„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

7 ani de acasă

de

Cred sincer în cei 7 ani de acasă, în educația solidă dobândită în familie, în repere, în modelele de ” așa da” și „așa nu”.

Cred din toată inima că aceste repere dobândite timpuriu, în familie, nu doar prin cuvinte ci și prin puterea exemplului personal al fraților, mătușilor și părinților noștri, ne ajută mai apoi în viață să nu ne abatem de la drumul drept, de la cinste-corectitudine-bun simț.

În toate momentele mele de cumpănă, de îndoială, de spaimă, de tentații, m-am întors mereu la regulile simple ale copilăriei mele: bunul simț și drumul drept. Indiferent de poziția pe care o ocupi peste ani, de felul în care îți scrii sau rescrii povestea, cei 7 ani de acasă te dau de gol. Ei arată lumii, dincolo de sclipici, cine ești.

Am primit ieri o invitație de la o prietenă (mulțumesc Ioana) pentru a  participa la lansarea colecției Marni la H&M. Nu sunt genul care frecventează astfel de evenimente pentru că viața mea de zi cu zi se derulează într-un cu totul alt sector de activitate. Pentru că prietena mea s-a gândit că mi-ar face bine, am acceptat cu bucurie și curiozitate invitația.

Aș putea descrie pe pagini întregi cum am perceput eu evenimentul. De la femeile scoase din cutie, în rochițe subțiri precum foaia de ceapă, cu tocuri piramidale, bucle perfecte, machiaj de seară, plicul vârât sub braț și buzele tuguiate fremătând de nerăbdare să apară într-o poză, să le întrebe cineva ceva, să le vadă presa sau restul populației, până la femeile corporate, în costume sobre cu cearcănele ascunse discret sub machiajul de zi. Presă, multă presă, mulți prezentatori, redactori, reporteri… Înțeleg că ăsta a fost conceptul evenimentului, cu un target precis. Evident, mai erau și câțiva rătăciți ca mine, nimeriți fericit întâmplător pe acolo.

Deschiderea era programată pentru ora 19 dar coada se formase încă de la 17:00. Să ne înțelegem, nu se dădea nimic pe gratis și nici nu erau reduceri, doar se lansa o colecție. Am pierdut startul, cred că la ora aia savuram o cafea la cafeneaua mea preferată, așa că nu pot să spun ce s-a întâmplat la deschiderea ușilor. Pot doar să spun că la vreo 40 de minute de la deschidere magazinul era în haos total. Toată lumea aduna la repezeală ce-i venea la mână.

Eu m-am lăsat hipnotizată de niște cutii verzi și m-am pierdut în mulțime căutând să identific cărarea spre ele. Pierdută în mulțime și rătăcită de prietenă, mă aud strigată de nimeni alta decât Alice Năstase. Alice, frumoasă și proaspătă ca întotdeauna, stătea cumințică, resemnată și modestă la o coadă chilometrică la casă. În spatele ei, mai cuminte și străduindu-se parcă să devină invizibilă, se afla Paula Herlo. Două femei de carieră, persoane publice, stăteau resemnate la coadă la casă pentru a-și plăti produsele.

La etaj, tot la casă, sfidând zecile de persoane împovărate de cutii și umerașe, pofteau direct în față fel de fel de personaje meteoric televizate, jurnaliste obscure pătrunse de importanța pe care și-o dădeau, înmânând poruncitor produsele și cardurile  (inclusiv pinul) angajatelor magazinului pentru că era sub demnitatea lor să tasteze niște cifre și să-și ridice chitanțele. Așteptau, vorbind plictisite la telefoanele mobile,  pentru ca vânzătoarele să le aducă sacoșele și să le returneze cardurile. Apariția fiecărui personaj bloca activitatea casierelor, restul mulțimii privind scârbită spectacolul scandalos.

