„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Handicapatul!

de

“Să-ți iei handicapatul și să pleci!” Îmi strigă o mămică la telefon acum două seri pentru că Emi   i-a pătat băiețelului ei manșeta de la cămașă cu acuarelă. “Nu e pentru prima oară”, îmi reproșează, aceeași mămică a doua zi când ne prezentăm la școală pentru mediere. Emi i-a mai rupt creioanele și guma. Doamna învățătoare încuvințează adăugând că așa este, iar acel băiețel este extrem de cuminte în timp ce Emi deranjează orele, se plimbă prin clasă…

Am să mă duc eu la director să întreb: cine l-a evaluat pe copilul ăsta? Cine i-a dat voie să vină aici la școală? Nu e în toate mințile copilul ăsta”, răcnește din rărunchi mămica copilului cu manșeta pătată. Nu am nici o șansă să mă scuz pentru inconvenient, reușesc doar să o întreb în ce calitate face aceste afirmații. Mai apuc să adaug că dorim să plătim cămașa pătată.

La mediere învățătoarea tace. Mămica indignată îmi spune că ea știe că orele nu se desfășoară din cauza lui Emi. Eu o întreb, calmă, dacă domnia sa asistă la ore și cum de are asemenea informații. Fermă, doamna specifică că îi spune copilul acasă și domnia sa are încredere în propriul copil. Mă uit la doamna învățătoare dar de acolo vine doar liniște.

Doamna mai adaugă că în data de 10 mai concursul Comper nu s-a putut ține la clasă din cauza lui Emi. Iar mă uit la învățătoare, care mi se adresează  cu: “Doar v-am spus aseară la telefon că așa s-a întâmplat!”

Eu nu mai înțeleg nimic!  De când este responsabil de succesul sau insuccesul procesului educațional un minor de 7 ani? Cum este posibil ca incapacitatea adultului pedagog de a ține în frâu o clasă de pitici de 6-7 ani să devină responsabilitatea unui minor? De când lucrează Emi pentru Ministerul Învățământului? Când a primit el sarcina să aplice teste sau să le oprească?

 

Îmi vin în minte ultimele trei ședințe cu părinții. Mereu aceleași mămici solicitau să fie pedepsiți copiii care deranjează orele, evident copiii altora, nu ai lor. Mi-am adus aminte tăcerea învățătoarei  și vehemența părinților care reclamau că suferă actul pedagogic pentru că niște puști deranjează ora. Nimeni nu  s-a gândit că puștii reclamați sunt niște minori de 6-7 ani,  evident educabili, care cel mult au nevoie de suport pentru a se integra nu de pedepse pentru că adultul, responsabil să țină lucrurile în frâu,  nu poate să o facă.

 

N-am auzit niciodată vocea pedagogului ucigând din fașă ideea că un adult are voie să aplice pedepse copilului altui părinte. Evident, de preferat nici propriului copil.

Revin la realitate. Ne cerem iar scuze pentru incident, spunem că vom discuta cu Emi și vom îmbunătăți comportamentul său. Adăugăm că am consultat și consilierul școlar, am răspuns prezent apelurilor doamnei învățătoare și mereu am luat măsuri. Mămica este vizibil nesatisfăcută. La capătul răbdării o întreb și eu ce vrea de la noi, ce vrea să facem. Tace. O întreb,  uitându-mă în ochii ei,  dacă vrea ca Emi să plece din clasă. Tace mămica reclamantă. Tace și învățătoarea. Eu concluzionez: vom pleca!  Nu vom duce bătălii inutile! Binele copilului primează! Nici noi nu vă mai vrem!

 

Emi este un copil adoptat. Mămica lui și-a asumat public cauza adopției și militeză activ pentru drepturile copiilor instituționalizați. Și-a exprimat deseori public (în ziare, la TV și pe blog)  punctele de vedere și povestea. Fără să vrea, mămica l-a expus pe Emi etichetării.

