglării… prin extrapolare ajungem la sistemele sociale… si uite ca prin tot felul de metode ne evaluaeaza cineva si pe noi.
    La toate cursurile la care am fost a trebuit sa facem o evaluare… care continea foarte multe intrebari la care aveam mai multe variante de raspunsuri si il alegeam pe cel potrivit iar la sfarsit comentariile personale… unde spuneai tot ce nu ai putut spune raspunzand , de bine sau de rau
    Acum cand mai tin si eu anumite seminarii/ workshops trebuie sa dau participantilor de fiecare data aceste evaluari spre completare care apoi sunt duse la cuantificat si la decan.
    Eu primesc la sfarsit de semestru o copie cu rezultate in cifre si toate comnetariile ( fara nume)… la fiecare an se face evaluarea profesionala si printre altele se iau in considerere si rezultatele evaluarii.
    Mie mi se pare un sistem bun de evaluare. e greu sa vad si ca unora nu le-a fost foarte pe plac ceea ce am facut dar e singul mod in care eu pot sa imi imbunatatesc aceste seminarii pentru ca altfel nu as putea sa le imbunatatesc.

    CristinaC 23 martie 2010 10:23 PM Răspunde
    • CristinaC, sunt de acord cu tine. Ce mai apreciez eu la o evaluare este critica care nu este goala ci este urmata de sugestii. Este simplu sa identifici ce nu a functionat dar e mai dificil sa exprimi ce trebuie facut pentru ca lucrurile sa se imbunatateasca.

      anemari 24 martie 2010 1:29 PM Răspunde
  • De ceva vreme ma innebuneste si fiica-mea cu AIESEC-UL si cu trainingurile ei , si eu nici nu stiu daca aceasta organizatie nu cumva este o pierdere de timp pentru ea.Mi-a spus ca la pedagogie a avut o prezentare la care, bineinteles , a cerut la sfarsit si FEED BACK. Dar mie, daca la sfarsitul programului imi spun copiii ca ”azi a fost super la scoala” sau ”cum fac eu sa treaca timpul asa de repede”, ce feed back pot sa spun ca am avut? Cel putin stiu ca ei, copiii ,sunt sinceri si n-au auzit inca de formalitate sau complezenta.

    camellia 23 martie 2010 11:28 PM Răspunde
    • Camellia, AISEC-ul e bun, nu e vreme pierduta, ai incredere in fiica ta. Stii ce invata ea acolo si nu poate invata la scoala/facultate? Invata sa lucreze in grup, sa se raporteze la grupuri de tineri de varsta ei, sa se supuna lidershipului sau sa devina lider, sa asculte dar si sa fie ascultata…Iar astazi toate organizatiile si companiile aprecieaza pozitiv genul asta de experienta trecuta in CV, tine loc de experienta profesionala. 🙂

      anemari 24 martie 2010 1:31 PM Răspunde
  • Feedback-ul il regasim nu numai in mediul profesional. Acolo poate e doar scris, desi nu cred nici asta. Nu cred ca l-a inventat cineva anume. Mai degraba tind sa cred ca el a existat dintotdeauna chiar inaintea enuntatii principiului actiunii si reactiunii din fizica. In fond este o reactie, nu? Feedback-ul poate sa fie si o grimasa, deci iata ca nu trebuie sa fie doar verbal sau formal.
    Eu ma bazez foarte mult pe feedback in tot ceea ce ma priveste. Imi testez limitele mereu, apoi ma uit sa vad ce am lasat in urma. Critici vor exista si ele atat cat vor exista si laude. Nu putem avea parte doar de laude sau doar de critici.
    Feedback-ul este esential si in relatiile personale dintre oameni, mai ales intre iubiti, soti, parinti si copii. Ne invata sa mergem mai departe, sa nu repetam greseli sau sa repetam surprize si orice alte actiuni cu efect pozitiv. Face parte si din negocieri si din tot.
    Ne sperie cuvantul pentru ca este nou. Eu personal nu il suport si incerc pe cat posibil sa nu imi stalcesc limba materna sau sa fac exces de cuvinte englezesti. Totusi ne folosim de feedback fara sa ne dam seama.
    Chiar si aceste comentarii reprezinta un feedback.
    Felicitari si mult succes in continuare! Astept cu drag noi articole.

