„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

De cate ori moare o inima de mama?

de

Emi cu baloaneCand Emi ma tine  strans in brate si-mi spune ”mami, ‘ubesc eu”,  timpul se opreste in loc si inima mamei inceteaza sa mai bata. Si eu as vrea ca totul sa se opreasca asa.

 Cand Emi , ramas cu mine acasa pentru ca tati s-a dus la “vici” pentru ca are “teaba”, ma striga tati, inima mea de mama a plange mahnita ca micutul nu are inca notiunile de mama si tata bine clarificate in minte.

 Cand vede tramvaiul Emi striga “uite…tenu!” si inima lui bate cu repeziciune si a mamei mai sta odata.

 Cand a recunoscut prima culoare, albastru, si n-a mai uitat-o, inima mamei iar a stat.

 Cand am dat petrecere in cinstea lui si am  umplut casa de baloane, chiote si voie buna, nu copiii sau jucariile i-au luat ochii ci adultii care se intreceau cu mic cu mare sa il tina in brate si sa-l pupe. Atunci mama a stat deoparte si a privit cu ochii in lacrimi fericirea micutului care pentru prima oara in viata avea toata atentia si dragostea adultilor din jur. Si inima mamei iar a stat.

 Cand isi pregateste baia ca un om mare, isi da drumul la apa, isi vantura apa cu mana, isi toarna gelul de dus, uleiul si cate si mai cate minunatii frumos mirositoare, toate ale lui, cand isi aduce ratele si masinutele si apoi fericit se dezbraca ca sa intre in apa, inima mamei bate cu putere gata sa iasa din piept. Si Emi se zbenguie in apa, se spala cu buretele la fund, isi spala masinutele si cand e timpul sa iasa spune „stai pic”, „nu gata”.

 Cand Emi a cerut pentru prima data in viata lui cu ce sa se imbrace, „mama, asta nu buna, bugii”, cand a refuzat geaca sau caciula alese de mine si si-a ales el altceva pentru ca acum poate sa aleaga, inima mamei a varsta lacrimi de sange.

 Cand Emi a invatat ca nu exista „nu pot” pentru ca mama e mereu alaturi de el si ii spune ca el e puternic, si se bucura cu chiote pentru ca el poate sa urce scarile, sa se dea pe topogan, sa se dea in leagan, si niciodata nu-i e frica pentru ca el e puternic, atunci inima mamei o iar la goana ca nebuna.

 Cand ne-a intrebat o tanti in parc cum ne cheama si pentru prima data mama l-a auzit spunand „Emi” si apoi a continuat „tei” (trei), inima mamei a zbughit-o pe coclauri necunoscute si cu greu a revenit la ritmul ei normal.

 Cand alta tanti ne-a intrebat in parc daca mergem la gradinita si mami a spus ca nu inca, iar la intrebarea „de ce” mama nu a stiut sa spuna decat ca am venit acasa de abia de doua saptamani si ca suntem adoptati, iar tanti si-a luat repede fetita de pe balansoar si a plecat, inima mamei a inceput sa urle de durere.

 Cand isi pune ciorapeii , cand se spala pare dinti (pentru prima data in  viata lui) chiar daca il dor dintisorii de sus, cariati in totalitate, cand cere sa-si spele farfuria, cand sorteaza rufele pentru masina de spalat, cand cere olita, cand spune „am teaba”, „telegi?”, cand il strange in brate pe „Govei” (Grivei), catelusul de plus, la culcare, cand face o traznaie si vine repede sa ma stranga in brate, cand ma pupa ca sa-mi treaca buba, asa cum a vazut ca face si mami cu el, cand vorbeste la telefon cu tati, cand mangaie toti bebelusii in carucior care ne ies in cale, cand isi ofera jucariile copiilor care plang, cand se catara la mine in brate in timp ce scriu aceste randuri, cum sa mai bata inima de mama?

Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • Draga Anemari, tare l-as imbratisa si eu cu toata caldura pe baietelul tau, pe voi amindoi…Sunt tare departe, dar rindurile tale m-au adus aproape de voi. Felicitari, ai reusit sa treci hatisurile birocratiei, ma bucur. Iti doresc din tot sufletul sa vina de acum timpuri numai cu soare in inima ta de mama adevarata! E tare frumusel copilul tau…

    Corina Ingman 23 octombrie 2009 3:43 PM Răspunde
    • Corina, Emi si cu mine te pupam. Noi pupam toti oamenii care ne dau atentie, care ne plac. Si mai visam la o zi in care adoptat sa nu mai fie un cuvant de rusine, iar mamele sa nu-si mai indeparteze cu frica pruncii de noi.