 

Categorii:
Despre viata

Comentarii

  • Nu pot sa cred!!! De obicei citesc postarile tale si nu comentez nimic, dar de data asta nu ma pot abtine. Am doi copii de 3 si 4 ani si jumatate si sunt fericita ca nu au parte de sistemul de invatamant din Romania. Si, in primul rand, de atitudinea si lipsa de educatie a adultilor de la noi. Eu cred ca cel mai bine pt. voi, in primul rand pt. Emi, este sa cautati si sa gasiti „o școală cu învățătoare veselă și iubitoare de copii” si cu parinti maturi, educati si respectuosi.

    O imbratisare puternica din Tarragona!

    Alexandra 15 mai 2013 1:24 PM Răspunde
    • Este pacat ca bietul copilas a avut un asemenea start la scoala din cauza unui pedagog slab si influentabil. Nu putem insa sa generalizam ca asa este tot invatamantul romanesc. Sunt oameni si oameni peste tot in lumea asta. La noi in Romania nu este educate correct mentalitatea adultului parinte, care are impresia ca al lui copil este perfect si ca i se cuvine totul.
      Emi nu este un caz singular si faceti bine ca il mutate la o alta clasa. Va dorim bafta in alegerea invatatoarei si nu va descurajati. Veti gasi pedagogul potrivit si pentru copilul Dvs.
      Cat despre a allege o clasa dupa cum sunt parintii…asta mi se pare o chestier de loto. Asica de unde pot eu sa stiu cum este parintele x sau y si, pana la urma, de ce m-ar interesa altceva decat pedagogul.
      Dvs. ca parinte nu trebuie sa tolerate asemenea comportament al altui parinte fata de Dvs. pentru ca astfel situatia se va repeat la nesfarsit. Este foarte important ca Emi sa nu sufere. Atat!
      O zi buna!

      Carmen 16 mai 2013 3:31 AM Răspunde
  • Eu ma intreb dc „problemele” cauzate de Emi ar mai fi fost atat de evidentiate dc el nu era un copil adoptat.
    Am observat din proprie experienta si ca depinde foarte mult de „relatia” mamicilor cu doamnele educatoare/invatatoare.
    Baietelul meu este grupa mare, are 6 ani. La inceputul anului devenise un „copil problema” care tinea tooooataaa clasa pe loc pt ca scria prea incet!!! DA! Sa se stie! Toti ceilalti care aveau vreo iesire de genul: sa ma urc pe masa azi si sa racnesc cat pot la educatoare: esti o proaaasta!!! sau eu nu scriuuu!!! nu vreaaauuu!!! mi-a zis mamaaaa ca nu trebuie sa invat sa scriu de la gradiiii!!!! … toti paleau in fata mototolului de Matei. Nu mai avea nimeni nici o problema.
    De fapt problema era tatal copilului care isi exprimase nemultumirea ca dupamiaza copiii stau nesupravegheati si a propus sa se faca ceva activitati cu ei. Apoi a venit mama copilului (eu) care nu „atarna” pe la usa educatoarei si a „mediat” situatia. Cum? M-am facut frate cu dracu’ si mi-am pus cenusa in cap … le-am explicat doamnelor ca sotul e mai dintr-o bucata … asa e el … siiii ce era mai important: copilul scrie cu stanga!!! Din cauza asta lucreaza mai incet. Si este si putin perfectionist, prefera sa nu se grabeasca dar sa arate pagina bine.
    Raspunsul se citea pe fetele lor … Aaa … e stangaci. deci tot un fel de handicap! 🙂 Ma intreb cum de n-au observat in cei 4 ani de gradi acest aspect …

    Succes!

    Ioana 15 mai 2013 5:07 PM Răspunde
  • ati luat in cosiderare sistemele waldorf, montessori, schools of trust – democratic schools ? nu stiu cat se practica pe la noi, sau cat de bine se practica, dar mai rau decat ce ati descris.. greu de gasit.

    http://www.youtube.com/watch?v=pfHrgRITnVM (democratic school system)

    cu drag si toate urarile mele de bine pt dvs si Emi

    Catalina 15 mai 2013 8:10 PM Răspunde
  • Cine este cea mai frumoasa iubirica , cine este cea mai buna gatitoare ???
    Eu nu cred ca acea mamica are parte de aceste scene de iubire acasa cu baietelul dumneaei .
    Sunteti o familie frumoasa si implinita , nu cred ca trebuie sa va afecteze niste cuvinte spuse fara noima .