Stimate doamne și stimați domni, NU sunteți mai importanți, mai celebri sau mai ocupați decât ceilalți clienți posesori de invitații, la fel ca și voi, ci doar mai puțin educați.

Categorii:
Fără categorie

Comentarii

  • Iubita mea, eu m-am bucurat mult ca ne-am vazut. Reusim atat de rar, incat ocazia asta mondena mi-a adus o bucurie nesperata. Eu n-am stiut si nici n-am bagat de seama ca altii se bagau in fata, oricum, nu mi-ar fi trecut niciodata prin minte sa fac una ca asta. Culmea e ca venisem acolo tot cu treaba, aveam niste poze de facut, dar am profitat de ocazie sa intru in miezul lumii fashioniste. Si mi-am cumparat un fel de pardesiu, ceva foarte dragut, sunt tare bucuroasa. A fost cadoul meu pentru 8 Martie.

    Alice Nastase Buciuta 8 martie 2012 9:02 PM Răspunde
    • Alice, frumos cadou! Modest cadou! Meritai mai mult. Si eu m-am bucurat sa te vad. Gata, nu mai hibernez, hai sa iesim la un ceai.

      Cat despre eveniment, eu am cumparat enorm, dar nimic pentru mine. Mi-am dat seama, cu ocazia asta, cat de vulnerabila sunt la stimulii multimii. Cutiile alea mi-au luat mintile. Iar mai apoi, inca 45 de minute la coada…ma si mir ca nu am renuntat. Am avut timp, in 45 de minute, sa asist la parada dezolanta a pseudo-vedetelor.

      Anemari 9 martie 2012 7:47 AM Răspunde
  • „Lipsa de educaţie poate fi invocată până la 20, hai 25 de ani. După aceea, nici dacă singura locuinţă si mamă ţi-ar fi maidanul, nu mai poţi invoca lipsa de educaţie. Vine o vreme când mintea proprie îţi este un educator suficient”….spune Ileana Vulpescu in Arta Conversatiei.
    Anemari, mi-a fost tare frica ca nu mai postezi aici, imi place tare mult blogul tau si imi doresc sa te „citesc” mai des.

    Simona 9 martie 2012 12:55 PM Răspunde
    • Simona, am fost putin bolnava si „cautatul” pe la medici mi-a luat tot timpul si toata energia. Am revenit cu primavara in ochi. 🙂

      Multumesc pentru ca ma cauti.

      Anemari 9 martie 2012 1:34 PM Răspunde
  • Ane, ma bucur ca ai revenit si ca esti sanatoasa.
    Sincer, nu ma asteptam ca lipsa celor sapte ani de-acasa sa fie atat de evidenta intr-o asemenea locatie. Poate la mine, la tara, asemenea purtare nu m-ar mira, dar intr-un magazin de talia celui mentionat mai sus…
    A compensat probabil intalnirea cu draga Alice.
    Adevarul este ca brandul se bucura de foarte mare apreciere si o haina de acest fel este o adevarata achizitie. Imi place si mie H&M dar ”strugurii sant acri”. Poate prind ceva la second; macar acolo voi fi scutita de intratul ”in fata”…

    camellia 9 martie 2012 7:10 PM Răspunde
  • Draga Anemari,
    iti doresc multa sanatate si putere de munca pentru ca tot ceea ce faci mi se pare minunat. A fost o vreme cand „cautatul” pe la medici devenise si sportul meu preferat…negasind niciun raspuns am inceput sa studiez singura si incet incet am inceput sa deschid ochii.O carte, controversata, care m-a pus pe ganduri este Studiul China scrisa de doctorul Colin Campbell, iar alta carte care pe mine m-a ajutat strict legata de problemele mele (dar o recomand de citit oricarei femei, indiferent daca are aceste probleme sau nu) este „The Natural Diet Solution for PCOS and Infertility” by Dr. Nancy Dunne and Bill Slater.

    Simona 10 martie 2012 6:52 AM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title