      anemari 23 octombrie 2009 9:41 PM Răspunde
  • asa, topeste-ma… mai muncesc eu azi, mmm?
    Ce ma bucur! inima mea de mama se bucura si mai tare!!! ce minune! sa ramineti asa strins-strins impreuna unii cu altii!!!
    de o saptamina a inceput si Ana noastra sa aiba „teaba”… deci stiu, stiu ce spui si avem multa „teaba” inaintea noastra! dar e frumos!
    sa veniti sa ne jucam impreuna! neaparat!

    iana 23 octombrie 2009 3:54 PM Răspunde
    • Iana, noua ne plac fetitele cel mai mult. La topogan pe ele le lasam mereu primele, le mangaiem si le pupam mainile.

      anemari 23 octombrie 2009 9:41 PM Răspunde
  • ce bucurie! de abia astept sa-l cunosc pe Emi si sa va vad impreuna. cu dor, laura

    laura 24 octombrie 2009 2:31 AM Răspunde
    • Laura, Emi o sa se bucure si el sa te cunoasca.

      anemari 25 octombrie 2009 10:50 AM Răspunde
  • Foarte bine reusesti sa transmiti emotiile si descoperirile si dragostea, va urmaresc cu mare drag. Despre femeia care a plecat cu fetita, ce sa spun, oamenii inteleg cat pot, cat ii lasa mintea si inima si stereotipurile. Va doresc un week-end frumos.

    amalia 24 octombrie 2009 4:08 AM Răspunde
    • Amalia, multumim! Si tie weekend frumos. Avem emotii. De luni mergem la „vici”, serviciul copiilor si nu stim daca o sa ne placa ideea sa stam fara mami si tati atatea ore.

      anemari 25 octombrie 2009 10:51 AM Răspunde
  • Sa va traiasca baiatul, sa fiti fericiti si sanatosi!
    Cati ani are?

    cerasela 24 octombrie 2009 3:14 PM Răspunde
    • Cerasela, Emi are 3 ani si 4 luni. Multumim!

      anemari 25 octombrie 2009 10:49 AM Răspunde
  • Felicitari, Anemari…
    Sa aveti viata frumoasa si sa va bucurati impreuna de minunea ce o traiti, fiecare in parte…
    Sa va fie dragostea intreaga, asteptarile impartasite , si visele traite….

    monica 24 octombrie 2009 5:45 PM Răspunde
    • Monica, multumim pentru urari. Suntem fericiti. Ne uitam la harababura din casa noastra si la prichindelul care o provoaca si ne minunam ca ne-a fost dat noua asa ceva.

      anemari 25 octombrie 2009 10:53 AM Răspunde
  • urmaresc cu inima de mama inima ta de mama!
    inima de mama nu moare niciodata cat copilul ei exista, este puternica si ii da si lui putere!
    sa fiti fericiti asa cum meritati, iar fericirea voastra va atrage alte inimi de mame care sunt asteptate de alti pui care au nevoie de ele.

    va iubesc

    Floriana 24 octombrie 2009 6:56 PM Răspunde
    • Floriana, mama mea eroina…..Ti-am mai spus, tu ma duci mereu cu gandul la mama mea eroina, tot cu patru pui. Iti multumesc din suflet pentru gandurile tale si energia pozitiva ce ne-o transmiti.

      anemari 25 octombrie 2009 10:57 AM Răspunde
  • Draga mea mamica,
    Te sarut si te iubesc! Si ma bucur cu tine si sufar cu tine. Si asta, de acum incolo, toata viata. De cate ori moare o inima de mama? De fiecare data cand puiul ei sau puiutii ei nu sunt bine. Ai sa vezi, ai sa simti cat de multa e inima de mama. E nesfarsita. si in durere, dar si in bucurie.
    Emi al tau sa te faca o mamica fericita si bucuroasa si cu cea mai mare inima!
    Fiindca e al tau, iar tu esti mama lui.
    Bine ai venit acasa!

    odetta 24 octombrie 2009 9:38 PM Răspunde
    • Bine te-am gasit Odetta!. Emi ma uimeste, implineste si bucura in fiecare minut pe care-l petrece cu el. Sper sa reusesc sa fiu la inaltimea nevoilor lui.

      anemari 25 octombrie 2009 10:54 AM Răspunde
  • Inima mamei se opreste atat de des din bataie, in tresarirea spaimelor ce o insotesc mereu .Dar privirea curata a puiului ei ,ii da tot de atatea ori, ca si un strop de apa vie, imboldul trezirii si al sperantei ca va fi bine, mladita va fi ferita de toate relele lumii !
    Mamica buna, cu inima atat de iubitoare, totul va fi frumos si bine!

