Locuiesc in Rahova si muncesc in Primaverii. Strabat orasul din cel mai sudic colt catre nord. Am mai povestit despre tramavaiul 32 care duce cu sine mirosul bucatariilor celui mai sarac sector, haine prafuite, miros de transpiratie, unghii murdare, vocabular colorat…
De la Piata Cosbuc, cea mai celebra piata de flori din Bucuresti, linia tramvaiului este invadata de masinile ce nu mai au loc pe drum pentru ca drumul a fost ingustat ca sa faca loc “metroului usor 32”. Metroul usor e mai lent decat vechiul tramvai 32. Carosabilul a disparut, asa ca va puteti imagina si singuri ce soarta a avut trotuarul.
De la Piata Unirii ma inghesui zilnic in al doilea sau al treilea metrou dar ajung in doar 10 minute la Aviatorilor. De aici pana la birou sunt iar pieton pentru 10 minute. Trebuie sa bat cu piciorul intregul Bulevard Primaverii, acum invadat de zapada. Jumatate din trotuar si din carosabil a devenit acum doi ani „parcare rezidentiala” pentru un complex de birouri. Discutabil cine si cum a dat aprobare pentru asa ceva desi complexele de birouri sunt obligate, prin lege, sa asigure si parcare subterana.
Acum a nins. Bucurestiul arata mai curat, e mai multa lumina si o parte din zi reusesc sa nu mai aprind lumina. In Primaverii sunt firme cu staif, doamnele topaie mandre pe tocuri impresionante, aerul este invadat cu Chanel, strazile populate de masini scumpe… Deh, suntem in nord!
De cum a dat zapada slujbasii firmelor au inceput sa curete parcarile. Si unde altundeva sa arunce zapada decat pe jumatatea de trotuar ramasa libera? Desteapta mutare! Si eu pe unde sa mai merg? Zilnic ma claxoneaza si injura tot felul de soferi nervosi pentru ca merg pe drum. Ei stau comod in costumele lor scumpe, la caldurica, si nu au rabdare sa imi fac si eu, lipa-lipa, carare prin nameti. Pe unii care se opresc sa ma „blagosloveasca” ii intreb cu mirare „Eu pe unde sa merg? Unde e trotuarul?”. Evident ca ei imi raspund ca nu e treaba lor.
Asa ca, vin aici si spun : Pieton caut trotuar. Gasitorului recompensa votul meu la alegerile viitoare!
asemeni tie, ma declar pieton. fac parte din specia nebuna si anacronica a celor care merg mai mult pe jos decat cu masina (deh, brasovul e urbe mica, s-ar spune la primul ochi aruncat pe harta) si caut si eu acum, printre troiene si geruri, bucatica aceea de trotuar pe care s-ar cuveni sa merg si sa inhalez civilizat miasmele degajate de tevile de esapament ale colegilor mei de trafic, cei motorizati.
mai spre primavara insa lucrurile nu se limpezesc. pentru ca trotuarul se umple de moloz si tevi de la lucrarile importante si mereu restante ale celor de la apa, gaz, primarie, arheologie sau ce-or mai fi, asa incat in plina vara, nu port sandale cu toc, nu pentru ca a revenit moda chopinelor si m-as da si eu un pic de gheisa, ci pentru ca gropile ramase din primavara asteapta cuminti o alta… iarna. dar sa nu uitam ca toamna dam foc frunzelor in ele, gasindu-le astfel utilitatea primordiala, cea care ne face sa intelegem ca viata fara gropile din trotuar, fara troienele aruncate, fara maldarele de frunze, crengi, moloz si unelte precum si alte lucruri de acest gen, ar fi atat de simpla, ca ne-ar plictisi.
bucura-te, anemari… cineva te vede in fiecare zi… chiar daca nu e treaba lor. 😉
Pisica, insist sa inot prin noianul de zapada in fiecare zi. Si continui sa deranjez soferii plictisiti sa astepte pe canapelele lor comode.
Eu nu conduc inca pentru ca nu am avut bani pentru scoala de soferi. Visez insa ca voi conduce intr-o zi, iar atunci o sa ma cocot pe tocuri de 7 si o sa vad lumea de sus. 🙂
Psisca… esti la Brasov…orasul meu drag!
Am fost si eu in vara si m-am minunat ca aproape toate trotuarele au devenit parcari de masini. Ma intrebam atunci cum trece oare o mama care impinge caruciorul pe asemenea trotuare. Mi-am auzit si eu vorbe nu tocmai frumoase cand mergeam cuminte pe carosabil caci nu puteam sa zbor peste masini…
Aici, in Canada sunt anumite strazi pe care nici nu exista trotuare… in general in zone rezidentiale ( asta insemna ca nu ai obligatia sa dai zapada la o parte in decurs de 24 de ore ca sa nu iei amenda de la municipalitate).