    Va sarut cu admiratie ,
    Anna

    Anna 16 mai 2013 11:09 AM Răspunde
  • Cunoastem… 🙁 si imi pare rau pentru fiecare copilas care trebuie sa treaca prin asta, ca si pentru fiecare parinte. Nu e Emi de vina, nu ii face reprosuri in legatura cu asta, invatamintul este acelasi pentru toti, nimeni nu spune ca baiatul tau nu trebuie sa se duca la scoala, sau ca trebuie sa il retragi de acolo, desi probabil asta vei face, dar sa nu mai lasi capul jos NICIODATA. Ai un copil la fel de valoros ca oricare altul si care merita tot ce poate fi mai bun in lume. Identifica nevoia cea mai mare a copilului tau si cauta oamenii care i-o pot implini, ei exista pe undeva, nu i-ai gasit tu inca.
    Te-as invita la discutii mai pe larg pe un forum unde vorbim despre scoala si provocarile ei pentru copii ca Emi si parinti ca tine, chiar daca sursa problemelor e diferita: http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=viewtopic&t=38953&start=135&sid=1a7be0bc32776db285cfa5da6a6d88e0 – sper sa nu fie o problema publicarea adresei aici.

    CarmenP 16 mai 2013 8:50 PM Răspunde
  • Esti nu doar o mamica, ci o femeie exceptionala. Sunt mandra ca esti prietena mea.
    Am povestit si eu mai demult, pe blog, ca la o sedinta cu parintii, cand toti ceilalti parinti din clasa se plangeau de un anumit copil, eu am spus ca invatatoarea este responsabila de siguranta copiilor nostri in clasa. Ca daca un copil ii bate pe ceilalti, nu-l putem reclama pe copil, ci pe invatatoare. Majoritatea parintilor mi-au sarit in cap, m-au ocarat pe blog si o fac pana in zilele noastre si au sarit slugarnic in apararea invatatoarei. „Cum adica vreti sa o reclamati pe doamna?!!!”. Eu am vrut doar sa punctez acelasi lucru. Niciun copil nu este raspunzator de bunul sau raul mers al activitatilor. Este raspunderea integrala a educatorului, e jobul lui sa stapaneasca situatia si sa faca in asa fel, incat copiii nostri sa fie fericiti, sa isi gaseasca locul, sa invete.
    Emi va creste frumos cu o asa mama ca tine, pentru ca tu vei schimba lumea. Asta si faci, zi de zi.

    Alice Nastase Buciuta 17 mai 2013 11:48 AM Răspunde
    • Alice, imi doresc o bagheta fermecata pentru ca sa schimb lumea dintr-o singura miscare. Dar tu ai putea sa ma ajuti Alice din lumea minunilor. 🙂 O sa reusim, stiu sigur. Imi doresc sa doara mai putin.

      Anemari Necsulescu 20 mai 2013 2:41 PM Răspunde
  • esti o iubire inteleapta…norocos minunatul emi…eu, va iubesc…

    iulia spis 19 mai 2013 8:39 AM Răspunde
  • Din pacate , multi invatatori/profesori care au delicatete sufleteasca, tact, caracter ,sint marginalizati, si ,treptat, eliminati din invatamint.
    Va admir foarte mult, Emi este norocos cu o asa mamica!

    gabriela 19 mai 2013 12:10 PM Răspunde
  • Departe de mine intentia de a emite „judecati de valoare” cu privire la ceva ce nu cunosc personal (respectiv modul in care e educat copilul de care vorbiti), dar, in general, pentru o abordare echilibrata as adauga si urmatoarea nuanta: candva, candva era o regula – acum e ceva foarte rar intalnit – respectul fata de dascal, respectul fata de ceilalti… Candva, copilul care deranja orele primea pedepse pentru a intelege ce nu e bine, cand greseste – desi e in continuare un copil minunat, mai are si comportamente prin care ii deranjeaza pe ceilalti copii si asta nu e frumos. Iar dascalul se putea impune (in limitele unui comportament civilizat, neagresiv) fara sa fie acuzat ca nu lasa copilul sa se dezvolte. Candva educatia se forma in primul rand acasa si responsabilitatea nu revenea intru totul Ministerului Invatamantaului, invatatorilor, iar unul din primele lucruri pe care le invatam era ca poti face absolut orice doresti, atat timp cat ii respecti pe ceilalti si nu le creezi neplaceri. Cati parinti isi mai invata astazi copiii ca e voie sa faci orice, atat timp cat nu iti faci rau tie si celorlalti? prea putini! cei mai multi se opresc la a-i transmite copilului ca are voie sa faca orice; iar daca se intampla ceva care nu e OK, vina va fi intotdeauna a sistemului, a unei terte persoane, a oricui altcuiva decat a lor care au uitat pentru moment ca micii dragalasi nostri copii sunt viitori adulti

