Jurnal de 4 ani.
de Anemari NecsulescuMă cheamă Emi şi am 4 ani. Mie îmi place să mă joc, să mă joc şi iar să mă joc. Câteodată îi pun pe mami şi pe tati să-mi mănânce buricul ..
Mă cheamă Emi şi am 4 ani. Mie îmi place să mă joc, să mă joc şi iar să mă joc. Câteodată îi pun pe mami şi pe tati să-mi mănânce buricul ..
Când eram eu adolescentă viaţa era mai uşoară. Aveam doar telefoane fixe, cei care aveam, adrese poştale sau căsuţe la postrestant. Memoria era încercată ..
Ma suspectez ca sunt stricata, ca ceva in interiorul mecanismului numit inima s-a deterioriat si impiedica functionarea corecta. Imi iubesc fiul mai presus ..
Eu când nu ştiu ce să fac, nu fac nimic. Înainte vreme mă agitam, dar cu vârsta am învăţat că dacă e sa se lase cu penalităţi tot aia e. De aceea, ..
Mi-am dorit mereu copii şi am crezut că ei o să apară, firesc, când o să fie momentul. Anii au trecut şi momentul nu mai venea. Când Emi a intrat ..
Îmi spunea cineva zilele trecute că nu mai crede în oameni, că nu mai există oameni buni. Asta ar însemna să acceptăm că nici noi nu suntem ..
Sunt din generatia celor care s-au voluntariat intens in copilarie la cules de cartofi, la maturat de parcuri, la “placute” de 23 august, la colectat ..
Discutam zilele trecute, ca fetele, cu o prietena si fiecare dintre noi povestea de acasa. Din ciclul asa da si asa nu, ce nu mai vrem noi, fetele, ..
Am crescut intr-o familie numeroasa, 4 copii si 3 adulti, intr-o cutie de bloc comunist, cu patru camere si doua rest rooms, cum ar spune americanul. Intimitatea ..
Am citit zilele trecute, în Dilema Veche, povestea lui Fanny Chartres, franţuzoaica exilată de bună voie la Bucureşti. Fanny spune că Bucureştiul ..