fbpx
„"Într-adins, smerit și mut, am făcut ce am putut"- Tudor Arghezi“

More is less sau „Mulţumesc, nu doresc”.

de

more is lessDa, citim mereu în reviste cum prea multe zorzoane distrug o ţinută, fie ea şi clasica rochie neagră. Cum machiajul meşteşugit al ochilor este anulat de un ruj abundent sau de un fard de obraz ţipător.

 Dar despre prea multa iubire care îţi aduce înapoi mai nimic nu prea vorbim. Despre cum prea binele nostru sfârşeşte prin a fi o povară pentru celălalt, despre cum adevărul nostru, povaţa, energia sau entuziasmul nostru devin coşmar sau balast pentru cei din jur, ne e greu să povestim.

 Mă arunc mereu cu capul înainte, de cele mai multe ori nerugată, să schimb, să reorganizez, să sfătuiesc, să fac, să cumpăr, să aduc….Evident, entuziasmul mare naşte aşteptări pe măsură. Sfârşesc, însă, prin a deveni obositoare povară, sfâşiată de tristeţe şi însingurată pentru că în loc de mulţumesc adun mustrări, mai blânde sau mai îndârjite,  critici sau goluri în jurul meu.

 Sufăr de un entuziasm de 20 de ani, cum spune soţul meu, pe care îl găsesc „prăfuit” şi „scorţos” de câte ori încearcă să mă tempereze prezicând, fatal, suferinţa mea finală. Aş, cine are timp să-l asculte? Tocmai am găsit o nouă cauză pentru care mă risipesc în mii de bucăţele, dau telefoane, scriu emailuri, cercetez. Nu e timp pentru vocea raţiunii temperate.

 Într-un timp, rugată neinspirat de Alice, m-am apucat să reorganizez administrativ revista Tango, înainte de fuziune. Să te ţii telefoane, emailuri, documente, dosare, fişe de post, ROI,  şedinţe…Romantica şi visătoarea Alice se trezise cu uraganul în ogradă şi nu ştia cum să-l mai scoată. Pentru că nu vroia să mă rănească spunând simplu: „multumesc, nu doresc”, dar pentru că more devenise deja less, lucurile s-au precipitat şi calmat. Desigur, am rămas cu un gust amar pentru că e greu să conştientizăm, la cald, exagerarea.

 Mi-am lins rănile, rapid, între alte două reprize de cauze ce mă chemaseră la luptă. Una a fost o izbândă, cealaltă m-a scos din scenă pe uşa din dos. Dar se mai întâmplă, nu-i aşa?

 Pentru ca imaginea să fie rotundă, imaginaţi-vă un fitil aprins, insomniac, care vă trimite răspuns la cinci minute după ce aţi formulat întrebarea, iar răspunsul are variante (a, b şi c) pentru mai multe scenarii posibile, care vă trimite planuri pe la 3 dimineaţa, iar la 5 vine cu idei de extindere. Mai apoi, pe la 10 AM, sună pentru feedback pentru ca pe la 16 să ceară decizia, asta în timp ce tu ai un milion de alte lucruri în agendă şi te ingrozeşti la gândul că fiecare punct din agenda ta ar putea trece prin acelaşi tip de proces. Doamne, ia-mi nebuna de pe cap!

 Luna trecută îmi suflecam mânecile fericită gata pentru “comitetul de părinţi”, că doar v-am scris despre asta. Mmm, o mie de idei se zbăteau în capul meu ca să rupă lanţurile şi să iasă la lumină. Zilnic la grădiniţă, întâlniri cu doamna directoare, email către ceilalţi părinţi, documente, solicitări de donaţii de la marile firme, telefoane…Nu durează mult şi oboseşte toată suflarea, agasată să ţină pasul cu mămica asta care pare că nu are altceva mai bun de făcut. Evident, vorbele pe la colţuri, emailurile injurioase… nu întârzie să apară. Doamna directoare îşi retrage ambasadele şi eu iar l-am ratat pe “mulţumesc” şi m-am ales cu  „nu doresc”. Ce dacă am adus, din donaţii, 6 computere grădiniţei, dacă ideile mele, implementate, au îmbunătăţit comunicarea între conducerea grădiniţei şi părinţi? Ce rămâne este gustul meu amar şi impresia lor că vroiau less şi s-au trezit cu more.

 E ziua ta de naştere?  Mă gândesc la asta cu 3 luni înainte, scrutez internetul, scotocesc cele mai ascunse şi originale magazine pentru a te suprinde. Dar cum, n-ai leşinat de plăcere, nu te-ai extaziat zgomotos, n-ai desfăcut cadoul?  Câtă nerecunoştinţă!

