Mama mea care m-a născut e slabă şi frumoasă. Are părul albastru pentru că s-a dus la coafor şi s-a făcut frumoasă. Iubirica spune că m-am născut din iubire. Tatăl meu natural s-a iubit cu mama şi i-a pus o sămânţă de iubire în burtică. Nu am înţeles încă cum ajunge sămânţa în burtică.
Acolo în burtică la mama sunt eu. Mi-e dor de ea şi i-am scris o scrisoare. Iubirica o să i-o ducă la poştă. Iubirica spune că nu o cunoaşte şi nu ştie unde să-i trimită scrisoarea. I-am dat eu un cod poştal. Eu ştiu codul de la mama mea. Mi l-a spus când eram în burtică. Într-o zi o să merg să mă întâlnesc cu ea. Acum nu poate, are treabă. Are un copil şi trebuie să aibă grija de el.
Şi tatăl meu e albastru. Le-am pus ghetuţe să fie şi ei încălţaţi.
Eu m-am născut la spital, m-a ajutat un medic. M-am născut în România, asta e ţara mea.
M-am născut din iubire iar Iubirica şi Tătic mă cresc în iubire.
Emi pastreaza amintiri incredibile: ” le-am pus ghetute sa fie si ei incaltati”.
Imi place apelativul Iubirica; este tot creatia lui?
Camellia, soţul meu obişnuia să mă alinte „iubirica”. De când mă strigă Emi aşa, soţul meu a găsit alte formule. Dar Emi mă mai strigă şi „frumuşica”, „iubiţica”, „mami” sau „mamăăăă”. Cât despre ghetuţe, s-ar putea să fie vorba despre sărăcie. Să creadă că l-au dat spre adopţie pentru că erau săraci. Cine ştie?!
Copiii au imaginaţie. Împletesc poveşti din frânturi de realitate şi fir de poveste. Eu am fost săptămâna trecuta să mă fac frumoasă la păr şi Emi, împreună cu tati, m-a luat de la coafor (era seara târziu). Aşa s-a născut, poate, părul albastru al mamei naturale.
Eu şi soţul meu nu suntem slabi şi Emi ne ceartă mereu să slăbim. Poate de aceea mama lui naturală e slabă, aşa ca el. Noi putem interpreta orice şi oricum.
Anemari, de curand am zis ca nu prea stiu ce sa spun cand cineva e suparat. Suparatul a replicat: Nimic…
„Familia mea albastra” nu este textul unui om suparat, dar la fel, nu stiu ce sa spun. Doar ca ma induioseaza si povestea si numele de alint.