    ioana_m 24 martie 2010 9:22 AM Răspunde
    • Ioana_m, cred si eu in feed-back atunci cand este obiectiv. Povestea mea arata doar cat de subtire este granita dintre pozitiv si negativ, iar evaluarile depind asa de mult de subiectiv incat noi, cei ce primim feedbackul, trebuie sa nu ne suparam atunci cand opiniile exprimate nu sunt magulitoare, se poate sa nu fie nimic in nergula cu performanta noastra din ziua respectiva dar persoana care a completat formularul sa fi fost prost dispusa. Trebuie masura in toate, si cand evaluam dar si cand suntem evaluati.

      anemari 24 martie 2010 1:26 PM Răspunde
  • Fara nici o legatura cu feedback-ul nu pot sa las sa treaca aceasta frumoasa zi, in care primavara se simte peste tot in jurul nostru, fara sa-ti urez sa-ti traiasca sotul, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de micutul vostru. Sunt convinsa ca sunteti o familie frumoasa si fericita. Sa stii ca eu voi continua sa te citesc.
    Lia

    lia 24 martie 2010 10:50 AM Răspunde
    • Lia, multumim frumos! E o sarbatoare usor trista, dar trecem noi si peste asta.
      Invatam sa ne multumim cu putin. 🙂

      anemari 24 martie 2010 1:32 PM Răspunde
  • Si eu, si eu feedback ! Ti-am descoperit blog-ul nu de mult timp (si nu stiu cum, chiar cand scrisesei declarat nerambursabil, de n-am dormit toata noaptea si asteptam sa se faca zi in Romania sa o sun pe mama/ de ce oare ?).
    Pana am apucat eu sa scriu, a facut-o mama, vorbim des de voi si deja planuim cum o sa ne vedem la vara in formula completa cu copiii !
    In facultate notiunea de feedback era pur teoretica, cursurile erau de obicei monologuri, seminariile un fel de dialoguri intre surzi. Multinationala in care am lucrat folosea practica feedback-ului prin sondaj, dar nu mi-am permis sa scriu ceva de „rau”, chiar daca era anonim. Ajunsa in Ca si supusa unor conditii de lucru mult mai aprige, desi lucram in aceeasi multinationala, singura cale de protest era acel sondaj anual. Cred ca toti colegii au luat in serios raspunsurile, ni s-au prezentat rezultatele si masurile luate. Progresul nu a fost notabil, punctele proaste ies aceleasi in fiecare an, dar eu simt ca mi-am spus pasul.
    La scoala, aici, chiar sesiunea asta am avut o profesoara care din cand in cand ne aduce aminte de intrebarile din chestionarul de la sfarsitul cursului, de genul : Stiti intrebarea din chestionar „A facut profesorul legatura cu alte materii ?”, fiti atenti, acum fac legatura cu alte materii. Ne-a repetat faza asta de cateva ori, am inteles ca nu a prea avut note bune :((
    Dar mi-a placut ideea sa subliniezi in timpul cursului exact ceea ce te va intreba in chestionar, dar aici e important ca si feedback-ul sa fie „orientat” nu sa scrie ei de ce le trece prin cap. Adica nu-i intreba despre gestionarea evenimentelor neprevazute :)) Intreaba-i despre viteza de reactie a responsabilului de grup, cred ca iesi mai bine !
    O noapte buna va doresc, sa stiti ca ma gandesc la voi !

    Diana 27 martie 2010 6:29 AM Răspunde
  • Viata este formata din bucurii marunte si tristeti profunde. E bine sa ne bucuram de fiecare clipa si sa celebram fiecare sarbatoare. Numai bine si astept vesti despre voi!
    A propos de sarbatori, pentru 24 iulie sa nu va facet alt program. Emi este invitat la VV (Valea Voievozilor) la ziua verisorului sau Victor si a bunicii Lia. Este o ocazie ca cei doi verisori sa se cunoasca si sa devina prieteni. Va sarut
    Lia

    Lia Georgescu 28 martie 2010 4:11 PM Răspunde
  • Anemari, feed-back-ul meu este dragul cu care te citesc de la reportajul despre Turcia încoace…

    amalia 7 aprilie 2010 2:16 AM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title