    Blanca 25 octombrie 2009 10:43 AM Răspunde
    • Blanca, te cred ca totul va fi frumos si bine. Si nu pentru ca detin eu un secret ci pentru ca am nevoie sa cred asta. 🙂

      anemari 25 octombrie 2009 10:55 AM Răspunde
  • Te pup, draga Ane.Ma bucur mult ca ti-este bine in rolul cel nou, asumat pe viata. Sunt sigura ca esti superlativul absolut pentru toate nevoile dragalasului Emi si la fel de sigura ca tu si iubitul tau veti depasi toate incercarile ce vi se astern in fata.
    Despre restul batailor de cap, ce sa spun?!Cu siguranta nu vor fi putine si nici usoare; numai simplul fapt ca ai invins sistemul de 2 lei care lasa copii precum pustiul tau la mana unor indivizi batuti de soarta si de viata, fara legatura cu statutul de parinte ,dar care iau bani de la stat si dau cu subsemnatul lunar pentru sume serioase in favoarea titlului de ”asistenti maternali” e un pas important pentru conditia umana, zic eu. Plus ca, dintr-o pereche de adulti care se simteau uneori, poate, singuri si tristi fara un chiot de copil in preajma, acum sunteti doi parinti fericiti, cu casa plina:)

    Una 26 octombrie 2009 3:31 PM Răspunde
    • Una, Emi ma invata in fiecare zi ca exista o serie de lucruri care nu au importanta, ma invata sa am rabdare, sa las de la mine, imi aduce aminte sa rad mai des, ma dezordoneaza (eu sunt maniaca cu ordinea si acum este absolut imposibil de tinut pasul cu piticul atomic), ma invata sa inteleg lumea, ma ajuta sa descopar lucruri….Si stiu sigura ca voi continua sa invata si dupa ce se insoara. 🙂

      anemari 26 octombrie 2009 10:26 PM Răspunde
  • FELICITARI! Ma bucur nespus de mult pentru voi.
    Abia astept sa va vad, atit pe micul cit si pe tine ca MAMI.
    Sunt pe scurt, Nicole are frbra si halucineaza linga mine…ce nu te ucide, te intareste!
    Sanatate la toti si salutari lui Razvan

    cris 26 octombrie 2009 11:52 PM Răspunde
    • Cris, nu mi-a fost niciodata frica de nimic. Acum ma tem si de umbra mea si e ciudat sa ma descopar asa. Daca tuseste, stranuta, tipa, striga sau rade, tresar ca o nebuna.

      Sper sa treaca! 🙂

      Sanatate printeselor tale. De abia astept sa ne jucam cu voi la vara cand veniti in tara.

      anemari 27 octombrie 2009 12:25 PM Răspunde
  • N-o sa treaca tresarirea , draga Anemari. O sa fie mereu alaturi cu imediatul sentiment de usurare ca e totul in regula, asta pana la urmatoarea tresarire si tot asa , nu avem cum sa ne plictisim 🙂

    Blanca 27 octombrie 2009 1:31 PM Răspunde
    • Blanca, te cred.
      Dar o pauza de la tresarire se poate? 🙂

      anemari 27 octombrie 2009 4:39 PM Răspunde
  • Acestea sunt cuvinte adevarata de mama…..si cred ca cel mai bine le poate intelege tot o mama…..felcitari fetelor care aduceti minunatiile acestea pe planeta

    mihaela 28 octombrie 2009 11:37 AM Răspunde
    • Mihaela, eu nu am adus nimic pe lume. Sunt stearpa. Asa ca te referi, probabil, la mamicile roditoare de aici. 🙂

      anemari 28 octombrie 2009 10:36 PM Răspunde
  • Am primit mailul tau si-ti multumesc. Ma bucur tare pentru voi. Gandindu-ma la Emi si la voi, ca parinti, parca si mai mult apreciez tot ce mi se intampla. Ma bucur ca si la voi e bine acum , va fi si mai bine cu timpul – sunt convinsa. Din pacate …si eu sunt de parere ca tresaririle nu vor trece poate niciodata. Eu zilnic imi sarut copilul pe frunte tocmai ca sa vad daca nu are febra …desi nu e bolnavicios. Asa sunt parintii , cred.
    Sper sa pot citi in continuare despre voi de bine , despre ”nimicuri” si asa …gandindu-ne ca nu suntem singuri, cu toate anxietatile noastre, sa traim mai frumos. Va imbratisez si va doresc numai BINE.

    anca 30 octombrie 2009 12:09 PM Răspunde
  • Sa fii sanatoasa, sa fii inteleapta, sa fii rabdatoare cu Puiul tau !!!

    vioviod 9 noiembrie 2009 12:58 PM Răspunde
    • Multumesc frumos!

      Aseara sotul meu imi spunea ca e greu. Ca el ma roaga sa ramanem la un copil. Eu i-am cerut, razand, sa mai vorbim peste 2 ani. Ca doar mi-a promis ca o sa vina si Ozana intr-o zi.

      Disperat sotul meu mi-a spus ca sunt nebuna, ca mie mi se pare simplu si vreau sa umplu casa de copii.

      Eu mai cred inca sincer ca o sa vina si Ozana si o sa fie o nebunie!

      anemari 9 noiembrie 2009 1:16 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title