Cu cine am fugit de acasă.

În weekendurile fără călcat, gătit, curat, meşteresc lucruri. Weekendul ce tocmai a trecut am fugit la Buşteni fără băieţii mei. A fost weekendul Salvează Vieţi.

Ne-am întâlnit 12 oameni, care n-au altceva mai bun de făcut acasă, pentru ca să discutăm cum să îmbunătăţim serviciile noastre oferite bolnavilor de cancer şi leucemie. Doar 12 pentru că ceilalţi au avut urgenţe familiale.

Femei frumoase, femei bogate, corporate, funcţionare, ONGiste, patroane, femei obişnuite, casnice, căsătorite, singure, cu copii sau fără, bărbaţi tineri, singuri sau familişti, studenţi, corporaţi…cu toţii s-au adunat pentru a face echipă în lupta împotriva birocraţiei, lupta pentru respectarea drepturilor omului.

Între schimbat de scutece, emailuri şi şedinţe, delegaţii, prânzuri de afaceri…voluntarii Salvează Vieţii consiliază pacienţi care simt că nu mai au nicio şansă şi apelează, ca la ultima soluţie, la toate organizaţiile pe care le găsesc pe internet.  

Voluntarii SV  îi învaţă pe pacienţi cum să întocmească dosare pentru a obţine finanţare de la stat, sună la Direcţiile de Sănătate Publică, scriu memorii, caută clinici, se întâlnesc cu medici curanţi, pichetează Ministerul Sănătăţii…adică fac tot ceea ce este omeneşte posibil pentru ca drepturile acestor cetăţeni să fie respectate.  Voluntarii traduc documente, interpretează legislaţie, se ocupă de documentele contabile, de contracte, de pagina de web, de facebook, de baze de date…Fac tot ceea ce se face într-o organizaţie obişnuită, cu singura menţiune că ei fac asta voluntar, în afara orelor de serviciu, în timpul lor liber, din timpul dedicat familiei, din  banii lor.

Pentru asta este nevoie de ore de consiliere, pe telefon, email sau uneori faţă în faţă, de capacitate de convingere (pentru că pacienţii sunt speriaţi, dezamăgiţi, debusolaţi). Este nevoie de ore de lectură legislativă, de training, de research…

Nu este uimitor să întâlneşti un om bun, gata să facă un gest omenesc. Dar este incredibil să întâlneşti zeci de astfel de oameni şi spectaculos  că ei au reuşit să se găsească unii pe ceilalţi. Şi apoi apar cei din străinătate. Un medic cardiolog din Belgia, Oana B, scrie asociaţiei şi îşi oferă expertiza, aşa de la distanţă, o asistentă medicală din Italia, vrea şi ea să ajute, un bancher vienez oferă informaţii despre clinici şi medici,  un medic german face voluntariat, mutând munţii,  pentru a salva pacienţi români. Principiul dominoului funcţionează şi sunt semne că ţara asta are resurse umane pentru a se salva. Mai trebuie  să depunem puţin efort.

În weekendul ce a trecut  eu am vorbit despre pacienţi şi legislaţie, despre birocraţie, soluţii şi mijloace cu Monica de la Timişoara, cu Diana de la Craiova, Luminiţa de la Cluj, Anca din Vâlcea, Alexandru, Maggie & Alina din Constanţa, Alexandra din Târgovişte, Carmen, Oana & Bianca din Bucureşti. Mi-a plăcut să fug de acasă cu ei!