„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Tehnici de “gâdilat” prietenii

de

Am aceeaşi bucurie imensă în a primii cadouri ca atunci când le dăuriesc. De aceea, simt în mod natural nevoia de a preţui, de a pune în valoare şi a face un spectacol din darurile acestea.

 tehnici de gadilat prieteniiApreciez gesturile făcute din inimă şi nu din complezenţă. Urăsc să-mi dăruieşti ceva numai pentru că trebuie, să îmi impachetezi cadoul în hârtia de la cadoul oferit de mine anul trecut, urăsc să încerci tu cadoul înainte de mi-l dărui, urăsc să-mi dăruieşti lucrurile inutile cu care te-ai căpătuit tu şi de care te descotoroseşti daruindu-le, urăsc cadourile practice despre care se spune că “prind bine la casa omului” chiar dacă se dovedesc inutile. 

 Gesturile născute din truda minţii ce se zbate să găsească nu ceva scump dar ceva memorabil, gesturile rezultate după ore de chibzuinţă, ei bine, acestea  trebuie preţuite cum se cuvine. Cineva s-a gândit cum să-ţi facă o plăcere, cineva  a rostuit cu migala la bucuria zilei tale.

 Am primit un parfum spectaculos de la cineva drag şi într-o dimineaţă i-am trimis un sms: “Astăzi mă simt extrem de feminină pentru că port parfumul de la tine. Mulţumesc!”

 Când mă văd cu fetele,  mă îngrijesc de cu dimineaţă să port una dintre bijuteriile oferite de ele. Este un joc! Ele îmi admiră bijuteriile, ca şi când nu ar cunoaşte povestea lor, iar eu le reamintesc cine mi le-a dăruit.

 Îmi doream de câteva săptămâni un ac special pentru eşarfe. Am ochit unul la o amică şi îmi doream, în secret, unul la fel. De 8 martie, anul trecut, m-am revăzut, după timp îndelungat, cu o altă persoană dragă. Ea mi-a dăruit un ac de eşarfă. E minunat! Cum de mi-a citit gândurile?  L-am purtat a doua zi şi i-am trimis un sms frumos. Eram aşa de elegantă cu acul meu cu tot!

 Mai de mult cineva mi-a dăruit nişte CD-uri cu muzica Bucureştiului de altădată! Fantastic cadou! Este cel mai inspirat cadou pe care l-am primit vreodata de la persoana respectivă! Şi astăzi ascult cu drag CD-urile astea!

 Acum doi ani am primit, de la doua fete ce mi-au devenit foarte dragi, o glastră superbă din lut vopsit în culorile naturale ale pământului. Am aşezat-o semeaţă pe pervazul de la bucătărie şi m-am îngrijit să-i asortez o perdea care-i scoate in evidenţă splendoarea.

 Anul trecut am primit, de la prietena mea dragă dragă dragă, o broşă foarte trendy. Am purtat-o semeaţă a doua zi  şi m-am lăudat peste tot, ca un copil mândru de jucăria lui, neuitând să menţionez cine mi-a dăruit-o.

 Mi-e drag, tare drag, să îmi “gâdil” astfel prietenii!

Tag-uri:
· · · · · · · · · · ·
Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • Anemari, sunt convinsa ca si prietenilor tai le place cum „ii gadili” si stiu ca in cadoul pe care il faci este si o parte din sufletul tau.

    Eu ma ghidez dupa:
    „Ce tie nu-ti place altuia nu-i face”… cadou

    CristinaC 9 februarie 2010 6:27 AM Răspunde
    • CristinaC, imi place sa le arat prietenilor mei, dar nu numai, recunostita pentru cadoul daruit. Imi place sa le arata ca stiu ca „au trudit” sa aleaga ceva potrivit, ca nu-mi este indiferent si ca ma bucur.

