Nu, nu o să scriu despre cum îmi doresc eu să mă respingă oamenii într-o etapa existenţială în care nici eu nu mă mai suport. Nu o să scriu nici despre respingerile care au lăsat, în ani, urme adânci în epidermă.
O sa scriu despre telefon. Da, urăsc să sun, să mi se răspundă grăbit şi apoi să mi se spună: „sunt în şedinţă, pot să te sun eu mai târziu?” Dacă eşti în şedinţă de ce răspunzi la telefon? Dacă eşti într-o întâlnire importantă de ce nu ai pus telefonul pe silent? Dacă spui că mă suni mai târziu de ce nu mai suni niciodată?
Frustarea mea a atins cote maxime. De aceea, încep de astăzi campania Reject me! Dacă nu poţi să vorbeşti, nu deschide telefonul dă-mi reject. Dacă nu ai timp să stai un minut pe telefon cu mine, nu răspunde ca să mă amăgeşti că vei suna într-o zi, ştiu că nu o să suni, aşa că Reject me!
Anette draga, da-le doar beep-uri : ))
”Calme-vu” ca sa zic asa!
Ori arde-le doar semeseuri peste mutrele alea obisnuite sa raspunda politicos cateva secunde..
Una, chestiunea ma omoara ptr ca mi se pare de o impolitete majora. Si ceea ce intreb eu aici este: mi se pare doar sau asta este?
Ane, cineva te-a scos din sarite! S-a suprapus acest lucru cu toamna asta sacaitoare (mohorata, ploioasa, friguroasa si saraca). Dar cum sa spui ca nu te mai suporti? Cum sa te iubesti atat de putin? Te citesc de mult timp si mi-am facut o impresie foarte buna despre tine (esti calda, inteligenta, responsabila, harnica, toleranta, frumoasa, morala); atat de buna incat imi doresc sa fiu Anemari Necsulescu. Noi toti asteptam vremuri mai bune, dar n-ar trebui sa ne invinovatim pentru impolitetea altora!
Camellia, nu sunt buna. Sa ma auzi cand tip, caci tip prin casa. Nu la Emi, doamne fereste, ci la sot.
Apoi, toamna m-a afectat mai mult decat credeam, este drept, dar de doua saptamani mi se intampla frecvent chestia cu telefonul si ma scoate din sarite. Mi se intampla si cu amici si cu straini, oameni de la job.
Anemari, nu trebuie sa te invinovatesti pe tine din cauza impolitetei sau a lipsei de cuvant de care dau dovada unii oameni . Camellia te-a descris foarte bine , un om asa de bun ca tine nu trebuie sa se amarasca atat din cauza asta .
Iti/imi doresc sa treci peste aceasta etapa dificila din viata ta si sa-ti fie bine . Trebuie sa fii puternica pentru tine , pentru Emi, pentru sotul tau .
Marina, nu sunt buna, in sensul bunatatii absolute, am doar puseuri de bunatate. Si apoi nu sunt cel mai amarat om de pe pamant. Inca mai pot sa-mi platesc ratele, desi in afara de asta nu-mi mai permit mare lucru. Deci, nu ma vait.
Dar am uneori dileme: nu mai stiu ce este politicos si ce nu. Nu-mi mai dau seama daca sunt eu ultra sensibila sau unii nu mai au limita.
Mie mi se pare mai nepoliticos sa primesc reject, ca atunci imi fac tot felul de idei, ma intreb daca persoana e suparata pe mine sau daca il/o plictiseste ideea de a-mi vorbi. Dar daca raspunde si spune ca ma va suna mai tarziu, atunci sa faca bine sa sune.
Insa cel mai frumos e cand ma suna mama, maestra umorului involuntar, si imi spune: „Vezi ca nu pot sa vorbesc, sunt intr-un magazin!” „Pai, daca nu poti sa vorbesti, de ce ma suni?” „Nu pot sa vorbesc, pa, pa!” Deci se poate primi reject si de la apelant, nu doar de la apelat :P.
Catintherain, o iubesc pe mama ta. E mortala!!! Te suna sa-ti spuna ca nu poate vorbi? It’s so neat!!
Eu jur ca nu ma supar daca ma rejectati. Inteleg asta, e in sedinta omul, e pe alt telefon… Imi pierd uzul ratiunii la raspunsul „nu pot vorbi” . De ce vorbesti daca nu poti sa vorbesti? Evident, ca cel mai elegant este sa-ti inchizi telefonul in timpul sedintei asa intelege apelantul ca nu esti si basta.
Hahahahha! chiar ca esti suparata Anemari, foarte bine, fa urat, incepe campania, eu te sustin, cu toate ca…nu sunt 100% de acord cu tine. Si eu sunt de parere (si te rog nu te enerva pe mine, nu te incrunta prea rau! si nu imi da „reject” de pe blog :)) ca uneori e mai politicos sa ti se raspunda si sa ti se spuna de ce nu poate vorbi la momentul respectiv un anumit apelant, decat sa ti se dea reject fara nicio socoteala. Depinde de la caz la caz. Daca iubitul meu mi-ar da reject, m-as cam enerva. Daca imi da reject un coleg de serviciu, ma gandesc ca probabil e ocupat. E discutabil, sunt multe cazuri ipotetice aici…
Catintherain, da, mamica ta e dulce foc! :)) Sa iti traiasca!!! 🙂
Adnya, dar sa-mi raspunzi si sa-mi spui ca ma suni inapoi cand ai timp and NEVER call again? Asta cum e?
