Cu ani în urmă, ori de câte ori venea vorba despre deprinderi practice de viață, colega mea, Ana Aelenei, menționa că le-a câștigat în anii de cercetășie. Eram aproape invidioasă pe toate întâmplările ei minunate despre munte, păduri, ocrotirea naturii, tehnici de supraviețuire, prietenie, foc de tabără… Ana a fost nevoită să se mute des în copilărie, pentru că așa era jobul tatălui ei, dar elementul de continuitate al copilăriei ei l-a reprezentat cercetășia. De peste 100 de ani, în toată țara, avem cluburi de cercetășie.
Peste ani, când Emi s-a făcut suficient de mare, mi-am reamintit despre poveștile Anei. Și pentru că nimic nu e întâmplător, am cunoscut-o la un eveniment ONGist pe Bianca Nesiu-Bedreag, pe atunci președinta Organizației Naționale Cercetașii României. Cu ea am vorbit prima oară despre Emi și cercetășie. Bianca m-a încurajat să încerc, mi-a spus cui trebuie să mă adresez și mi-a explicat ce presupune.
Când i-am povestit lui Emi despre cercetășie a fost interesat dar nu entuziasmat. Mai apoi, a auzit un băiețel din vecini povestind despre experiența lui de cercetășie și asta i-a declanșat dorința.
De peste un an și jumătate mă bucur, alături de Emi, de această experiență minunată a cercetășiei. Trăim într-o poveste, Cărțile junglei, în care liderul este Baloo, instructori sunt Chil, Akela, Bagheraa & Kaa. Micii cercetași sunt lupișori și merg în fiecare săptămână in haitic. Când pleacă din oraș, ei pleacă în camp, nu în excurise. Cu fiecare camp, lupișorii devin tot mai independenți, își pregătesc singuri rucsascul, și-l duc singuri, au grija de lucrurile lor, se autogospodăresc.
Lupișorii sunt împărțiți pe patrule, fiecare patrulă are un lider ales/șef de patrulă și un secretar. În grup există stegar, jurnaliști, fotografi. Lupișorii se salută cercetășește, sunt Gata oricând!, își dau un aplauz cercetășesc și cântă imnul lupișorilor.
Cercetașul este prieten cu natura, prieten cu toata lumea, prieten cu Dumnezeu, este sportiv, activ și ajută pe oricine.
Pe tot parcursul anului școlar, sâmbătă de sămbătâ, ne întâlnim la centru cu noii prieteni, copii din toate sectoarele capitalei, un grup care s-a tot mărit în ultima vreme. Vizităm muzee, întâlnim profesioniști din diverse domenii, participam la evenimente cercetășești, ne pregătim pentru camp-uri, povestim & împărtășim. Disciplina nu e impusă doar lupișorului ci și părintelui de lupișor.
Am vorbit cu atâta pasiune despre cercetășie încât astăzi ne sunt colegi Tudor & Petru, Răzvan, Sara, Alin & Miruna, prieteni pe care i-am adus aproape de acest fenomen.
Aseară, în parcul Carol, la Festivalul Luminii, pe aleile invadate de copii & părinți, m-am simțit parte dintr-o lume mai bună în care noi toți suntem prieteni și împărtășim aceeași viziune despre lume și viață. Mulțumesc Cercetașii României!
Multumim Ana Aelenei & Bianca Nesiu-Bedreag!