 Încep cumpărăturile pentru Crăciun din septembrie (da, suntem la sfârşit de noiembrie, aşa că am terminat cumpărăturile), ca să am timp să găsesc cadoul perfect pentru fiecare. În fiecare an îmi aleg o temă, un model de ambalaj…Energie, entuziasm, timp, emoţii…

Dar dacă pentru tine amănuntele astea nu-s importante şi-mi împachetezi cadoul în ambalajul de la cadoul de la mine, de anul trecut (motolit de la desfacere, eventual), dacă refoloseşti (ecologic) punga de cadou de la Gigel  (uitând să elimini şi minuscula felicitare ataşată, evident că semnată) tot universul meu se dărâmă. Tu rămâi neconsolat puzzeled de suferinţa mea.

 E ca-n iubirile neîmpărtăşite în care îi trimiţi iubitului mesaje la fiecare cinci minute, îi scrii sfâşietor de romantic şi dureros, pe pagini întregi, că-l iubeşti în timp ce el îşi izbeşte capul de pereţi pentru că a fost tâmpit şi nu a rupt la timp răul de la rădăcină, acceptând pasiv amorul tău.

 Ooo, ştiu prea bine teoria, doar v-am demonstrat în cele de mai sus, dar practica mă omoară!

Tag-uri:
· · · · · ·
Categorii:
Despre mine

Comentarii

  • te citesc mereu dar e prima data cand iti scriu, vreau doar sa iti spun ca mi-esti tare draga cum pui tu pasiune in tot ceea ce faci! esti mortala 😉
    am o prietena ( e zodia rac) care imi aminteste foarte mult de tine, se implica foarte mult in orice proiect si de cele mai multe ori , toate ii reusesc.
    oamenii sunt nerecunoscatori, unii sunt nepasatori iar altii chiar nu isi dau seama cand te ranesc cu dezinteresul lor dar tu nu trebuie sa pui tot la inima..multe ori cand iti citesc blogul ma intreb tu cand mai ai timp sa respiri.. eu nu sunt casatorita, lucrez de la 7 la 3, locuiesc cu iubitul dar am femeie la curatenie o data la saptamana si am un catel pe care il plimb zilnic 2 ore si nu am timp de nimic!:)) asa ca nu inteleg cum poti tu sa le faci pe toate „duracell” zi-mi si mie secretul… cand mai ai energie sa te implici in toate proiectele posibile?:)
    te imbratisez, cu drag! sa ai parte de sarbatori fericite cu cadouri personalizate si impachetate frumos :)si multe ganduri bune

    andra 25 noiembrie 2010 7:03 AM Răspunde
    • Andra, postarea este o autoironie. De cele mai multe ori echilibrul este solutia perfecta. Si tocmai eu, cea care pledeaza mereu pentru echilibru, sunt cea care esueaza.

      Sunt cauza propriilor mele suferinte. 🙁

      Timp? Dorm 4 ore pe noapte, am , nativ, mai multa energie decat media, sunt extrem de organizata si am prea multe idei.
      De iesit, nu-mi ies toate. Iar in ultima vreme cel mai prost imi iese comunicarea.

      Anemari 25 noiembrie 2010 7:17 AM Răspunde
  • Esti minunata! Ce conteaza ca ceilalti nu apreciaza daca tu esti multumita – sau, daca nu reusesti sa fii multumita, macar impacata ca ai facut cat mai mult din cat s-ar fi putut face? Sunt unele persoane carora nici nu le place sa se agite cineva pentru ei, cu atat mai putin chiar ei, sunt persoane carora le place sa se simta victime, napastuite etc. Lasa-i in pace, urmeaza-ti simturile. Si eu mai fac ca tine, recunosc ca-mi place sa ma agit, sa am tot timpul mintea ocupata. Si ma simt bine cand am multe de facut, neobosita. Am noroc ca in jurul meu sunt cateva persoane care imi apreciaza eforturile, drept pentru care nu ma afecteaza parerile celor care ma privesc altfel. Asa ca … tine-o tot asa, fii impacata si te rog sa observi – cand te privesti in oglinda, cat esti de minunata!.

    Alina 25 noiembrie 2010 7:49 AM Răspunde
  • Anemari, stiu ca este autoironie si mai stiu ca suferi din cauza pasiunii cu care te dedici fiecarui proiect dar trebuie sa stii ca sunt persoane care te apreciaza si de admira ..
    cred ca esti un exemplu de energie, pasiune si omenie..

    andra 25 noiembrie 2010 8:12 AM Răspunde
  • Of, Ane, ma recunosc in tot ceea ce ai scris mai sus!
    Si sufar de fiecare data si-mi promit ca nu o sa mai fiu atit de bleaga, dar uit repede…Si o iau de la capat! Pun suflet si timp in tot ce fac, dar primesc inapoi praf si pulbere!
    Caut, ca si tine , cadoul perfect! Mi s-a intimplat intr-un an, cind am dus cuiva o colectie de Paulo Coehlo, proaspat aparute, sa-mi spuna rinjind: mi le-am luat!
    Si uite asa, ramin cu sufletul varza, incercind sa fiu mai rea, dar nereusind!Poate inca nu e prea tirziu, poate am sa reusesc… Inca mai sper!

