Lucruri simple

Merg cu Emi de mână. El rostogoleşte cuvinte după cuvinte încercând să afle, într-o clipă,  toate rosturile lumii. „De ce sunt frunze galbene vara?”, „de ce schimbă vocea?” , „de ce cad dinţii?”, „de ce visez urât?”, „de ce se mai ceartă părinţii?”, „de ce doar eu sunt  răcit?” …

Mergem la piaţă, mergem în parc, ne ciondănim zilnic pentru spălat ochii şi dinţii, pentru micul dejun sau pentru cină, dar mai ales pentru lecţii. Acestea din urmă durează prea mult, sunt prea grele şi nu le vrea niciodată deşi, urniţi din loc, de cele mai multe ori ne simţim foarte bine lucrând împreună.

Citim: „nu”, „nana”, „nanu” şi” nimic” şi suntem amândoi fericiţi pentru că ne iese. Scriem cifre în ordine crescătoare şi descrescătoare, adunăm şi scădem de ne dor degeţelele şi mamei I se pare că puiul face zilnic progrese.

Nu mâncăm fasole, varză şi ardei, dar ne preocupă silueta şi sănătatea. Cel  mai mare pericol care ne paşte este să „ne lase corpul baltă”.

Ne bălăcim la ştrand, ne dăm  în leagăn, citim poveşti, desenăm şi decupăm, dar mai ales discutăm. Răspund la 15 întrebări într-un minut şi un răspuns aduce după sine o altă  întrebare. Nu-i bai, are balta răspunsuri…

Într-o vară fără concediu, în care fur timp păgubindu-mă doar pe mine, găsesc fericirea în lucruri simple.