Si nu una ci zeci de persoane, in timp of course, dar vreo 3 saptamana asta. 🙁
Adnya, acum 5 minute iar mi-a raspuns o prietena si mi-a spus ca e in sedinta. Si doar i-am dat link la articol!!! 🙁
Anemari, esti cumva prea vorbareata la telefon ? 🙂
Ca eu am o prietena foarte vorbareata, ma tine la telefon de la o ora in sus chiar daca ii bat apropouri ca am si alte treburi – si nu intelege ca eu chiar nu am timp sa stau atat la telefon. Asa ca de la o vreme am inceput sa ii evit apelurile… Altminteri este un om foarte bun. Dar as vrea macar sa ma intrebe, cand ma suna: ce faci, esti ocupata, sau putem sta mai mult de vorba ? Daca nu sunt situatii exceptionale, consider ca 5-10 minute ajung pentru o convorbire.
In replica, mi s-a intamplat si mie cum povestesti tu mai sus, dar cu prima ocazie cand m-am intalnit cu amica respectiva am intrebat-o direct: esti suparata pe mine, de ce nu m-ai sunat inapoi, cum spuneai ? Sau de ce nu mi-ai raspuns la sms ? Am gresit cu ceva fata de tine si nu-mi dau eu seama ? Si ea mi-a raspuns ca nu, dar ca era foarte ocupata si nu si-a dat seama ca m-a deranjat cu tacerea ei. De atunci a fost mai atenta si nu a mai facut asa. La fel am patit cu inca un amic si tot asa am rezolvat situatia. Deci, uneori oamenii sunt prea ocupati si nu realizeaza ca te deranjeaza ca nu revin cu un apel, asa ca e bine sa le atragi atentia. Daca nu cumva este prima varianta, desigur :). Suntem in secolul vitezei. Oamenii au tot mai putin timp pentru comunicare….
Treia, sunt un om f ocupat. 5 minute e prea mult. Si nu mi se intampla asta numai cu prietenii, de fapt mai rar cu prietenii, ci si in relatii de serviciu.
Promisiunea e promisiune, ocupat sau nu. Daca ai spus ca suni, e musai sa suni.
Treia, nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Ai dreptate, oamenii pot sa te evite daca ii arestezi minute bune la telefon.
Eu nu inteleg de ce acesti „busy men” nu isi inchid telefoanele, de ce nu le pun pe silentios sau nu le lasa sa sune de nebune.
Cred ca nu e o problema daca nu ti se raspunde la telefon. Poti sa consideri ca e omul ocupat, a uitat telefonul acasa sau nu-l aude. Nu e mai bine decat sa raspunzi ca sa spui ca nu poti vorbi? Mai ales in relatii de serviciu?
Ane, eu prefer sa mi se raspunda pe fuga decat sa primesc refuzat, macar asa am impresia ca-s oarecum importanta pentru individ (sau individa), ma intristeaza rau rejecturile – ma simt vinovata ca am sunat, ma gandesc ca o fi suparat(a) pe mine, astept sa fiu sunata imediat inapoi, ca poate celalalt a crezut ca n-am bani de factura… Sunt prea multe incertitudini, si paranoia e pe mine cat casa. 🙂
Dar ai dreptate, daca raspunde, se scuza, spune te sunt eu 5 min, o ora, 3 zile, si n-o face, e de rau!
Alina, nu-i bai. PLEASEEEEE Reject me! daca nu ai timp sa vorbesti cu mine.
Promit sa nu te reject. O sa il las sa sune de nebun daca nu pot sa vorbesc cu tine in clipa respectiva. 🙂
Dar reject urmat de sms explicativ merge?
Iarta-ma, Anemari, asa este, esti un om foarte ocupat, imi amintesc acum de toate activitatile tale, plus ingrijirea micutului si dragalasului Emi.
Da, ai dreptate, oamenii ar trebui sa se tina de cuvant cand promit ceva si tu mai bine sa le spui ca te deranjeaza daca nu, decat sa acumulezi frustrari.
Merge, Ane, merge just fine! 🙂
Si eu prefer sa mi se raspunda in fuga si sa mi se spuna ca „sunt in sedinta, te sun mai tarziu”, decat sa mi se dea reject. Dar sa ma sune mai tarziu, nu sa uite. Daca promite ceva, sa se tina de cuvant. Sau, daca nu vor sa fie nepoliticosi, si daca nu vor sa dea reject, sa spuna „Nu pot vorbi acum, ma eliberez intr-o ora, suna-ma atunci”, ca sa nu stai sa astepti apelul, ca a uitat ca n-a uitat…
Merge, Ane, merge just fine! 🙂