    Te imbratisez cu drag,
    Manu

    Manu 25 noiembrie 2010 11:15 AM Răspunde
  • Andra, cat de fericita poti sa fii!!!

    camellia 25 noiembrie 2010 12:20 PM Răspunde
  • Decat sa mori de plictiseala, mai bine de oboseala.
    Cand fac un cadou dichisit cuiva, este in primul rand bucuria mea de a oferi ceva deosebit, indiferent cum este primit.
    Chiar daca nu foloseste, eu imi spun ca cel putin am invatat cum se face ceva.
    Tine-o tot asa, Dumnezeu te iubeste ca risipesti atata iubire si bunatate in jur si in primul rand lucrurile bune le facem de dragul Lui. Principala porunca este sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Daca ceilalti nu o fac, e baiul lor.

    Genevieve 25 noiembrie 2010 1:39 PM Răspunde
  • Camellia, trebuie sa recunosc ca e pentru prima data cand simt ca mi-am gasit echilibrul si locul in viata.. ar mai fi cateva de rezolvat.. dar lucrurile merg spre bine

    andra 26 noiembrie 2010 8:30 AM Răspunde
  • Ane, eu am luat postarea ta ca pe o pledoarie pentru lucrul bine facut. Dar, majoritatea dintre noi, avand firi balcanice spunem mai tot timpul ”las’ ca merge si-asa!” Cadou impachetat fix in punga pe care o dadusem cu ceva timp in urma, am primit si eu, dar am zis ca numai mie mi se poate intimpla. Am pus-o pe seama faptului ca persoana cu pricina, prin natura profesiei, primeste muuuulte cadouri si atunci nu mai tine minte care si cum. Cat despre cadourile de Craciun am deja insomnii – nu stiu cum sa le zic copiilor mei ca anul acesta Mosul nu ”prea” o sa vina!

    camellia 26 noiembrie 2010 1:08 PM Răspunde
    • Camellia, sunt nimicuri. Nici un cadou nu depaseste 25 Ron. Cumparaturile din timp, dupa cautari si peregrinari, mi-au permis sa gasesc reduceri sau promotii, mi-au permis sa fiu creativa.

      Dar stiu despre ce vorbesti. Uneori si 25 de ron e prea mult cand bugetul nu exista. Vezi, de aceea ma simt prost cand ma vait.
      Mii de ganduri bune vin spre tine.

      Anemari 26 noiembrie 2010 3:25 PM Răspunde
  • Andra, tu ti-ai gasit echilibrul, eu fac echilibristica…

    camellia 26 noiembrie 2010 2:14 PM Răspunde
  • Ane, o sa fie si la noi cadouri mici; de obicei de Craciun le cumparam haine, sau, cand erau mici, jucarii despre care scriau detaliat in scrisoarea Mosului. Nu vreau sa fac o drama din asta, e greu, dar si eu, la randul meu, cunosc persoane care o duc mult mai greu. Incerc si eu sa ajut cum pot; de exemplu asta toamna, cand am inceput sa pregatesc hainele baiatului meu pentru scoala am constatat speriata ca nu-i mai venea nimic – blugi, pantaloni raiati, geci, pulovere, ghete, pantofi, toate ramasesera mici. Parca se razbunase cineva pe mine ca tot timpul ii spuneam ca nu mananca destul si o sa ramana mic. Le-am dat unor rude indepartate care au doi baieti mai mici si care le-au primit cu bucurie. Saptamana trecuta unul dintre ei m-a chemat in clasa la el sa-mi arate ca pe spatarul scaunului are o geaca groasa si buna pentru frigul care deja se instalase. Asa a inceput ”sa sara in aer” (cum mai spui si tu) bugetul meu.

    camellia 27 noiembrie 2010 7:22 AM Răspunde
  • Ma recunosc in unele lucruri pe care le-ai scris, mai ales la capitolul cadouri si momente speciale. Cred ca ne agitam asa pentru ca ne dorim o viata frumoasa, colorata, plina. Nu suntem bogate, sa ne permitem cine stie ce existente extravagante, asa ca ne raman detaliile, micile placeri, sarbatorile, pentru care ne agitam nebuneste sa le facem speciale, memorabile. Dar unii oameni nu pun pret pe asa ceva si nici nu stiu sa dea inapoi ce primesc.

    catintherain 3 decembrie 2010 5:34 PM Răspunde
  • Dragilor si dragelor, vreau sa va anunt ca in decembrie Mosul vine cu reduceri si la noi pe site – 30% la toate cartile Tango existente pe stoc! Deci, daca va doriti ca una dintre cartile noastre sa ajunga sub bradul de Craciun al cuiva drag sau vreti sa va completati propria colectie de carti Tango, acum este momentul! 🙂
    De aici puteti alege: http://www.revistatango.ro/cartile_tango.html
    Astept comenzile voastre si ofer detalii pe adresa redactia@revistatango.ro
    Sarbatori fericite!

    Alina Grozea 7 decembrie 2010 6:53 AM Răspunde

Dă-i un răspuns lui camellia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title