    Diana 21 mai 2013 12:23 PM Răspunde
    • Diana, copilul despre care vorbesc este COPILUL MEU. 🙂 El este educat de mine. Nu emiti judecati de valoare, doar pareri, pornind deja de la o prezumtie (usor de devoalat din textul tau).

      Nu se negociaza urmatorul adevar: actul educational este datoria cadrului didactic. Intre orele 8:00 si 12 parintele nu are acces in scoala, nu intervine in actul educational. Deciziile la clasa le ia si trebuie sa si le asume cadrul didactic. Esecul procesului educational este al cadrului didactic si NU al elevului sau al parintelui.

      Trebuie parintele sa colaboreze cu scoala? Desigur! Trebuie parintele sa faca echipa cu cadrul didactic si sa sprijine progresul si adaptarea elevului? Fara indoiala! DAR parintele face si el echipa daca are cu cine.

      Un pedagog care doar reclama atitudini/gesturi/ afirmatii si NU face nimic, nu este un cadru didactic profesionist iar parintele nu are cum sa lucreze in echipa cu el. Un pedagog care plange in fata elevului, a parintelui, a directorului, care este labil emotional, dezorganizat, incapabil sa sustina procesul educational trebuie sa decida daca aceasta este profesia care i se potriveste.

      Anemari Necsulescu 22 mai 2013 7:37 AM Răspunde
  • fara suparare…sau da depinde de ce caracter ai:'( vreau sa stii ca greselile gramaticale la aceasta varstanu prea ar trbui sa existesi si se poate spune ca sunt grave.eu nu te sustin iar emi probabil ar fi un copil mai bun fara asemenea parinti.invatatoarea nu este devina ci doar tu sau copilul.nu sustin faptul ca elevii trebuie sa fie batuti insa ridicarea vocii si chiar luarea unor masuri ar putea aduce ordinea…insa invatatoarea nu poate din cauza unui anumit model ‘marul stricat le strica si pe celelalte’ acel model poate fi emi sau ceilalti copii din clasa,insa eu vroiam sa ajung pana la urma la ideea ca emi ar trebui dus la o scoala pentru copii cu nevoi speciale.sper ca te-am ajutat si nu mai da vina pe invatatoare.ps post scriptum sa faci un blog pentru copiii cu nevoi specialae este una insa alata este sa faci un blog despre incompetenta profesorului sau si a invatamantului.ce scri tu pe blog este ca si un comentariu nimic mai mult.in legatura cu greselile gramaticala (nu te supara este un vers mai mai du-te dracu ma’) te-as ruga sa citesti urmatorrul vers de mihai margineanu ‘mai du-te dracu’ ma’ si mai pune din cand in cand cate-o cratima’

    euopusulprostiei 22 mai 2013 7:24 PM Răspunde
    • Nu esti opusul, esti chiar definitia prostiei.

