În turnul de fildeș de la etajul trei viața are un ritm monoton. Micul dejun, ordine, pachețel, cafea și ceai, prânzul, ordine, lecții, afară, birou, facturi, reclamații la furnizorul de cablu, robinetul de la baie, duș, cină, film, desene, lectură, toate se îngrămădesc într-o rutină predictibilă.
Teiul de la fereastra castelului răspândește miresme îmbietoare atfel încât, din când în când, în poarta castelului mai poposesc: poștașul, vânzătorul ambulant, copii în căutare de prinț jucăuș, vecini sau oameni rătăciți de prin univers.
La castel domnește Prințesa. Ea face și desface. Cât e ziua de lungă robotește departe de castel, peste dealuri și câmpii, dincolo de zgârie nori, încălecând 2 tramvaie și un autobuz, Prințesa e neobosită. Cu poșeta pe umăr, unghiuțele vopsite și nasul în vânt, Prințesa purcede în fiecare dimineață, la ora 8 fără un sfert, de la castel și dusă-i ziua toată.
Pe înserat, Prințesa descinde la castel și începe a trebălui: freacă, lustruiește, împăturește, oblojește, se rățoiește, mi se înfoaie, râde, lăcrimează și argumentează încercând să țină treburile castelului în frâu. Uneori eșuează cu succes. Atunci se pune pe bocit, întreabă stelele și luna, pune la cale planul B-C-D, se scuză și se acuză deopotrivă până când, ostenită, ațipește.
A doua zi o ia de la capăt. Cu mai mult elan și mai multă determinare, cu pletele în vânt și unghiuțele lustruite Prințesa se simt puternică și de nedoborât.
Câteodată, când planetele se așează corect și toate treburile Prințesei capătă contur, toți castelanii se adună și se felicită reciproc pentru inițiativă, pentru angajament, pentru perseverență și statornicie, pentru istețime și vioiciune. Ce bucurie! Atunci Prințesei nu-i mai rămâne nimic de făcut. Poate, în sfârșit, să admire grădina, să se bucure de soare și să pună prinsoare că mâine este iar o zi istovitoare.
Frumoasa „poveste”! Ma faci sa ma simt si eu printesa. Una care si-a facut manichiura si dup-aia a plantat margarete si a pus compot de cirese.