M-am născut și am crescut în comunism legănată de poveștile bunicii, povești în care ea avea guvernantă unguroaică, tatăl ei era avocat și bunica deținea un magazin de bijuterii. Toate se întâmplau în Turnu Severin, un oraș de provincie unde toată lumea cunoștea pe toată lumea și unde, evident, familia bunicii mele era foarte respectată.
Închideam ochii si o vedeam pe Erzi, vedeam pianul la care exersa bunica, copilă fiind, asistam la orele de franceză, îmi corectam ținuta la masă în timp ce se serveau bucate gustoase, alese cu grijă..
Am crescut ungând untură pe pâine cu usturoi cât să-mi ajungă pentru o viață. Am crescut într-un apartament supra-populat, într-un cartier mărginaș al Bucureștiului, fără rude la țară, furnizoare de legume și carne, dar am crescut visând frumos la produse proaspete de băcănie, la mirodenii speciale, la un băcan voios și gata de sfadă …
Visele țin de foame. Uneori țin și de tristețe și de urât. Astăzi deschid ochii și visul meu devine realitate. Am găsit o băcănie cu băcan pus pe sfadă, cu mirodenii aromate, cu alimente fine, cu borcane frumos rânduite care te strigă ia-mă acasă!. Am găsit un loc curat care încurajează producția mică, locală, care încurajează mâncatul puțin și sățios dar mai ales sănătos. Am găsit locul de vis din poveste.
Vă chem și pe voi să-l vizitați. Veniți astăzi să degustăm împreună bucate alese, începând cu ora 18:00, pe strada Dionisie Lupu la nr 76, colț cu Jules Michelet, la Băcănia Coco.
Ne așteaptă brânzeturi de pe Valea Loirei din lapte de capră – Selles sur cher, Pouligny-Saint Pierre, Valancay, Coeur du Berry sau Sainte-Maure de Touraine -, cârnați uscați cu rocquefort, piment d’espelette, alune, picodon, din carne de porc sau mixtă. Ei vor fi acompaniați de baghete proaspete. Iar papilele gustative se vor bucura de vinurile, albe frantuzești și rosii românești de la crama Bazilescu.
Pofta buna celor care merg sa viziteze bacania! 🙂
In Toronto sunt mai multe magazine unde poti sa-ti satisfaci genul asta de pofte culinare, toate cu specific european si cu niste delicatese de-ti lasa gura apa; 🙂 iar preferatele mele sunt un magazin romanesc si unul polonez. Cel polonez a fost cumparat de curand de un roman, dar i-a pastrat specificul.
Ane, mie mi-ar placea sa fiu bacanul… Culori calde, naturale, mobilier vintage, cine nu si-ar dori o asemenea bacanie?
Sper din tot sufletul sa mearga afacerea, care pare una facuta cu suflet!
Cand vin la Bucuresti, trebuie sa o vad ! 🙂
Camellia, neaparat! Aseara am mers cu voluntarele Salveaza Vieti acolo si a fost o bucurie.
Imi vine sa ma urc in avion!
Cat de imbietor arata toate! Yummy… 🙂
Un loc cald, ca un „acasa”, in care doar tu ne puteai duce – pentru ca asa esti si tu – buna si calda. Multumesc!
Anne,
arata minunat bacania. Am citit blogg-ul si sunt la curent cu schimbarea directiei, si multi vor spune ca ai curaj pe praful asta dar asta ne-au spus si noua.
Deviza mea: follow your dream. Asa mi-am gasit dragostea, asa m-am maritat, asa am pornit afacerile. Ideea e ca sunt fericita pentru tine si stiu cat curaj ai.
Am incercat sa te sun de cateva ori pe nr vechi dar nu reusesc sa dau de tine. Mi-am mai revenit si imi pot organiza mintea si timpul mai bine.
Vreau sa vorbim…
Va pup pe toti trei
Alina