      CarmenP 23 mai 2013 7:38 AM Răspunde
    • Ireal.

      anda 29 mai 2013 5:58 PM Răspunde
  • In procesul de educare al copilului de 7 ani sunt 2 factori determinanti : parintii si pedagogul. atata timp cat parintele isi face treaba de parinte, stie ca si-a educat copilul cum stie el mai bine, iar la scoala se arunca cu pietre in el, ca are un copil needucat, handicapat, ca strica, deranjeaza ora sau mai stiu eu ce, aici e vina pedagogului, care nu stie sa se impuna in fata a 20-25 de prichindei. se presupune ca, timp de 3-4 ore, pedagogul este parintele copilului. daca in aceste 3-4 ore, el nu reuseste sa tina in frau o clasa, atunci n-are ce cauta la catedra. degeaba a mai facut orele de psihologia copilului in facultate (daca a facut facultatea…).

    sper sa nu te superi pe mine, dar, dupa parerea mea, cea mai buna decizie a fost mutatul la o alta scoala. Imi doresc ce e mai bun pentru tine si pentru Emi! sa fiti sanatosi si sa te bucuri de clipele cu el! O zi buna!

    P.S. : daca gasesti cumva bagheta magica, te rog, da-mi-o si mie pentru cateva clipe 🙂 !

    Silvica 23 mai 2013 1:31 PM Răspunde
  • Draga mea draga,
    Nu stiu daca a muta copilul din aceasta clasa este rezolvarea. Si eu, ca si tine, cred ca invatatoarea nu-si face meseria asa cum trebuie. Ea trebuie sa aibe un cuvânt greu de spus, in a-i explica mamicii cu manseta ca a fost o întâmplare nefericita… Din pacate s-ar putea sa dai si intr-o alta clasa in care muti copilul, de alt gen de probleme. Asa ca, incearca sa gaseste solutia impreuna cu Emi. Parerea mea.
    Cat despre mamica-manseta, ignorarea e cea mai buna varianta! Sa ne rugam pentru ea, ca e săraca cu duhul!!!
    Iti doresc minte si putere sa treci cu bine peste toate!

    Mihaela 23 mai 2013 5:06 PM Răspunde
  • Nu doresc sa tin lectii de morala. A treia lege a firii se numeste legea bumerangului, sau legea actiuni si retroactiunii.Cand veti intelege ca orice rau pricinuit cuiva se intoarce impotriva ta intr/un anumit timp, atunci veti intelege principiul dupa care se ghideaza viata . Cu cat ii veti face mai mult rau invatatoarei, cu atat mai mult ii veti face rau copilului, sau copilul isi face rau siesi.Romanii au definit/o eufemistic/,,cu ce galeata te duci la apa, tot cu aceea aduci apa inapoi!!&,,o moneda area doua fatete!”,,cu ce mana dai, tot cu aceea iei inapoi!. Nu va mirati de nimic !!!noi ne construim viata.Avem un datum de sus! Suntem liberi sa decidem asupra noastra….in realitatea in care construim cu cuvinte, dar mai ales cu fapte, in aceea vom trai vesnic.Cercul vicios rezulta din modul cum percepem alteritatea.Noi ne facem rau cu propriile noastre cuvinte .Noi zidim realitati.Cu cata ura vom merge prin timp, tot cu atata ura ne va darui sinele nostru.Ascultati de unii oameni care va vor binele!!. Violenta naste vilenta. In viata tot ce ni se intampla meritam!! Tot ce vi se intampla in viata dumneavoastra si a copilului dumneavoastra meritati pentru ca undeva ati produs suferinta…nu am dreptul sa va judec, ci doar sa va ajut.Cand veti intelege cat rau va faceti singura la acest moment dat, va fi prea tarziu. ,,Purtati/va unii altora sarcinile!”, a spus mantuitorul Iisus Hristos…asta fac eu acum . Daca doriti sa stam de vorba, sunt dispusa sa va ajut cat pot eu la acest moment.Am trecut printr/un moment simular si am inteles extrem de multe. Sunteti o femeie inteligenta, si stiu ca o sa va alegeti calea. La acest moment dumneavoastra nu/l iubiti deloc pe copil… e doar o iluzie optica, ii faceti cel putin un deserviciu. Ca sa ma intelegeti ce va spun, ar trebui sa vorbim cel putin la un telefon. De alegerile facute la acest moment depinde fericirea dumneavoastra, binele familiei, si nu in ultimul rand, fericirea lui Emi!!.Puteti lua legatura cu mine. Sunt o persoana reala, si de buna credinta….data trecuta m/ati blamat.Acordati/va o singura sansa, si va spun ce aveti de facut, pentru ca astefel va veti invarti intr/un cerc vicios fara iesire, iar salvarea dumneavoastra sta doar in puterea dumneavpastra, si nimic mai mult.Adevarul e doar in familia dumneavoastra, aveti incredere doar acordati/mi o sansa…nu e prea mult …nu va cer nimic in schimb, decat sa ma ascultati….cred ca nu e nimic de spus.Va dau o mana pentru ca si eu am fost in situatia dumneavoastra. Alegerea va apartine.Oricum va multumensc pentru timpul acordat.Id de email este adevarat.Daca va doriti mai multe contactati/ma..oferiti/va o sansa familiei, si copilului pe care pretindeti ca/l iubiti!! la acest moment eu vad doar ca/l urati extrem de mult, si cu siguranta acest copil nu merita lucrul acesta.E un copil deosebit si merita mai mult. Copiii nu sunt ai nostri, sunt a lui Dumnezeu. Pe pamat noi suntem tutorii legali. Avem o datorie pentru dus la indeplinire, fie ca suntem parinti adoptivi, fie ca suntem naturali…mai multe va pot spune la telefon. Nu va faceti rau cu buna stiinta! Ceea ce ni se intasmpla la un moment dat, este ca meritam…pentru ce anume…va pot spune in particular, doar daca va face placere. Un om care a trecut pe unde treceti dumneavoastra acum recent, cu mare dragoste, pentru ca va inteleg suferinta!!multumesc pentru ca mi/ati citit randurile!!.

