„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

Discount neaşteptat

de

discountAm povestit mereu despre îngrijorări de mamă, vizite nesfârşite la medici, temeri, frici, dezamagiri….

 De la toate vizitele medicale m-am întors cu inima grea, cu speranţe spulberate, reţete nesfârşite şi un pomelnic de recomandări pentru alţi medici, alte verficări.

 După aproape doi ani de căutari febrile, am găsit un psiholog specialist cu experienţă de lucru cu copii abandonaţi.  Într-o ţară în care specializările sunt inexistente (pentru domenii atât de specifice), asta nu este o reuşită minoră.

 Câteva şedinţe şi aflăm că Emi este un copil care recuperează enorm, un copil capabil să lupte singur cu demonii, ca tot ce am facut pentru el a fost ca la carte.

 Astăzi, după ultima şedinţă, am fost întrebaţi dacă nu vrem să mai adoptăm un copil pentru că acel copil ar fi norocos să ne aibă părinţi. N-am primit niciodată un compliment mai mare decât ăsta. Şi lucrurile nu s-au oprit aici, am primit şi un discount semnificativ pentru şedinţa de astăzi.

 Un discount neaşteptat după un verdict râvnit!

Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • Cel mai frumos compliment! Cred ca orice mamica – naturala sau adoptiva – si-l doreste. Felicitari Anemari!

    Cami 2 martie 2011 6:29 PM Răspunde
  • Te admir!

    ioana 2 martie 2011 10:28 PM Răspunde
  • Asa un Martisor oricine si-ar dori!
    Felicitari Anemari ! Multe satisfactii din acestea si de acum inainte!

    CristinaC 3 martie 2011 12:01 AM Răspunde
  • Ar trebui sa exista mamici ca tine in toate colturile lumii. Felicitari! Sa te bucuri cat mai mult de puiul de om!

    ioana_m 3 martie 2011 7:18 AM Răspunde
  • ma bucur foarte mult pentru voi! felicitari, esti o femeie deosebita si meriti sa fi rasplatita pentru tot ceea ce faci!

    andra 3 martie 2011 8:06 AM Răspunde
  • Ane, acest lucru chiar e nespus de frumos 🙂

    lotusul 3 martie 2011 9:35 AM Răspunde
  • Felicitari! pentru compliment si mult succes in continuare, cu siguranta rezultatele vor aparea si acestea va fi CEL MAI MARE compliment si recunoastere.

    Carmen 3 martie 2011 10:10 AM Răspunde
  • oooooooo nu am stiut ca ai adoptat un copil,tot respectul draga mea!si noi ne tot gandim daca sa facem acest pas deoarece chris e mare si am avea destul de oferit unui copil fara noroc,atat ca parinti cat si material.eu mi-am dorit mereu lucrul asta si sper cand ne inttoarcem la anul in cluj sa reusim,inca povestim si sper sa conving pe toti.o viata frumoasa alaturi de fiul tau iti doresc!

    lumi 3 martie 2011 12:18 PM Răspunde
    • Dragele mele,

      Ma gandeam de dimineata ca ma simt de parca mi-as fi tinut respiratia timp de un an si jumatate.

      Acum trebuie doar sa reinvat sa respir normal.

      Va multumesc pentru gandurile bune!

      Anemari 3 martie 2011 12:22 PM Răspunde
  • Anemarie, tu imi intaresti ideea ca nu conteaza cine te aduce pe lume!!! Felicitari si tine-o tot asa…si de ce nu, mai fa un copil fericit!!!

    Laura 3 martie 2011 12:37 PM Răspunde
  • Exista cel putin un motiv pentru care Emi e foarte norocos-mama lui , Anemari.
    Felicitari si drum lin inainte!