      Parada cadourilor e o „sarbatoare” si ma ghidez si eu tot dupa acelasi proverb ca si tine. Si mie imi place ca prietenii si cunostiintele sa pretuiasca ce le ofer eu.

      anemari 9 februarie 2010 7:57 AM Răspunde
  • Imi place articolul. Daca pregatesc o masa pentru prieteni/prieten se pune la cadouri facute cu drag, sau trebuie sa fie ceva neperisabil? Voi ce cadouri deosebite faceti iubitului de Valentine’s day?

    Nicoleta 9 februarie 2010 4:39 PM Răspunde
    • Nicoleta, o masa pentru prieteni, cu bucatele lor preferate, sigur ca ” se pune”. De Valentine nu prea sarbatoresc asa ca n-as putea sa-ti dau un sfat. Odata, cu ocazia unei aniversari, mi-am dat intalnire cu sotul in oras si dupa ce l-am plimbat pe stradute laturalnice minunte in sir, am poposit intr-un restaurant unde rezervasem o masa. A fost o surpriza pentru el, fara sa fie nimic iesit din comun. Cred ca depinde cum „ambalam” surprizele.

      anemari 10 februarie 2010 7:41 AM Răspunde
  • Eu nu am inspiratie pentru cadouri……..e o corvoada pentru mine sa umblu dupa ceva pentru ca „e musai”….
    Am noroc ca intre mine si prietenii mei apropiati s-a implementat un acord tacit prin care fie respectivul spune ce-i trebuie, fie primeste bani pentru ceva ce are nevoie…stiu ca suna urat si stric toata poezia din articolul tau asa frumos, dar sincer, si eu sunt satula de lucruri inutile, enervante sau inestetice, asa ca asta e solutia cea mai simpla…..aici m-am referit la cadourile de anivarsari, zile onomastice, etc….
    Cadourile din suflet sunt cu totul alta treaba…….de obicei pentru mine au aceeasi valoare, si anume cea sentimentala, niciodata nu cuantific partea materiala….si cand le dau si cand le primesc….
    Pentru cadouri de-astea nu am nevoie de o ocazie speciala……ci pur si simplu……iar inainte de Craciun, in fiecare an dau cadou ingerasi….de fiecare data altcuiva….pur si simplu ii cumpar , ii pot cu mine si las clipa sa decida cui ii daruiesc……de la prieteni, la pacienti, la copii…
    Cele mai dragi cadouri primite sunt de la un foarte bun prieten care din fiecare tara vizitata mi-a adus cate ceva: de la o chitanta vamala la papirus egiptean si nisip din Chile…..si bineinteles nelipsitii magneti de frigider care pur si simplu ma fac sa zambesc stiind ca oricat de departe ar fii cineva drag, cand mi-a cumparat micuta jucarie s-a gandit la mine..:))

    irina 9 februarie 2010 10:12 PM Răspunde
    • Irina, cred ca important este sa fim noi insine. Daca prietenii tai stiu ca nu ai inspiratie pentru cadouri nu au nici asteptari si nici nu sunt dezamagiti. E de preferabil asa, decat sa oferi un cadou pe care tu la randul tau l-ai primit, fara ca macar sa-l desfaci si sa verifici ce e acolo. Mie mi s-a intamplat. Si ghici ce era inauntru: o felicitare cu numelr altcuiva.
      Cred ca eu eram statia numar 3 sau 4 pentru ca nu am recunoscut numele. Bietul cadoul, cate maini l-au refuzat!

      anemari 10 februarie 2010 7:38 AM Răspunde
  • sa sti ca de o luna tot incerc sa mi strang bani pentru cadoul prietenului meu,chiar daca nu am foarte multi bani incerc sa strang din inima,nu pt ca trebuie,ci pentru ca eu merg dupa principiul : Inavata sa respecti,sa oferi/Tre’ sa meriti tot ce ai,sa castigi,nu sa ceri!
    >:D< Frumos articolul :*:*

    Laurik 12 februarie 2010 4:16 PM Răspunde
    • Laurik, fara bani, strangi niste ganduri frumoase pentru el si le intregistrezi pe un CD. E personal, intim si necostisitor.

      anemari 12 februarie 2010 5:13 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title