    Lala 25 mai 2013 1:57 PM Răspunde
    • Sunt atat de multe probleme cu paragraful pe care l-ai scris, incat simt ca daca nu-ti raspund inseamna ca sunt de acord cu tine. Dai dovada de atata aroganta si trufie inat ma dor pe mine judecatile tale (da, alea pe care pretinzi ca nu le faci). Sa-i spui unei mame care lupta nu numai pentru copilul ei, dar si pentru ceilalti copii cu un sistem in mare parte daunator copiilor, ca-si uraste copilul, ca acel copil sufera pentru ca ea a facut ceva gresit candva, sau ca ceea ce incearca ea sa faca e „sa-i faca rau invatatoarei”, este o judecata dezgustatoare, de care NIMENI nu ar trebui sa aiba parte. Iti justifici moralitatea cu un crestinism prost inteles si faci din noi, restul, o troaca de porci. Asta e mesajul tau si e primit asa cum a fost dat. Eu doar iti ridic o oglinda.

      anda 29 mai 2013 6:32 PM Răspunde
  • Incetati sa mai judecati! Veti fi judecati! Aveti liberul arbitru si primiti, in general, ceea ce daruiti! Daca un copil mai nazdravan este blamat si discutat, umilindu-i mama in fata lui, nu va va raspunde cu reactii mai bune! Daca vreti sa aveti liniste, daruti liniste! La fel si despre bunatate… . Apropo’ de citate sau proverbe, „semeni vant culegi furtuna”! Toti ne credem superiori celuilalt. E o inselatorie a vietii! Aveti puterea de a va cultiva respectul de sine, prin respect si iubirea pentru aproapele vostru! Apropo’ si de gramatica:… nu poti cere cand nu dai! Uitati-va cum ati scris! Doamna draga Anemari, fiti doar increzatoare in fortele proprii si nu va uitati la rautatile celor „perfecti”! Am si eu un baietel adoptat, mai nazdravan… si cred ca toata viata vom invata sa-i cunoastem, sa-i intelegem si sa le putem restitui ceea ce soarta le-a luat de la inceput. Copiii celor ce acuza, in general au destinul neintrerupt de lipsa legaturii sfanta intre ei si fiinta care i-a conceput. Acesti oameni nu-si dau seama de asta si cum afecteaza un copil! Le spun: fiti fericiti pentru copiii vostri! La un moment dat, in viata, totul se plateste.

