Despre „a face” și „a primi”.

I-am cerut astăzi de dimineață lui Emi să renunțe la desenele animate și să luăm micul dejun împreună, la masa din bucătărie, pentru ca să mai stăm și noi de vorbă.

Teiul din fața blocului este acum acoperit cu zăpadă și o crenguță ne mângîie geamul. În cele din urmă, Emi a acceptat. Am vorbit despre zăpadă, despre ce frumos este acum teiul nostru, despre cât de mare s-a făcut el, pentru ca mai apoi să ne mutăm atenția spre planurile noastre de viitor.

-Acum, că ne apropiem de finalul anului 2014, tu ce planuri ai pentru 2015? întreb eu.

-Îmi doresc să am multe jucării, răspunde el.

-Nu, nu, insist eu. Ce planuri ai, adică ce îți propui tu să faci la anul?

-Să am un frățior, răspunde el repede.

-Nu, nu este vorba despre ce primești la anul. Noi vorbim despre planuri, despre ce vrei tu să faci. De exemplu, eu îmi doresc ca în 2015 să muncesc mai mult.

– Da?! Se miră el. Eu nu știu. Mai dă-mi tu un ajutor.

-Să-ți mai dau un exemplu? mă ofer eu. De exemplu, la anul îmi doresc să fiu mai ordonată, să petrec mai mult timp cu tine, să cheltui mai puțini bani…

După ce stă secunde bune pe gânduri, Emi se dă bătut și spune că nu știe. Atunci încep seria întrebărilor ajutătoare:

-Îți dorești să înveți mai mult?

-Nu prea, se strâmbă el.

-Îți dorești să îți faci curat la tine în cameră?

-Da, se înviorează Emi.

-Îți dorești să îl asculți pe tati?

-Da, își zguduie cu hotărâre capul.

-Îți dorești să nu te mai cerți cu mami?

-Da, îmi zâmbește el angelic.

-Îți dorești să citești mai mult?

-Bine, cedează el.

Să vina 2015! Acum știm ce vrem să facem dar și ce vrem să primim.