Ele exista in centrul orasului, in zone cu magazine sau langa scoli si inca n-am vazut masini parcarte pe trotuar. E foarte adevarat ca exista parcari multe si mari caci toate le face municipalitatea din banii pe care ii platim noi pe taxele de proprietate… un anumit procent bine stabilit si respectat…
Cristina, mama care impinge caruciorul sau un copil pe bicicleta cu maner la spate (inventie fantastica pentru mame cu copii de 3 ani), se optinteste la fiecare cotitura si da marunt din buze ptr ca nu exista pante de urcat si coborat de pe trotuar. La mine in Rahova parchezi copilul in fata magazinului pentru ca nu poti urca scarile cu copil si masinarie. Dar manevra asta functioneaza daca cumperi paine sau ceva bine stabilit si care nu dureaza. Pentru ca iti misti haituita ochii stanga dreapta sa nu o ia copilul la picior sau sa nu dispara. „Distractia” e maxima!
Anemari am mers si eu o vreme cu treisdoiul si de multe ori revin in ganduri la perioada respectiva, de multe ori nu o pot depasi. Daca as fi avut prieteni ca tine si ca oamenii pe care i-am cunoscut aici, daca as fi fost mai inteleapta, mai hotarata, poate multe lucruri ar fi fost astazi altfel. Sau poate nu. Dar nu ma pot opri de multe ori sa ma intreb cum ar fi fost. Si as vrea sa stiu cum sa decid ACUM ca sa fie bine.
Cum spunea Alice, toate ni se intampla numai noua 🙂
Vroiam sa iti spun ca de cand am citit in comentariul tau ca e bine ca primul lucru dimineata e sa bem un pahar de apa, beau un pahar de apa si ma gandesc la tine 🙂
Te salut cu drag,
duminica placuta!
Amalia,
Si eu ma gandesc cum a r fi fost daca…existau atatea burse in strainatate si pe vremea mea, daca as fi avut mai mult curaj, daca….
Dar mai apoi ma intorc cu gandul la fata saraca cu gauri in pantofi, din Rahova, si o vad pe femeia vopsita, machiata si si aranjata de astazi si imi spun ca am avut noroc. Nu am crezut niciodata ca o sa fiu in stare sa am o slujba, si azi am mai multe, ca o sa am un locsor al meu, ca o sa fiu capabila sa intemeiz o familie…
Se putea si mai rau! Amalia, draga mea, ceea ce suntem astazi nu e rau deloc.
Ane, de la un timp sunt mai mult sofer decat pieton, si-ti marturisec ca nu port tocuri mai mult decat purtam inainte si nici nu ma imbrac altfel decat o faceam cand eram pieton, desi pe atunci dadeam vina pe lipsa de masina pentru stilul meu vestimentar casual-baietos. Acum nu ca iau apararea soferilor – desi da, o iau – dar crede-ma ca dupa ce stau o ora sa dezapezesc masina, pana-mi degera falangele de nu pot sa le tin pe volan, ma cam irita cand sunt in intarziere, iar soseaua – spatiu dedicat circulatiei rutiere – e plina de pietoni, si asta crede-ma, in locuri care nu duc lipsa de trotuare, dar e mai usor sa tarai de o sanie pe sosea. Nu claxonez in apropierea lor, ca legea o interzice, opresc, desi eu am verde, ca sa nu-i omor, merg cu 5 km/h cu inima stransa sa nu derapez spre bombeul sosonilor celor care se plimba pe strada si nici prin cap nu le trece sa se dea din fata anvelopelor mele, nu-i injur (asta pt ca am geamurile inghetate si nu pot sa le las in jos), si uite asa ajung unde am nevoie la fel de repede ca si cum as fi mers pe jos. Pentru ca nici pietonul nu-i de vina ca n-are trotuar, dar nici eu ca am masina. Repet, nu fac ca trenul cand chiar vad ca nu-s conditii, inteleg pe oricine unde este cazul, dar nesimtirea nu o tolerez nimanui, fie el sofer sau pieton.
Si inca ceva – nu numai soferii trebuie sa cunoasca codul rutier, ci si pietonii. Iar una dintre legile acestui cod spune ca si pe trecerea de pietoni traversarea se face in pas alert. Deci pe strada toata lumea are responsabilitati, nu numai soferii – nu ne plimbam, nu dansam, nu ne uita Dumnezeu pe carosabil, caci asta uneori ne poate costa viata.
Alina, fetele din Primaverii descind din masini de fitze pe tocuri. O sa le fac o poza pentru conformitate. Mai au si parul proaspat coafat si arata ca scoase din cutie de ma si enerveaza ptr ca eu sunt mototolita iesita de la presa, din metrou, transpirata de alergatul prin nameti…:))
In Primaverii nu exista trotuar nici vara pentru ca este arestat de masini.