    Anamaria Stanescu 26 mai 2013 5:36 AM Răspunde
  • De obicei ma rezum doar la a citi ce se mai posteaza, dar acum nu pot sa tac. Nu sunt un copil adoptat dar sarmana mama a trait primii mei ani de scoala cu teama: acum ce o mai fi facut? Primii 4 ani am fost intr-un conflict permanent cu educatoare si cativa colegi. ” Doamna, am 25 de ani de cariera dar eu fata mai obraznica ca a dumneavoastra nu am vazut…Bate copii, deranjeaza orele, sparge, distruge..” Au trecut cei primii 4 ani cu doamna educatoare si am intrat in clasa a 5-a. Profesori diversi, materii..si mamei nu ii venea sa creada cand ajungea la scoala si i se spunea: ” e cuminte, ordonata, silitoare..” Nu era vorba despre acelasi copil.
    Mama mea nu statea cu pachetele la usa doameni invatatoare, mama mea nu avea timp sa treaca pe la scoala..doar la sedinte venea cu frica in san..asa ca pe mine doamna nu facea decat sa ma boscorodeasca..o uram, simteam ca nu e corecta fata de mine si fata de altii. Asa ca am facut tot posibilul sa o deranjez. Bine ca cei 4 ani au trecut..Timpul a sters unele amintiri..dar ura fata de ea..nu am uitat-o.
    Ma uit in timp..eu am reusit sa ajung totusi la un anumit nivel. Altii, multi premiati de ai doamnei, copii ”cuminti”..au ramas undeva in urma.
    Schimba scoala, schimba educatoare..nu te lupta cu morile de vant si roaga-te sa gasesti una care sa fie profesionista si corecta. E drept ca nu poti face lucrul acesta de fiecare data cand ceva nu merge bine. E drept ca parinti, care nu si-au pus niciodata intrebarea ce ar face ei in aceasta situatie, o sa fie mereu. Dar mai da-i o sansa lui Emi la 4 ani de liniste.
    Toate cele bune Anne si sa dea domnul sa treceti peste tot si toate.
    Mara

    Mara 27 mai 2013 7:07 AM Răspunde
  • Amemari, imi amintesc despre ceea ce povesteai la inceput de an scolar, imi pare rau ca s-a confirmat ceea ce intuitia iti spunea inca de pe atunci.

    Este trist ca nu doar reprezentantii sistemului au o problema de mentalitate – aveam speranta ca acest lucru s-ar putea odata cu alinierea la ceea ce se intampla in tari mai avansate din acest punct de vedere, ci si unii dintre parinti, care nu se gandesc, nici macar egoist daca nu sunt capabili de empatie si intelegere, ca si odrasla lor ar putea trece la un moment dat printr-o etapa mai dificila.

    Acomodarea cu scoala – in clasa pregatitoare, in primul an de implementare al unei initiative puse in aplicare cu multe opinteli si nereguli, a fost pt uniii copii o piatra de incercare. Mi se pare revoltator sa vezi ca exista adulti care nu reusesc sa inteleaga acest lucru, ba mai mult, care nu sunt capabili sa nu-si asume responsabilitatea propriului esec.

    Daca este sa vorbim despre alternative, nu stiu sa iti recomand ceva concret. Noi am ales varianta unei scoli private, credem ca este un sistem care va oferi un raport pret-calitate mai accesibil pe masura ce se va dezvolta (atat dpdv principii si organizare, cat si dpdv al numarului de copii).

    Adriana B 13 iunie 2013 7:50 AM Răspunde
  • Sa va simtiti deloc atacata, ce ati „descoperit” este doar societatea in care traiam.
    „Inteligenti” care cred ca eiu sunt din alta clasa sociala.(mama care reclama)
    Edicatoarea/invatatoare – nu trebuie generalizat, sigur veti putea sa gasiti o persoana dedicata care sa educe ce este de educat.
    In ce ma priveste sa stiti ca astfel de atitudini se regasesc si la adulti.
    Din pacate am parte de astfel de persoane, dar imi permit ca pur si simplu sa invit sa paraserasca sala cei care nu le convine „atmosfera”.
    Va urez succes si „Mens sana in corpore sano”
    Pana de cirand spuneam „Sanatate si minte limpede!”- cum imi ureaza nasa mea de botez, dar este inteles putin deplasat asa ca am schimbat la varianta in latina, prefer sa fie un mesaj pentru cei ce inteleg ce inseamna.

    Mihai Achim 1 octombrie 2013 9:03 PM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title