„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Despre daruri.

de

daruriFiul meu, Emi, mi-a adus în viaţă nu doar lumină, bucuria jocului, veselie, ci şi o serie de prieteni noi, de oameni care s-au strâns în jurul meu cloşcă şi m-au ajutat să înţeleg, să caut, să identific fie un medic, fie o carte despre creşterea copiilor sau un loc de joacă. Emi mi-a adus în fapt o reţea umană pe care nici măcar nu o intuiam.

De la două familii cu copii, câte cunoşteam înainte de a-l găsi pe Emi, am ajuns astăzi să cunoaştem zeci de familii cu care ne vizităm, ne întâlnim la locul de joacă, mergem în parc sau la teatru… Este incredibil ce trăiesc!

Unul dintre preţioasele daruri se numeşte Andreea Sorescu. Când mi s-a spus că  Emi ar putea fi autist, multe voci din jurul meu au rostit numele ei. Cu toţii insistau să mă sfătuiesc cu Andreea. Când auzi numele unei persoane din atâtea guri, din medii diferite, eşti nu doar impresionat ci şi curios.

Ştiu că am vorbit la telefon cu Andreea, preşedinta asociaţiei Învingem Autismul,  şi m-am prezentat apoi într-o duminică la sediul asociaţiei pentru ca să ne jucăm cu copiii. Atunci l-am cunoscut şi pe Tomi, fiul special al Andreei, care este astăzi unul dintre prietenii dragi ai lui Emi.

 

Am descoperit o tânără mămică, plăpândă dar energică, hotărâtă, implicată, aplecată către toate poveştile (nu puţine) ale mămicilor copleşite de griji ce au venit să-i ceară ajutorul. Da, pe Andreea a mânat-o în luptă Tomi, dar ea a ales să lupte nu doar pentru fiul ei ci pentru toţi copiii speciali.

 

Când îmi este greu, sunt obosită sau copleşită de griji, mă gîndesc la mărgelele Andreei (poartă mereu mărgele asortate cu hainele), la silueta ei zveltă, la bluzele ei înflorate, la sprâncenele arcuite mereu a mirare şi curiozitate şi-mi spun că dacă ea poate să râmână tânără, frumoasă şi dedicată, atunci nici eu nu am voie să abdic.

Andreea luptă în fiecare zi a vieţii ei pentru ca toţi copiii suferind de autism să aibă acces la lucruri simple, la îndemâna copiilor tipici, precum:  grădiniţă, şcoală, săli de teatru, muzee. Destul de des părinţii copiilor diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autismului se confruntă cu refuzul de a avea acces la învăţământul de masă.

Andreea, prin asociaţia pe care o conduce, promovează acum proiectul „Copiii cu autism merg la şcoală”, urmărind să crească gradul de integrare în învăţământul de masă şi astfel şansele la o viaţă idenpendentă pentru copiii atipici. Astfel, 16 copii sunt pregătiţi pentru şcoală, iar 30 de cadre didactice sunt instruite pentru a putea înţelege nevoile speciale ale copilului cu autism în procesul de integrare şcolară.

Dar proiectele au nevoie de bani pentru a prinde viaţă. Şi eu vin să vă rog să mă ajutaţi să-I ofer un dar Andreei: fonduri pentru ca acest proiect să prindă viaţă.

Intraţi pe https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi/, creaţi  un cont, alegeţi secţiunea Proiecte propuse de ONG-uri, alegeţi Bucureşti de pe harta galbenă şi votaţi proiectul Copiii cu autism merg la şcoală! Data limită: 30 septembrie.

 

Dar din dar…

Tag-uri:
· · · · · · · · · · ·
Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • Vai…Multumesc mult…Nu am crezut ca va fi asa de individualizat…M-am rusinat toata, draga mea…Si eu le multumesc lui Emi, Tomi si Bela pentru ca ne cunoastem! Si pentru ca sprijni Invingem Autismul. Si multumesc si pentru ilustratia folosita. Este unul dintre aranjamentele mele florale preferate:) zarit de mult tot asa, pe net…wireless connections, Ane:)

    Andreea 16 septembrie 2011 9:39 AM Răspunde
  • Ane, am si eu toata stima pentru mamicile care lupta in fiecare zi pentru copiii lor…
    Ii doresc Andreei multa putere si multe prietene ca tine pentru binele lui Tomi si a altor copii ca el.
    Ce fericiti sant copiii vostri sa aiba niste mamici ca voi!!!

    camellia 18 septembrie 2011 2:37 PM Răspunde
    • Camellia, este incredibil cate mame precum Andreea exista. Sunt nu doar puternice, dar frumoase, feminine elegante…

      Anemari 23 septembrie 2011 5:50 PM Răspunde
  • S-a votat! foarte emotionant articolul! va tin pumnii sa reusiti sa schimbati ceva!!!

    Adnya 21 septembrie 2011 9:06 AM Răspunde
  • Buna ziua,

    As vrea sa stiu cum a inceput drumul dvoastra spre miracolul cunoasterii cu Emi…pt simplul fapt ca as dori sa incep un astfel de drum dar nu stiu de unde sa incep…

    Multumesc

    xenia 29 septembrie 2011 5:24 AM Răspunde
  • Felicitari ptr toti cei care se implica!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    maria 2 octombrie 2011 2:50 AM Răspunde
  • Anemari! Felicitari, si aici, pentru teza! Cum spunea si Camellia, felicitari DOAMNA DOCTOR!
    🙂

    Monica V 2 octombrie 2011 6:15 AM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title