In rest, ai dreptate. Codul rutier trebuie respectat de toti participantii la trafic.
Alina, m-am grabit sa raspund si nu am fost explicita. Balansul pe tocuri de 7-9 cm pe poleiul de afara, chiar descinzand din masina, este ridicol.
In rest, de la pieton la sofer, ne doresc sa nu ne pierdem simtul umorului, capacitatea de a face haz de necaz.
🙂
Ane, fetele cu fitze din Primaverii nu sunt vinovate ca au masina, sunt vinovate pentru ca sunt tute! 🙂
In rest, suntem oropsiti cu totii, asta am vrut sa spun eu, si aia fara trotuare, si aia fara sosele si locuri de parcare. Kiss!
Alina, nici nu am gandit cumva ca ar fi vinovate ca au masina.
Doamne fereste! Pe mine ma doare absenta trotuarului si indolenta celor ce te vad ca telupti cu nametele dar te claxoneaza pana ti se ridica parul in cap. Ideea e ca ma claxoneaza degeaba pentru ca tot nu am unde sa ma duc.
Apoi, in culmea disperarii, descind din masinuta pe papainoage si se iau la cearta cu mine.
am iesit astazi prin ger si nameti dupa pranzul vanzatorilor. adica niste covrigi care se pot rontai repede, cat te agati de o tasta si mai faci un calcul, sau rasfoiesti agenda si cauti urmatorul client, meeting, etc.
de la fabrica unde prestez eu si pana la alimentara devenita supermarket sunt vreo 50 de metri de strada verii inzapezita si cu o ditamai groapa in mijloc si o intersectie careia i se spune „cu toamnei”, pentru ca strada asta se intersecteaza cu altele. nimic nou, ies in plin ger incotosmanita si cu 5 lei in manusa. expeditia in sine n-ar dura prea mult daca s-ar respecta niste reguli de bun simt. cum insa nu se respecta mi-am amintit de postarea ta ane, tocmai astazi cand din cei 50 metri am mers doi pe trotuar si trei pe carosabil si tot asa. unde mai pui ca pe straduta aceasta este si o scoala, iar bietii copii fac expeditii printre troiene si masini parcate pana in buza blocurilor, magazinelor si gardurilor de la putinele case.
maine, imi voi lua cu mine si o lopata. 😉
Pisica, eu am inceput sa circul cu cheile in mana. 🙂
De doua ori am vrut astazi sa scriu cu cheia pe niste masini si nu am putut. uff!
da, cristina c sunt in brasov si din brasov… imi iubesc orasul si ma bucur ca iti este si tie drag.
da, ane, e o solutie… mai buna decat lopata… cheile oricum le port cu mine. 😉
Draga Anemari,
Draga Alina Grozea,
Sunt una dintre Felele din Primaverii:
– lucrez in Primaverii de 3 ani. Sunt mama a doi copii iar pantofii cu toc mai mare de 5 cm ii port exclusiv la petreceri si atunci strangand din dinti.
– am 3 colege de birou: o doamna de peste 50 de ani, o doamna de 30 si o domnisoara de 28. Toate trei vin la birou incaltate cu cizme groase iar apoi se schimba cu pantofi. Recunosc domisoara poarta pantofi cu toc cam inaltut, dar din cauza ca e tare mica si ne-a spus ca incearca sa compenseze. In rest fata este „painea lui Dumnezeu”.
– colegii nostri au iesit in strada si au curatat nu doar in fata imobilului nostru dar au facut o potecuta si in dreptul vecinilor (unde e un teren gol)
Vedeti voi cat de gresita este generalizarea?! Vedeti voi ca nu toate fetele din Primaverii sunt „tute ce se bananseaza pe tocuri de 7-9 cm. si coboara din masini de fitze”?!
Mihaela, de ce te-ai jignit? Eu am vorbit despre fetele care locuiesc in primaverii si se balanseaza pe tocurile mentionate cand este sticla pe jos. Doar despre acelea si nu despre toate care locuiesc in primaverii.
Altfel, si eu tot in primaverii lucrez Mihaela. Doar nu era sa scriu despre mine ca sunt tuta, nu? 🙂
Draga Anemari,
Fii linistita, chiar nu m-am simtit jignita!
Ideea mea era doar ca generalizarea, gandirea in tipare, paradigmele sunt o cale nu tocmai potrivita. Daca ma refer strict la „fetele din Primaverii” pot sa-ti spun ca atunci cand aveam biroul in Unirii vedeam mult mai multe „tute pe tocuri” decat acum.
Noi sa fim sanatosi!
Mihaela, tutele nu au serviciu. 🙂