Din septembrie mă omoară soţul cu planuri de Revelion. Deşi îmi plac planificările, Revelionul nu-l vroiam nicicum. Nu vroiam să mai vină un an, nu vroiam să mai treacă un an, nu vroiam să organizez „tămbălău regizat” şi nici nu eram în stare atunci să mă gândesc în detaliu la ceva îndepărtat.
După insistenţe, am acceptat să plătim un avans ptr Revelion la Lepşa. Geografia nu a fost niciodată punctul meu forte, aşa ca habar nu aveam unde e Lepşa şi nu găseam niciun motiv să merg acolo.
Lunile au zburat, a trecut şi Crăciunul (aveam un text despre asta dar nu l-am putut posta din lipsa de conectivitate la internet), iar cumpăna dintre ani s-a apropiat.
Înarmaţi cu roţi pentru iarna, cu lanţuri în portbagaj, cu revizia anuală efectuată şi rezervorul plin pornim la drum. La 31 de km înainte de Buzău, în plin câmp şi în ger, maşina se opreşte brusc şi începe să miroasă a ars. Rapid decidem că ne-a murit ambreiajul. Casco, tractare, service în Buzău, programare, piese…
Am fost preluaţi de socrul meu, sosit rapid din Târgovişte, şi depuşi la Lepşa după mai bine de 9 ore petrecute pe drum, timp în care Emi s-a comportat admirabil.
Fără aşteptări, supăraţi pe asigurator, am petrecut cele mai frumoase zile, izolaţi între munţi, înconjuraţi de zăpadă, fără telefon, internet şi maşină. Am petrecut la foc de tabără, simplu, cu ţuică fiartă şi vin fiert, cu oameni modeşti, cu muzică de toate felurile. Am avut două petreceri, de Revelion şi Sf Vasile, am dansat, Emi s-a împrietenit cu toţi copiii din hotel dar şi cu mesenii (prilej cu care am realizat cât de simpatic este el).
Mai presus de toate am înţeles că toate trec, important este cum reacţionăm noi.
mi-era dor de vocea ta, Anemari. La multi ani!
Amalia, si mie imi era dor de voi.
la multi ani!
revelioanele cele mai minunate sunt cele cu peripetii.
ai dreptate :este important cum reactionam noi.
Nicoleta, pentru anul asta imi doresc intelepciune.
am stat in „umbra” pina acum … desi… te citesc, te admir si te plac de f multa vreme…iar de data asta ai lipsit „nepermis” de mult…si mi-ai lipsit… si spun si eu ca Amalia: „mi-era dor de vocea ta”
La muli ani Anemari si multa putere ca sa le poti duce pe toate!!!
Laura, sunt foarte magulita de atentia ta. Sa ai un an incredibil, suprinzator…
Am scris, dar nu am putut posta ptr ca nu am avut acces la internet (nu era retea in „oala”). Dar mi-a prins bine asa, fara telefon, fara internet si televizor. Doar cu „micul piticul” si sotul meu.
La multi ani!
Asa este, important e sa ne adaptam la fiecare situatie prin care trecem si sa incercam sa facem fata frumos. 🙂
Ane, dupa cum vezi toata lumea ti-a simtit lipsa. Ma bucura revenirea ta si nu pot sa nu observ din fotografie cat de mult a crescut Emi.
Intamplarea voastra se potriveste intelepciunii populare care spune ”tot raul spre bine”.
La multi ani si multa intelepciune! 🙂 (desi pot sa spun ca nu ti-a lipsit niciodata)
La multi ani, Anemari ! Ma bucur ca esti bine ! Ai vazut ? am intuit eu bine ca esti intr-o mica vacanta …… Intamplarea neplacuta cu masina nu mai conteaza atata timp cat zilele ce au urmat au fost pe sufletul vostru .
Draga Amalia, ma bucur pentru zilele linistite si pline de zapada pe care le-ai petrecut si cel mai important este ca le-ai petrecut incojurata de cei dragi inimii tale. Sa va bucurati din plin de anul care vine, an pe care ti-l doresc mai plin, mai frumos, mai bogat in amintiri!
La multi ani!
La multi ani, Ane… daca stiam unde sunteti, treceam sa va salut, mai ales pe micul piticul… pentru ca, uite, acolo a crescut mica pitica, cum am fost si eu o data… 🙂 la Lepsa, intre munti, care acum e o zona fara semnal, dar atunci era fara electricitate… Lumina insa am avut, toata copilaria. Asa cum ati avut si voi acum semnal in suflete- ca va iubiti si va este bine.
ce intamplare! Cea mai frumoasa si blanda doctorita e din Lepsa! Acum e lux la Lepsa. Doar muntii mai tin la distanta monstruoasa dezvoltare.