Cunosc mulți oameni. Ăsta este un fapt, nu o afirmație. De la fiecare loc de muncă am rămas cu cel puțin un prieten. De la fiecare școală absolvită am rămas cu un grup de prieteni și amici. Iar de când activez în sectorul neguvernamental am mai strâns câteva duzini de prieteni, amici și cunoștințe. Sunt un om bogat! Nu știu multe lucruri, nu am răspunsuri la toate problemele, dar cunosc o mulțime de oameni care cunosc alți oameni și care aduși împreună pot rostogoli în lume un bulgăre de omenie. Asta este zestrea mea! Cu asta mi-am cucerit soțul și convins angajatorii. Cu asta mi-am ținut mereu prietenii aproape. Iar ei mi-au rămas fideli.
De acasă am învățat că reputația e cea mai de preț avere, așa că, învârtindu-mă în cercul ăsta larg de omenie, principala mea preocupare a fost să rămân ceea ce sunt și să spun mereu adevărul (chiar dacă a fost necesar să-mi recunosc limitele, lipsurile sau incompetența).
Cea mai mare bucurie a mea este să împrietenesc oamenii. Sunt pețitoare de oameni! Dacă ai nevoie de cineva care știe pe cineva, atunci eu sunt persoana TA!. Vrei un traducător, un asistent, un voluntar, un prezentator, un job, o nevastă sau o sponsorizare, o campanie umanitară, un bal caritabil sau orice alt tip de ajutor? Sunt omul tău!
Desigur, oamenii pe care-i cunosc eu sunt și ei speciali, alcătuiți dintr-un material extraordinar așa că eu nu pot să pretind că m-am epuizat în argumente convingătoare. Cauzele bune conving mereu.
Pe Nuami Dinescu am cunoscut-o la un eveniment Tango. Am vorbit puțin cu ea și ne-am apropiat rapid. Apoi am mai văzut-o la un alt eveniment Tango și am schimbat numere de telefon. Când prietena mea, Andreea Sorescu, căuta pe cineva care să prezinte un eveniment de strângere de fonduri pentru copiii diagnosticați cu autism, m-am gândit la Nuami. Am sunat-o și ea a acceptat pe loc. În 6 decembrie 2011 Nuami prezenta primul eveniment pentru Asociația Învingem Autismul. Era voluntar, evident. De atunci Nuami a fost mereu prezentă alături de această asociație, ceea ce înseamnă că am avut mână bună.
Tot la primul eveniment din 2011 al Asociației Învingem Autismul am împrietenit asociația cu Băcănia Coco, băcănie înființată de buna mea prietenă Cornelia Gafiu. Cornelia a donat atunci plăcinte. Nu a trebuit să o rog, a convins-o cauza.
Pe prietena mea Alice Năstase Buciuta am rugat-o anul acesta să le invite pe Andreea Sorescu și Nuami Dinescu să vorbească la DamenTango, emisiunea de la Nașul TV, despre cauza bolnavilor diagnosticați cu autism.
Și astea sunt doar niște exemple ilustrative. De-a lungul anilor, pentru cauze mai mici sau mai mari, am pețit oameni și instituții. Aici specific doar câteva nume: Tincuța Apăteanu (pentru un caz special cu o fetiță din Bacău), Maria Culescu (pentru numeroase cauze umanitare punctuale), Habitat pentru Umanitate România prin Todor Zamfir (pentru un caz urgent cu o familie căreia i-a ars casa), Maria Popescu și Mihaela Manole (pentru un Bal caritabil la Bîrlad dar și pentru un caz punctual), Ioana Negrău (un caz social punctual), Ana Aelenei (pentru un caz punctual), Alexandru Alexe Florin (donație de computere pentru gradinița Garofița din sectorul 5), Ioana Avădani & Centrul pentru Jurnalism Independent (donație computere pentru aceeași grădiniță Garofița din sectorul 5), Daniel Iordăchioae ( pentru Balul Steluțelor, prima ediția a balului organizat de Asociația M.A.M.E) … Cu siguranță că am omis o grămadă de nume și-mi cer iertare.
Fără toți acești oameni eu nu aș mai fi astăzi pețitoarea care sunt. Vă mulțumesc tuturor pentru că-mi umpleți viața și sunteți alături de mine!