    Simona Radoi 3 martie 2011 1:19 PM Răspunde
  • Ce mi-ar place sa fii prietena mea din Cluj, sa pot trece pe la tine cand vreau eu, sa-ti plang pe umar cand imi vine (cu motiv sau fara). Pur si simplu ma regasesc in cuvintele tale, nu ma refer la ce-ai postat azi, ci in general. Esti extraordinara si sper din tot sufletul sa ai fericirea pe care o meriti

    DianaG 3 martie 2011 2:13 PM Răspunde
    • DianaG, pot sa fiu prietena ta din Bucuresti, sa ne punem cestile de cafea in fata si mobilele la ureche. I know, nu e acelasi lucru, dar e mai mult decat nimic. 🙂

      Anemari 4 martie 2011 1:34 PM Răspunde
  • Meriti din tot sufletul aceasta recunoastere, acest superb compliment!
    Subscriu Dianei, esti extraordinara si-ti doresc sa fii fericita.

    Odetta 4 martie 2011 11:33 AM Răspunde
    • Odetta, multumesc. Emi a facut toata treaba si ne rasplateste din plin.

      Anemari 4 martie 2011 1:31 PM Răspunde
  • Ane, nu aveam nici cea mai mica indoiala. Imi pare rau ca a trebuit sa treci atatea piedici.
    Dar daca este cineva in lumea asta care sa poata sa mai faca o data acest lucru, aceea esti tu .
    Iti doresc o viata ”ca la carte”!

    camellia 4 martie 2011 12:27 PM Răspunde
    • Camellia, terapeutul zice ca nu e bine ca la carte, nu e firesc, nu suntem roboti, riscam sa clacam. 🙂

      Dar ptr o perioada, ca sa-l punem pe Emi pe linia necesara, a fost bine ca am actionat ca la carte. Cica acum trebuie sa ne relaxez. M-am trezit de dimineata, mi-am spus in oglinda „relaxeaza-te femeie” dar muschii nu asculta. Mai incerc! 🙂

      Anemari 4 martie 2011 1:30 PM Răspunde
  • Anemari, felicitari pentru curajul si tenacitatea ta si da, inca un copil, poate echilibreaza situatia….Doamne ajuta sa te descurci si sa fii sanatoasa si fericita ! ca sa ii sustii pe toti!

    wind 4 martie 2011 2:41 PM Răspunde
  • Felicitari! ma bucur mult-mult! stiam ca veti face o treaba grozava!

    iana 4 martie 2011 3:12 PM Răspunde
    • Iana, sunt la DC Aprilie 5-11. O cafea? Ce aduc bun din Romania? 🙂
      Pe 5 aterizez, ma eliberez pe 6 dupa amiaza iar pe 11 am avion seara. Ne vedem?

      Anemari 4 martie 2011 5:27 PM Răspunde
  • Intr-adevar, ce alt compliment mai frumos ti se poate spune decat ca esti un parinte bun si ca tot ce ai facut pentru al tau copil a fost ca la carte. Felicitari!
    Si daca mai puteti, mai adoptati. Stiu ca munca se va dubla pentru voi, dar sunt convinsa ca va fi cel mai bun lucru care i se va intampla acelui copil.

    Maria 5 martie 2011 4:27 PM Răspunde
  • Postez aici pentru ca simt nevoia sa-mi strig fericirea…
    In urma cu un an obtineam atestatul pentru familie adoptatoare, si asteptam cu infrigurare ziua in care ne va fi prezentat cel ce avea sa devina copilul nostru. A trecut un an in care ne-au fost prezentati doar doi copii si aceeia cu pronbleme.Nu vreau sa intru in detalii..Am crezut ca noi nu suntem sortiti sa fim parinti… dar nu ma puteam resemna…Si minunea s-a produs ….L-am cunoscut pe Alex…..ieri, dar deja simt ca l-amcunoscut de-o viata.Nu am crezut povestea cu fluturasii in stomac, dar acum incep sa cred ca chiar exista. Astept urmatoarele vizite cu nerabdare

    Miru 29 aprilie 2011 8:33 AM Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title